Pluti Renato:„Vandalii din iunie ’90 erau oamenii poliţiştilor“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pluti Renato, un „golan“ pentru care ghilimelele sunt de prisos, spune că a făcut parte din masa de manevră prin care regimul Iliescu a simulat atacarea instituţiilor de stat cu o zi înainte de venirea minerilor. Zeci de persoane au fost arestate în dimineaţa de 13 iunie. Ei au fost ţinuţi câteva ore la Măgurele şi apoi transportaţi la Ministerul de Interne pentru a se simula un atac asupra instituţiei.

Secretele Mineriadei / Radu Câmpeanu :„Ne-am luptat cu nişte comunişti!“

Ion Iliescu:„Îl asculta cineva pe Coposu?“

Secretele Mineriadei / Ion Iliescu, partea II: „Ar fi fost nefiresc să-i întorc pe mineri!“

VIDEO Iliescu în 2010: „Minerii meritau mulţumiri!“

Emil Constantinescu: „Iliescu crede în propriile manipulări“

Secretele Mineriadei / Romulus Rusan: „Am primit 1,8 kilograme de scrisori de ameninţare“

Varianta celor aflaţi la putere în 1990 a fost tot timpul aceea că descinderea minerilor în Capitală la 14 iunie a fost provocată de violenţele din ziua precedentă, când au fost atacate diverse instituţii fundamentale, printre care şi Televiziunea. Odată cu trecerea anilor au început să apară însă tot mai multe dovezi privind adevărata origine a incidentelor din 13 iunie. Este deja celebră înregistrarea convorbirii dintre Mihai Chiţac, ministru de Interne în 1990, şi Gheorghe Diamandescu, şeful Poliţiei Capitalei la acea vreme, care dovedeşte că forţele de ordine ­şi-au incendiat singure autobuzele din Piaţa Universităţii.

„Adevărul" prezintă încă o mărturie importantă despre felul în care regimul Iliescu a jonglat cu masele în 13-15 iunie 1990. Pluti Renato (41 de ani) a fost unul dintre zecile de oameni arestaţi în dimineaţa de 13 iunie.

La acea dată, cordoane formate din poliţişti şi organe de pază şi ordine (actualii jandarmi) au blocat intersecţia din Piaţa Universităţii tocmai în zorii zilei, când mulţi dintre bucureşteni se îndreptau spre serviciu cu mijloacele de transport în comun. Primul scop al acestei provocări a fost arestarea unui grup de persoane predispuse la scandal, care avea să fie folosit în scenariul acelei zile.

„Când am ajuns eu, pe la 9, Poliţia înconjurase Piaţa, nu lăsa pe nimeni să intre, iar în interior erau numai ţigani fioroşi pe care îi aduseseră ei. Oamenii încercau să intre în Piaţă, pentru că pierduseră singura bucurie, singurul loc unde se puteau exprima liber. Erau nişte momente de tensiune în care ne împingeam cu forţele de ordine. Am scăpat la un moment dat vreo 50 de inşi şi atunci şi-au intrat în rol civilii din interior. Când m-au luat ăia la şuturi şi la pumni, zece metri n-am atins pământul. Erau acolo cei mai temuţi interlopi ai momentului, în frunte cu Aurică Papuaşul, locotenentul lui Fane Spoitoru. Toată lumea interlopă era cu Frontul!", îşi aminteşte Pluti Renato.

O excursie pe strada Eforiei

După ce erau bătuţi de interlopi, cei care reuşeau să treacă de cordon şi să pătrundă în Piaţă erau îmbarcaţi în dube de poliţie.

„Au arestat mai multe zeci de persoane. Cum se încărca o dubă, cum pleca la Măgurele. Acolo m-a preluat un procuror care mi-a spus să dau o declaraţie, dacă vreau să fiu eliberat. Când am terminat de scris, ne-au urcat pe toţi în autobuze şi unde credeţi că ne-au dus? Ne-au dus pe strada Eforiei, chiar lângă Ministerul de Interne şi Poliţia Capitalei, şi acolo ne-au dat drumul fără nicio formalitate, parcă veneam din ­excursie. Dacă eram periculos, Poliţia trebuia să mă transporte cât mai departe, nu în miezul scandalului", se confesează, indignat, Pluti Renato.

Bucureşteanul de 41 de ani descrie cum s-au petrecut în realitate actele de vandalism din 13 iunie: „Ne-au lăsat în acel loc pentru a crea impresia că o masă mare de manifestanţi e venită acolo şi atacă instituţiile statului. 90% din noi au plecat însă acasă pentru că şi-au dat seama că e un teatru ieftin. Poliţia făcuse un cordon în faţa ministerului, iar în interiorul cercului de poliţie erau unii care dădeau foc şi spărgeau geamurile. Poliţia ţinea oamenii la distanţă şi, vezi Doamne, mai scăpau câte unii şi vandalizau. Ăia care vandalizau erau oamenii lor. Au avut ca scop şi incendierea arhivei MI, pentru că trebuiau să scape de anumite dosare".

262 de persoane au fost arestate în dimineaţa de 13 iunie conform rechizitoriilor alcătuite ulterior de procurori. În acestea nu se menţionează însă nimic despre eliberarea lor chiar în faţa Ministerului de Interne şi nici nu apar declaraţii ale celor reţinuţi. Aceste arestări au fost folosite şi la incitarea celor adunaţi în după-amiaza de 13 în Piaţa Universităţii, când diverse persoane încercau să atragă lumea spre Ministerul de Interne şi Poliţia Capitalei pentru a solicita eliberarea ­reţinuţilor.

"Când mergeam în Piaţa Universităţii chiar credeam că vom reuşi să schimbăm ceva în ţara asta. Peste ani mi-am dat seama cât eram de naiv, de prost."
Pluti Renato
fost „golan"


„Nu s-a făcut sex în corturi"

Diversiunile neocomuniştilor nu i-au ratat nici pe greviştii foamei din faţa Teatrului Naţional  Foto: Marian Vilău

image

Pluti Renato a avut o viaţă în care pare să fi servit drept cobai într-un experiment despre globalizare. S-a născut din mamă româncă şi un tată grec şi a fost botezat de un naş italian.

După mineriada din iunie 1990, a plecat în Cehoslovacia, iar de acolo a trecut în Austria, unde s-a căsătorit cu o tânără croată pe care o mai iubeşte şi astăzi. S-a întors în România anilor '90 pentru că o considera cel mai bun loc unde te poţi îmbogăţi.

„Am avut o cârciumă extraordinar de prosperă, dar, ca orice «looser», m-am ruinat. Acum sunt taximetrist", îşi descrie el traseul în tranziţia românească. 

Pluti a fost unul dintre „golanii" la care folosirea ghilimelelor rămâne o problemă cât se poate de discutabilă. După Revoluţia din 1989 a renunţat la slujbă şi s-a ocupat de bişniţă pe ruta Bucureşti-Sofia. Pentru că această îndeletnicire îi oferea foarte mult timp liber, în primăvara lui 1990 era nelipsit din Piaţa Universităţii.

„În mare parte a zilei, în Piaţă era ca la «Colţul Şahiştilor» din Cişmigiu. Seara se aduna însă foarte multă lume. La început a fost chiar mişto, dar cu timpul au început să apară foarte mulţi ţigani care erau pe furturi de buzunare. Când omul stătea cu capul în sus la balcon, altul îl «făcea» la buzunare. Erau unii care vindeau insigne cu coroana regală. Băieţi deştepţi, le mergea extraordinar. Am regretat enorm că n-am făcut şi eu o bişniţă din asta", mărturiseşte Pluti Renato.

Acesta dezminte una dintre cele mai vehiculate legende despre Piaţa Universităţii: „E o tâmpenie că se făcea sex în corturi. Dacă n-am făcut eu, înseamnă că n-a făcut nimeni. Mergeam des pe la corturi şi sunt convins că jumătate din cei de acolo erau trimişi de FSN ca să compromită mişcarea. Era unul nebun care trăgea aurolac şi îl imita pe Ceauşescu. Atunci când venea Televiziunea, numai pe ăla îl filma".

Pluti crede că fenomenul Piaţa Universităţii a avut multe părţi frumoase, dar a fost şi idealizat într-o oarecare măsură: „La balcon au vorbit mulţi cu intenţii bune, dar şi unii cu interese. Gheorghe Zamfir, de exemplu, era supărat că Andrei Pleşu, care era ministrul Culturii în perioada aia, nu-i aprobase un proiect pentru o şcoală de nai în Herăstrău. Şi când s-a urcat la balcon a început să-l înjure pe Pleşu în toate felurile. El n-avea treabă cu mişcarea, nu avea vreo dorinţă de schimbare politică, lui nu i-a dat bani să-şi facă şcoală de nai".

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite