Securistul Hertei Müller, „critic literar“ agramat

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Publicate pentru prima dată îm presa românească, documentele arată că literatura Hertei Muller era analizată de un securist cu lacune de gramatică.

Sub presiunea Securităţii

Oskar Pastior, „vinovatul fără vină“

Şeful securiştilor care au urmărit-o pe Herta Muller: „Are o psihoză. Fabulează mult!”

Câştigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură a absolvit liceul „Nikolaus Lenau” cu media 8.42

Mărturisirile unui fost deţinut politic: „Mă băteau cu furtunul de cauciuc până leşinam”

Dosarul de urmărire al Hertei Müller, care conţine trei volume şi peste 500 de pagini, a fost deschis la 8 martie 1983, la un an după ce scriitoarei de etnie germană, născută în România, la Niţchidorf, în 1953, îi fusese publicată cartea de debut, „ţinuturi joase"/ „Niederungen" - într-o variantă care deja trecuse prin mâinile cenzurii, publicată apoi integral în RFG în 1984. 

Motivul începerii urmăririi fusese articulat pe baza unei analize pseudoliterare a securiştilor: Herta Müller are legătură cu un grup de scriitori germani „care desfăşoară acţiuni ostile regimului" şi abordează în scrierile sale „teme cu un conţinut social-economic, strecurând idei interpretative şi tendenţioase la adresa statului nostru".

Încadrat sub Direcţia I a Securităţii, dosarul cu numele conspirativ „Cristina", aflat în prezent în arhivele CNSAS, era pe atunci în grija locotenentului Ion Beleţescu, securistul direct responsabil de caz. Printre cei care dădeau note informative, se numărau şi două informatoare cu nume de cod „Eva" şi „Wagner", informatori ca „Bungescu" sau „Barbu", dar şi doi apropiaţi ai scriitoarei: prietena Jenny - nume de cod „Sanda" - şi scriitorul Franz Thomas Schleich - „Voicu".

Schleich era un cunoscut al scriitoarei, amândoi frecventând cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn" din Timişoara, care, alături de Grupul de Acţiune Banat, „Aktionsgruppe Banat"- de care Herta Müller era de asemenea apropiată -,  reprezenta o mişcare anti-sistem.

Informatorii făceau analiză psihologică

După cum reiese din dosar, locotenentul Beleţescu, care dispunea măsurile operative în cazul Hertei Müller, era agramat: neavând proprietatea termenilor şi nestăpânind regulile gramaticale elementare - în notele sale scrie obsesiv auxiliarul timpului viitor drept „v-a". Într-un „plan de măsuri" datat 17 martie 1983, Beleţescu propune: „Se v-a studia posibilitatea introducerii mijloacelor de tehnică operativă la domiciliu pentru a stabili discuţiile pe care le poartă, cu cine şi de ce natură sînt."

Cei care analizau scrierile viitoarei laureate cu Nobel dovedeau îngustime în gândire, încercând şi o analiză psihologică a autoarei. Într-o notă informativă, sursa „Eva" scrie: „În legătură cu proza scurtă semnată de Herta Müller, în „Neue Literatur" Nr. 8. 1983, aş putea spune că autoarea redă sub o formă deosebit de abstractă, aş putea spune grotescă, scene din copilăria sa. (...) Acest pesimism, această disperare în proza Hertei Müller, trebuie explicat prin însăşi situaţiei actuale a scriitoarei; ea fiind fără post."

În 1983, Herta Müller a rămas fără postul de profesoară la catedra de germană  a unui liceu din Timişoara, ca urmare a „reducerii numărului de ore". Apoi a fost repartizată ca educatoare la o grădiniţă, de unde şi-a dat demisia pe 1 martie 1984, refuzând să-i înveţe pe copii „cântece patriotice".

Caracter „pesimist şi pornografic"

Cenaclul timişorean „Adam-Müller Guttenbrunn“, 1982: de la stânga la dreapta, Herta Müller, Helmuth Frauendorfer, Horst Samson, Eduard Schneider, William Totok, Johann Lippet  



Notele în care informatorii făceau „analiza" literară a prozelor scriitoarei devin în sintezele securistului Beleţescu argumente pentru „luarea de măsuri" aspre împotriva Hertei Müller, „în scopul prevenirii publicării în ţară şi străinătate a unor alte scrieri cu conţinut ostil". Acestea includeau montarea de microfoane în apartamentul scriitoarei, instruirea surselor „Eva" şi  „Wagner" să se informeze despre intenţiile viitoare de a publica ale scriitoare.

Herta Müller, care a emigrat în 1987 în RFG, şi-a putut vedea dosarul abia în anii 2000, când, iniţial, i s‑au arătat doar opt pagini. În 2008, scriitoarea a avut acces la dosarul voluminos care se află acum în arhiva CNSAS Chiar şi aşa, scriitoarea a apreciat că e incomplet, fiind convinsă că a fost urmărită nu din martie 1983, ci încă din anii '70. ;
a contribuit Doinel Tronaru

"Propun luarea de măsuri în scopul opririi publicării unor scrieri cu conținut ostil."
Ion Beleţescu
ofiţer de securitate

Laureata Nobel vine la Bucureşti

Herta Müller va fi prezentă luni la Bucureşti, la Ateneul Român, de la ora 18.30, în dialog cu Gabriel Liiceanu, într-o lectură publică. Marţi, de la ora 17.00, Librăria Humanitas Kretzulescu va găzdui lansarea seriei de autor „Herta Müller".

Scriitoarea descrie în romanele sale precum „Regele se înclină şi ucide", „Călătorie într-un picior" sau „Animalul inimii" trauma oamenilor aflaţi sub dominaţia totalitară. Cel mai recent roman, „Leagănul respiraţiei", descrie calvarul etnicilor germani deportaţi de sovietici, după război, în lagăre de muncă. În 1987, Herta Müller este obligată să părăsească ţara. În prezent trăieşte şi creează la Berlin.

Galeria informatorilor

În ianuarie 1989, informatorul „Bungescu", racolat în operaţiunea „Eterul" (dedicată postului de radio Europa Liberă), scrie o notă extrem de agresivă, cu conotaţii sexuale, referitoare la o traducere recentă a Hertei Müller, la Paris. Sursa „Voicu", deconspirată drept scriitorul Franz Thomas Schleich, apropiat al Hertei Müller, notează fără rezerve, la 16 martie 1982,  despre volumul „ţinuturi joase" că „denigrează realităţile satului bănăţean".

Abia după ce a făcut rost de dosar, Herta Müller a descoperit că a fost trădată până şi de cea mai bună prietenă, sursa „Sanda": „Jenny avea cancer - a murit demult. A povestit că a primit sarcina de a cerceta locuinţa şi activităţile noastre cotidiene", a povestit autoarea anul trecut, în presa germană.

Recent, scriitoarea a primit o altă lovitură: bunul său prieten, poetul Oskar Pastior, cu care a lucrat pentru cel mai recent roman al său, „Leagănul respiraţiei", a semnat între 1961 şi 1968 un angajament cu Securitatea, chiar dacă nu a dat niciodată note informative.

Literatură şi turnătorie

Faţă în faţă,  sursa „Eva" şi securistul Beleţescu, responsabil cu dosarul „Cristina", analizează conţinutul literaturii Hertei Müller luând cazul povestirii „Pere putrede", apărut în revista „Neue Literatur", în 1983.

„În «Pere putrede», numita descrie prima ieşire din satul natal şi impresiile acestei călătorii. Seara, copilul asistă la actul sexual dintre tata şi mătuşa. Copilul este fascinat şi curios, dar apare şi problema de conştiinţă, ea avînd remuşcări că a ascultat, păcătuind astfel. Reîntors acasă, răspunde la întrebările mamei, fără a aminti întîmplarea. După ce copilul se culcă asistă din nou la actul sexual, de data aceasta între tata şi mama. Avînd o discuţie cu Horst Samson, redactor la N.B.Z. (n.r. - membru al cenaclului timişorean „Adam-Müller Guttenbrunn"), legat de proza Hertei Müller, sursa vă informează următoarele: şi el este de părere că Herta Müller foloseşte un stil de scris surrealist, foarte apropiat de Franz Kafka", notează sursa „Eva". Ofiţerul Beleţescu raportează că „Pere putrede" are un conţinut „pesimist" şi „pornografic".

„Această stare de pesimism şi disperare, reflectată în proza lui Müller Herta s-ar datora, după afirmaţiile lui Horst Samson, situaţiei actuale în care se găseşte scriitoarea fără post şi întîmplărilor triste din copilăria sa, afirmaţii nefondate făcute de către acesta, întrucît acelaşi stil este şi în celelalte scrieri pe timpul cînd se afla în cîmpul muncii", dă dovadă de logică Beleţescu.

image

A contribuit Doinel Tronaru

„V-a fi instruită“, scrie ofiţerul Beleţescu, în loc de „va fi instruită“

image

Securistul dă dovadă de consecvenţă: „Müller Hertha v-a fi invitată“, în loc de „va fi invitată“

image

În nota sursei „Bungescu“, nemţoaicele sunt caracterizate drept depravate

image
Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite