FOTO Care sunt zonele cele mai expuse la cutremur din România
0
La 33 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, românii au un sistem de alertă unic în lume, însă nu-l pot folosi din lipsă de fonduri. Specialiştii în seismologie susţin că tehnica actuală ar putea opri producerea unor catastrofe, însă preţul investiţiei este unul ridicat: peste trei miliarde de euro.
România are singurul Sistem de Avertizare Seismică în Timp Real din lume, implementat la Observatorul Seismologic Ploştina-Vrâncioaia, cea mai activă zonă seismic din ţară. Potrivit proiectului Institutului Naţional de Fizică a Pământului împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Sistemul de Avertizare Seismică în Timp Real de la Ploştina-Vrîncioaia ar trebui să emită semnale înainte de producerea cutremurelor cu magnitudine mai mare de şapte grade pe scara Richter, cu 28 de secunde înainte de producerea seismului. CITEȘTE AICI cum este ignorată invenția care poate salva sute de vieți la cutremure.
„Sistemul acesta este unic în lume şi este făcut în colaborare cu Universitatea din Karlsruhe din Germania. Pot fi evitate explozii la conductele de gaz, deraierile trenurilor de mare viteză, multe accidente", a precizat Gheorghe Mărmureanu, directorul Intitutului de Fizică a Pământului.
Astfel, sistemul ar putea bloca imediat obiectivele de interes naţional cu risc major la cutremure puternice: gazul metan (la cutremurul din 4 martie 1977 au fost circa 42 incendii şi au fost găsiţi peste 380 oameni carbonizaţi), instalaţiile electrice de înaltă tensiune, calculatoarele la nivel central, unităţile de stocare a datelor centrale, lifturile aduse într-o poziţie de siguranţă, conductele de petrol şi de apă, trenurile de mare viteză, instalaţiile aeronautice, rafinăriile şi alte astfel de obiective.
De asemenea, cu ajutorul acestui aparat, ar trebui să asigure activarea mijloacelor de salvare, protecţie şi intervenţie: Protecţia Civilă, personalul şi grupurile electrogene din sălile de operaţii din spitale, băncile de date naţionale, instalaţiile aeronautice, distribuţia de energie electric şi apă.
Investiţie de 100.000 de euro
La nivelul anului 2005, suma investită în proiect a fost de aproximativ 100.000 de euro. Din păcate însă, sistemul este folosit momentan doar pentru avertizarea Institutului Naţional de Fizică a Pământului, pentru emiterea de semnale în cazul Reactorului Nuclear de la Centrul de Cercetări din Piteşti şi la Uzina de Apă Grea de la Turnu Severin.
Restul obiectivelor care ar trebui avertizate nu primesc acest semnal pentru că nu a fost cumpărat echipamentul de recepţie necesar. „Nu sunt bani pentru a pune proiectul în practică aşa cum trebuie. Cei din instituţii nu se implică. De exemplu, pentru pentru stoparea gazelor ar fi nevoie de două miliarde de euro pentru toţi cei opt milioane de utilizatori. O sumă foarte mare. Încercăm să găsim ceva mai ieftin", a declarat Mărmureanu.
Specialiştii lucrează acum pentru implementarea sistemului în cele 57 de săli de operaţii din spitalele din Bucureşti, pentru pornirea auromată a generatoarelor de curent electric de urgenţă înainte de producerea cutremurelor. Aceste lucrări sunt finanţate de Uniunea Europeană cu un million de euro.
Extinderea sistemului de alertă la nivelul întregii ţări ar costa, potrivit profesorului Mărmureanu, în jur de trei miliarde de euro, dacă fiecare locuinţă în parte ar fi dotată cu senzori. În schimb, implementarea sistemului în şcoli şi spitale ar costa aproximativ 1,3 milioane de euro.
Harta seismelor
Seismologii de la Institutul Naţional de Fizică a Pământului lucrează în acest moment la un nou proiect „Shakemap", o hartă electronică ce va arăta locurile în care s-au produs cele mai multe dezastre în urma cutremurelor.
„Este vorba de un proiect de opt milioane de euro, cu finanţare europeană. Ne trebuie 150 de aparate pe care le vom întinde în toată ţara în aşa fel încât pompierii şi cei de la Protecţia Civilă să acţioneze pentru salvarea victimelor după seism exact în locurile în care au avut loc cele mai multe dezastre. Să nu mai piardă timp cu căutările", spune Mărmureanu.
5 martie 1977: Bucureştenii au luat cât au putut de sub dărâmături
1.500 de victime în 56 de secunde
La 4 martie 1977, ora 21.21, Bucureştiul a fost lovit de un cutremur de 7,2 grade pe scara Richter. În cele 56 de secunde cât a durat seismul, cele două unde de şoc care s-au propagat mai întâi pe verticală, apoi pe orizontală au omorât peste 1.391 de oameni, doar în Capitală.
În toată ţara au fost 1.570 de morţi. Curemurul a lăsat România fără un mare artist: Toma Caragiu. Au fost răniţi alţi peste 7.000 de oameni, iar Bucureştiul a rămas fără 33 de blocuri, care s-au prăbuşit complet. Câteva sute de clădiri, printre care şi simboluri arhitectonice, au devenit ruine. Timp de minute bune, Capitala a fost complet blocat de o pană de curent.
În momentul producerii catastrofei, Nicoale Ceauşescu se afla într-o vizită în Nigeria. Până la sosirea directivelor şi a decretului de stare de necesitate, unităţile militare ieşiseră din proprie iniţiativă în stradă. S-a creat un centru de criză, care funcţiona sub coordonarea armatei şi avea 16 puncte de lucru.
Militarilor li s-au alăturat pompierii şi voluntari de la Crucea Roşie. Timp de câteva zile, s-a muncit fără pauză pentru recuperarea răniţilor de sub dărâmături şi deblocarea oraşului. Pagubele au fost evaluate, la vremea aceea, la peste 1,4 miliarde de dolari.
Martorii au spus că,2 în noaptea cutremurului, Bucureştiul a fost înghiţit de vuiet şi vânt, iar pe cer a apărut un arc de foc, parcă anunţând catastrofa ce urma să vină. În câteva secunde, aerul s-a umplut de praf şi a început să miroasă a ars. Erau resturile unei realităţi care avea să rămână în istorie drept cel mai mare cutremur din România după cel din 1940. Ana-Maria Onisei, Roxana Glăvan
Zonele cele mai expuse la cutremur
Prof. dr Gheorghe Mărmureanu susţine că cele mai expuse oraşe mari în cazul unui cutremur cu originea în zona Vrancea sunt Focşani şi Buzău, unde zilnic sunt înregistrate seisme până în 4 grade pe scara Richter.
Cu toate acestea, riscul este minim, municipiul Focşani fiind singurul oraş din ţară în care blocurile sunt construite pentru rezistenţă seismică de gradul nouă. La Buzău, clădirile rezistă şi la un seism de 8,5 grade. Urmează Ploieşti, Târgovişte şi Bacău, apoi Bucureşti, Galaţi, Brăila, Vaslui şi Piteşti.
Pe baza studiilor realizate în 2008 de Inspecţia în Construcţii şi Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, cele mai vulnerabile la un cutremur sunt oraşele Bucureşti, Ploieşti, Brăila şi Galaţi, din cauza numărului mare de clădiri vechi şi cu grad mare de uzură existente.
Gheorghe Mărmureanu, la Institutul de Fizică a Pământului
Topul oraşelor lumii cu risc seismic ridicat
După cutremurul puternic cu magnitudinea de 8,8 care a lovit statul Chile sâmbăta trecută, specialiştii americani de la Universitatea Colorado (SUA) au alcătuit o „hartă" cu 10 oraşe care, din cauza condiţiilor geologice, sunt expuse riscului unor seisme devastatoare în următorii 40 de ani.
Potrivit profesorului Roger Bilham, catastrofa din Haiti se poate repeta oricând în metropole precum Teheran ori Istanbul.
Astfel, în clasamentul „abonaţilor" la cutremure puternice locul 1 este deţinut de oraşul Kathmandu (Nepal), cu un milion de locuitori, unde un seism de 6 grade ar putea face 69.000 de victime. Pe locul 2 se află Istanbul (Turcia), unde 55.000 de persoane şi-ar pierde viaţa în cazul unui cutremur de peste 5,5 grade. Locul 3 este ocupat de New Delhi, unde cel puţin 40.000 de persoane ar muri în cazul unui seism de 6 grade. Locul 4 este deţinut de oraşul Quito (Ecuador).
Înconjurat de vulcani, acolo şi-ar putea pierde viaţa 15.000 de persoane. Pe locul 5 se regăseşte Manila (Filipine), unde un seism de 6,5 grade ar putea ucide circa 13.000 din cei 1,6 milioane de locuitori.
Pe locul 6 urmează Islamabad (Pakistan), unde cel puţin 13.000 de persoane ar muri din cauza unui cutremur de 6 grade.
Turcia, din nou în top
Locul 7 îi revine oraşului San Salvador (El Salvador), unde 12.000 de persoane şi-ar găsi sfârşitul în cazul unui seism de 6,5 grade. Pe locul 8 se află Mexico City (Mexic), unde s-ar înregistra acelaşi număr de morţi ca în cazul precedent.
Locul 9 este deţinut din nou de un oraş turcesc, Izmir (aflat la întretăierea a două zone tectonice), unde un seism de 6,5 grade ar putea provoca moartea a 12.000 de persoane. Locul 10 îi revine capitalei Indoneziei, Jakarta. Adina Şuteu
Metropole în pericol
1. Kathmandu (Nepal)
2. Istanbul (Turcia)
3. New Delhi (India)
4. Quito (Ecuador)
5. Manila (Filipine)
6. Islamabad (Pakistan)
7. San Salvador (El Salvador)
8. Mexico City (Mexic)
9. Izmir (Turcia)
10. Jakarta (Indonezia)
Investiţie la Constanţa
Observatorul Seismologic de la Eforie Nord va fi racordat la o reţea de curent modernă. „Avem aparatură care transmite avertizări de tsunami, dar ni s-a întâmplat să nu le putem folosi că nu am avut curent", au spus specialiştii de aici.
Părerea expertului
Liviu Mureşan preşedinte executiv
Apărarea de dezastru înseamnă o nouă Capitală
Dincolo de geografie mai sunt şi pregătirile care au loc pentru a întâmpina un astfel de dezastru. Reacţia trebuie pregătită din timp prin intervenţii şi prin educarea populaţiei. Mi se pare interesant cum Chile a abordat ajutorul internaţional. Nu au strigat imediat după ajutor internaţional, ci au analizat întâi pe ce se bazează pe plan intern. Un ajutor internaţional este dificil de coordonat dacă nu există un organism în acest sens. Sunt lucruri care se învaţă însă după o asemenea experienţă dură.
Aşa cum s-a întâmplat după uraganul Katrina din America. În ceea ce priveşte situaţia de la noi, pe anumite elemente punctuale suntem cu temele făcute, dar la nivel de coordonare şi de antrenare a populaţiei şi a comunităţii locale, eu cred că mai avem mult de lucru. La noi, un risc major este legat de prăbuşirea infrastructurii: electricitate, apă, reţea sanitară şi sisteme de ordine publică. Din păcate, planificarea urbană nu ne ajută prea mult.
Am în minte o intersecţie de la Gara de Nord, unde există o fostă clădire din care au mai rămas doar pereţii exteriori. Clădirea este abandonată şi la cea mai mică mişcare totul se prăbuşeşte peste intersecţie. Aceasta nu va mai putea fi folosită şi este vorba despre o intersecţie-cheie. În felul acesta, în cazul unui cutremur, poate apărea o problemă cu accesul la răniţi din cauza străzilor blocate.
Planificarea pe termen lung trebuie să cuprindă soluţii alternative, cum ar fi felul cum se evacuează populaţia şi administraţia şi chiar construirea unei noi Capitale. Indiferent de capacitatea de intervenţie, totul se va bloca prin panica creată, prin încercarea populaţiei de a fugi.
Se încarcă comentariile...
