De ce au trecut patronatele de partea sindicatelor în urma schimbării Codului Muncii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Executivul schimbă Codul Muncii pentru a stimula relaţia directă dintre angajatori şi salariaţi. Patronatele au trecut de partea sindicatelor şi cer conservarea puterii confederaţiilor. Guvernul a anunţat că este posibil să-şi asume răspunderea pe Codul Muncii, ceea ce nemulţumeşte sindicatele, care anunţă o primăvară plină de proteste.

În mod normal, la negocieri precum cele purtate pe Codul Muncii, Guvernul ar trebui să echilibreze poziţiile de dreapta, exprimate de patronate, cu cele de stânga, revendicate de sindicate. La noi, în mod surprinzător, organizaţiile reprezentative ale angajatorilor s-au deplasat de la dreapta la stânga, până la poziţia sindicatelor, şi resping proiectul Guvernului, atât de favorabil lor. În aceste condiţii, Guvernul vrea să-şi asume răspunderea pe Codul Muncii, ceea ce a nemulţumit sindicatele, care au anunţat că astăzi vor decide calendarul cu proteste.

Vezi aici ultima variantă a Codului Muncii

În actuala legislaţie, dialogul tripartit se poartă între Guvern şi câte cinci reprezentanţi din partea partenerilor sociali. Sindicatele sunt reprezentate de marile confederaţii - Cartel Alfa, Blocul Naţional Sindical (BNS), CNSLR - Frăţia, Confederaţia Sindicatelor Democratice din România (CSDR) şi Confederaţia Meridian, care merg solidar la negocieri.

Pe baricada patronatelor, din cele cinci organizaţii cu reprezentativitate la nivel naţional, de partea angajatorilor a rămas doar Alianţa Patronatelor din România (APR). Celelalte patru - Confederaţia Patronală a Industriilor din România (CONPIROM), Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR 1903), Uniunea Naţională a Patronatelor din România (UNPR) şi Confederaţia Patronală a Industriei, Serviciilor şi Comerţului (CPISC) s-au aliat cu sindicatele şi au elaborat împreună cu ele proiecte-alternativă la toate modificările propuse de Guvern. Aşa se face că Executivul s-a trezit singur la dreapta, jucând rolul patronatelor şi încercând să impună cu forţa o legislaţie a muncii favorabilă angajatorilor.

Mai citiţi şi:

Emil Boc: Munca la negru va fi pedepsită cu închisoarea

Propunere: Pentru aceeaşi muncă, un angajat temporar ar putea primi mai puţini bani decât cel angajat pe o perioadă nedeteminată

Amestecul sindicatelor în treburile firmelor

Cele patru „patronate galbene", cum le-a numit Dan Matei Agathon, vicepreşedinte APR, cer alături de sindicate să nu se introducă în Codul Muncii articolele prin care Guvernul vrea să avantajeze companiile, în detrimentul salariaţilor. Exact ca şi sindicatele, cele patru nu vor proceduri simplificate de angajare şi concediere, nu vor dreptul de a face imediat angajări pe un post restructurat, nu vor ca liderii sindicali incompetenţi să poată fi daţi afară timp de doi ani după ce şi-au încetat mandatul şi refuză să recupereze paguba provocată de un angajat.

În schimb, împreună cu sindicatele, solicită ca reprezentanţii salariaţilor să se amestece şi mai mult decât până acum în administrarea firmelor: criteriile de evaluare, normele de muncă şi programul de lucru să fie fixate prin contracte colective şi nu prin proceduri interne, la fel ca şi reducerea temporară a activităţii când nu există comenzi. Cu alte cuvinte, mai puţină putere de decizie pentru administraţie şi un rol mai important pentru sindicate.
De ce acceptă organizaţiile patronale prevederi în defavoarea membrilor săi, a firmelor care se plâng de dictatura salariaţilor pe care nu-i pot da afară oricât de incompetenţi ar fi?

„Grecizarea" României

Preşedinţii celor patru organizaţii care au făcut blat cu sindicatele susţin că vor să evite o criză socială fără precedent şi „grecizarea" României. „Dacă nu ajungeam la un compromis pe Cod, ieşea toată lumea în stradă (...) Suntem în relaţii bune cu liderii sindicali, fiindcă e mai uşor să discuţi cu ei decât cu sute de oameni", susţine Cezar Corâci, preşedintele contestat al UGIR 1903. „Nu dorim greve şi mişcări sociale, să ajungem ca Grecia", pretinde şi Vasile Turcu, preşedintele CONPIROM.

Adevăratele interese comune

Codul Muncii este hârtia de turnesol care a scos la suprafaţă relaţia dintre sindicate şi patronate, dar în spate se află un set de legi care constituie adevărata miză a prieteniei dintre cei doi parteneri. Codul, cum spune Tiber, este doar concesia făcută sindicatelor de către patronate, în contul trecutelor şi viitoarelor „trădări".

Este vorba de pachetul cuprins în Codul de Dialog Social, care înseamnă modificarea legii sindicatelor, a legii patronatelor, a celei referitoare la contractele colective de muncă şi a celei privind conflictele de muncă. Mai precis, miza este centrată pe primele două, ce reglementează existenţa organizaţiilor patronale şi sindicale şi reprezentativitatea acestora.; A contribuit Dan Străuţ

Americanii, patroni de dreapta

Un mesaj în favoarea virării înspre dreapta a Codului Muncii a venit de la Camera de Comerţ Americană în România (AmCham România). Aceasta a cerut ca noua legislaţie a muncii să ţină cont de performanţă, ca principiu de bază în relaţiile de muncă, flexibilizarea acestui domeniu şi abrogarea prevederilor privind contractul colectiv de muncă la nivel naţional. Investitorii americani vor ca la concedieri să primeze criteriile de performanţă şi nu cele sociale, cum e acum, pentru ca să rămână cu cei mai buni angajaţi.

"Dacă nu ajungeam la un compromis pe Cod, ieşea toată lumea în stradă."
Cezar Corâci preşedinte patronat

"Liderii celor cinci confederaţii sindicale au sacrificat demult interesul muncitorilor de la bază, pentru a-şi păstra privilegiile."
Gheorghe Tiber preşedinte al Federaţiei Sindicale „Virgil Săhleanu"

„Compromisul" de la Dacia şi salariul minim

Gheorghe Tiber, preşedinte al Federaţiei Sindicale „Virgil Săhleanu", susţine că, în realitate, liderii de la nivel central ai sindicatelor şi patronatelor se află de mai multă vreme în „concubinaj" şi s-au ajutat reciproc în detrimentul propriilor membri.

Cezar Corâci, preşedintele patronatului UGIR 1903, îşi aminteşte de greva din 2008 a muncitorilor de la Dacia, când se cereau „majorări de salarii inacceptabile". Atunci s-a încetat lucrul timp de două săptămâni şi compania a înregistrat pierderi imense, de peste o sută de milioane de euro. „Am vorbit cu liderii sindicali de sus, care au înţeles că lucrurile scăpaseră de sub control", explică Cezar Corâci. Conflictul s-a stins rapid, deşi greva a fost legală.

Gheorghe Tiber, preşedintele Federaţiei Sindicale „Virgil Săhleanu", spune că liderii de la centru i-au „trădat" atunci pe muncitorii de la Dacia: „Au negociat pe la spate cu patronatele şi i-au manipulat pe oameni să înceteze greva". Tiber îi acuză pe toţi liderii celor cinci confederaţii sindicale că „au sacrificat demult interesul muncitorilor de la bază pentru a-şi păstra privilegiile".

Păcăleala cu minimul de 700 de lei

De curând, patronatele şi sindicatele au anunţat o magistrală negociere a salariului minim de 700 de lei în mediul privat. Patronatele s-au lăudat că sunt mai generoase decât Guvernul, care a fixat pentru bugetari un minim de 670 de lei. Liderii sindicali au ieşit şi ei bine, întrucât au „reuşit" o creştere cu 100 de lei, de la 600 la 700 de lei, a salariului minim din privat. De fapt, firmele ar fi câştigat dacă ar fi mers pe 670 de lei, cât a spus Guvernul, ţinând cont şi de scăderea coeficientului pentru muncitori calificaţi, de la 1,5 la 1,1. 

image

Opoziţia unor patronate

Mihai Păsculescu, preşedintele FEPAIUS (Federaţia Patronală a Industriei Uşoare) este profund nemulţumit de poziţia UGIR 1903 în discuţiile pe Codul Muncii: „Este primul Cod echilibrat, chiar puţin înclinat în favoarea noastră, a angajatorilor. Cum să fiu de acord că Cezar Corâci este de partea sindicatelor? El şi cu Bogdan Hossu au încercat mai demult să deschidă o afacere cu fonduri private de pensii“, spune Păsculescu. FEPAIUS şi FNSSR (Federaţia Naţională a Şcolilor de Şoferi din România) speră ca instanţa să-l alunge pe Cezar Corâci de la conducerea UGIR 1903.

Confederaţiile, numărate bob cu bob

Schimbările din legislaţia muncii în varianta Guvernului vor duce la o evidenţă clară a membrilor confederaţiilor şi vor restrânge numărul celor reprezentative la nivel naţional. Lucru greu de acceptat de cei aflaţi la masa tratativelor, care şi-ar putea pierde locul din fruntea confederaţiilor. Aşa se explică de ce, la negocieri, liderii celor două tabere declarau că Executivul „vrea să desfiinţeze patronatele şi sindicatele". Cezar Corâci şi Bogdan Hossu, preşedintele Cartel Alfa, spuneau la unison că asta „înseamnă ieşirea României din sfera democraţiei".

Un singur patronat

Astfel, în privinţa patronatelor, se instituie obligativitatea afilierii pe ramura de activitate şi se introduce interdicţia de a mai figura în două uniuni (acum este permisă). Firma IMSAT, de exemplu, este membră în trei patronate. „La tribunal, ajunge să vii cu o hârtie în care să pretinzi că reprezinţi un procentaj din economie şi ţi se atribuie calitatea de «reprezentativ» fără să se verifice realitatea datelor. Dacă ar fi să însumăm toţi membrii aşa-zis reprezentaţi de confederaţiile naţionale, am avea cel puţin două Românii", ne-a declarat Ion Crângaşu, directorul general al patronatului din industria cimentului, CIROM, afiliat la CONPIROM. Şi la sindicate creşte procentul de reprezentativitate la nivel de unitate: de la o treime din numărul salariaţilor, la 50% plus unul.

Regrupări la patronate

Pentru a preveni dispariţia, unele organizaţii au început deja demersurile pentru supravieţuirea după legiferarea Codului de Dialog Social: din cele 14 patronate reprezentative la nivel naţional, nouă au format o singură structură - Alianţa Confederaţiilor Patronale din România. CONPIROM şi UGIR 1903 se pregătesc şi ele de fuziune şi l-au desemnat deja pe Corâci purtător de cuvânt comun.  Până la înregistrarea pe baza noii legi, patronii de firmă vor hotărî dacă au fost corect reprezentaţi de actualii lideri sau vor migra spre alte structuri, nemulţumiţi că ceea ce se discută la nivel de ramură este diferit de ceea ce se exprimă la nivel naţional, cum spune Ion Crângaşu: „Una se discută la nivel micro, alta se votează la nivel macro".

Cazul Mittal: sindicalism pe banii angajatorului

image

Muncitorii de la Mittal sunt împărţiţi în 17 organizaţii sindicale

La combinatul siderurgic ArcelorMittal din Galaţi, administraţia negociază contractul colectiv pe întreprindere cu nouă structuri sindicale. În companie mai există un sindicat pe cale să obţină de la instanţă acest drept şi mai sunt alte şapte mini organizaţii care nu au numărul necesar de membri pentru a sta la masa tratativelor. Lupta e crâncenă între cele două tabere (reprezentanţii salariaţilor şi administraţie), iar discuţiile sunt departe de concluzii.

Înfrăţire la vârf

Dacă la faţa locului sindicatele şi patronatul se află în război total, la Bucureşti, confederaţiile la care cei doi combatanţi sunt înrolaţi trăiesc într-o armonie perfectă. CONPIROM, asociaţia pe care ArcelorMittal a  „moştenit-o" la privatizare, este unul dintre patronatele care „combate" acum alături de sindicate.

Fără prea mari aşteptări din partea confederaţiei patronale, angajatorul ArcelorMittal a luat pe cont propriu lupta împotriva mişcării sindicale. Mittal a obţinut la sfârşitul anului trecut declararea neconstituţionalităţii unei jumătăţi de articol din Legea sindicatelor, în care se stipulează că „membrii aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariaţi, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activităţi sindicale, fără afectarea drepturilor salariale". Ei bine, magistraţii au spus că e neconstituţional ca firma să-şi plătească angajaţii pentru timpul alocat exact luptei împotriva angajatorului. Adică, prima parte a articolului rămâne valabilă, adică liderii pot cere scoaterea din producţie timp de 3 - 5 zile pe lună pentru sindicat, dar nu vor mai fi plătiţi pentru ele.

Cinci zile libere pentru 34 de lideri

Mittal a atacat acest drept după ce Federaţia Solidaritatea „Virgil Săhleanu" (care avea aproximativ 3.400 de sindicalişti în combinatul de la Galaţi) a cerut ca 34 dintre liderii săi să beneficieze de cele 5 zile libere. Acum, după declararea neconstituţionalităţii, preşedintele federaţiei, Gheorghe Tiber, este acuzat c-a distrus mişcarea sindicală prin pretenţiile sale exagerate. „Tiber a făcut foarte mult rău tuturor sindicatelor din ţară", declară Mircea Scîntei, liderul federaţiei Metarom, organizaţia care are şapte sindicate la Galaţi şi înrolează cei mai mulţi dintre cei peste 9.000 de angajaţi ai combinatului.

Gheorghe Tiber se declară „un haiduc" şi se apără spunând că a vrut să revoluţioneze mişcarea sindicală. Tiber consideră corectă decizia Curţii Constituţionale, pe fond: „Sindicalismul plătit de angajator nu mai este sindicalism!". Dar, spune el, nu poate fi de acord cu ea.

Atac în justiţie

Mittal nu s-a oprit aici şi a mai atacat la Curtea Constituţională şi articolul din Legea sindicatelor care spune că liderii nu pot fi destituiţi pe timpul mandatului şi doi ani după încheierea acestuia, din motive neimputabile lor. La Curte există două dosare cu acest obiect care-şi aşteaptă programarea.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite