Adevarul.ro

Constantinescu dezvăluie rolul grupării Iliescu-Măgureanu în diversiunile din „Piaţa Universităţii“.

Fostul preşedinte răspunde unei întrebări delicate vehiculate din zona fesenistă: „Domnule Constantinescu, aţi fost agent CIA?“

Mai citeşte şi:

Secretele Mineriadelor / Ana Blandiana: „A lovi o femeie însărcinată nu e un act politic!“

„Adevărul": Cât din „fenomenul Piaţa Universităţii" v-a creat ca viitor lider al societăţii civile şi preşedinte?

Emil Constantinescu: Ce a contat nu a fost Piaţa Universităţii, ci poziţia de rector. Pentru că în mentalul colectiv românesc exista această parte bună: respectul faţă de elitele intelectuale. Universitatea a fost un simbol. Poziţia mea în Alianţa Civică şi apoi în CDR s-a datorat poziţiei mele de rector. Inclusiv Corneliu Coposu s-a hotărât să mă susţină, plecând de la ideea că un rector al Universităţii este respectat. Nu eram cunoscut ca nume, ci ca funcţie.

Jurnalistul Petre Mihai Băcanu a declarat într-un interviu că dumnealui şi Ana Blandiana v-au „făcut" preşedinte.

Asta nu e altceva decât o poveste care place la public... Ana Blandiana a anunţat candidatura mea, dar nu ea m-a propus.

Aţi fost şi cel care a deschis balconul din Piaţa Universităţii? Cum aţi făcut-o?

Toate Revoluţiile au avut nevoie de un balcon. Balconul era unde se afla Decanatul Facultăţii de Geologie, chiar deasupra biroului meu. Studenţii s-au gândit că dacă ar folosi o staţie de amplificare şi s-ar putea vorbi din balcon, atunci manifestaţia ar putea căpăta acest caracter de şcoală a democraţiei. Am putut să deschid balconul fiindcă şi colegii mei de la Facultatea de Geologie au fost de acord.

Cristian Paţurcă a declarat recent că Marian Munteanu era „securistul Pieţei".

E un lucru care mă întristează foarte mult, succesul pe care îl au astfel de manipulări succesive. Rolul lui Marian Munteanu a fost excepţional, Piaţa avea nevoie de o figură charismatică! Iar ideologul era Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor în 1990. Noi, ziua, ne vedeam de treabă, se ţineau cursurile - de la care nu lipsea nimeni, la orele mele amfiteatrul era plin -, iar seara se deschidea balconul. Şi, la final, eram ultimul care plecam.

„Interesul occidentului era pentru polonia"

Cum arăta anticamera balconului după ce se liniştea „Piaţa"?

Studenţii făceau ordine. Când venea femeia de serviciu, dimineaţă, găsea curat. Tot la finalul serii se stabilea programul pentru ziua următoare, se făceau propuneri pentru discursuri şi se stabilea ordinea în care se va vorbi. Societatea românească a fost izolată sub comunism şi acum izbucnea, prin „Piaţa Universităţii", cu această plăcere de a comunica în public.

A existat o susţinere financiară pentru „Piaţa Universităţii"?

N-a existat nimic! Nici nu era nevoie, pentru că în afară de staţia de amplificare, nu mai erau necesare alte resurse. În plus, pe vremea aceea se bea apă de la robinet, nu exista moda apei plate.

Ion Iliescu a declarat pentru „Adevărul" că „Piaţa Universităţii" era finanţată din Occident, mai exact de către americani.

Îmi pare rău că încă sunt persoane care cred în propriile lor manipulări. Iliescu crede în propriile manipulări.

Domnule Constantinescu, aţi fost agent CIA?

Domnişoară, ajungem într-o zonă penibilă. Nimeni nu m-a acuzat pe faţă de acest lucru. Şi pot să vă comunic că n-a existat această implicare americană. Am avut posibilitatea să discut într-o ambianţă deschisă şi cu Gorbaciov şi cu Thatcher şi cu Kohl... Şi ce pot să vă spun este ceva ce, pentru România, la acea vreme, era foarte trist. N-a existat niciun fel de interes de intervenţie în România, interesul Occidentului era pentru Polonia.

Şi Gorbaciov?

Avea mult prea multe probleme în Rusia în 1990 şi singurul lucru pe care îl dorea era să scape de obligaţiile din această zonă. De fapt, singurul lucru care-l interesa era relaţia cu Germania şi modul în care ar putea obţine sprijin economic de la Germania şi SUA. Tot ce a venit pentru Gorbaciov a venit din partea României, prin politica lui Ion Ilisecu.

Măgureanu împărţea fotografii Poliţiei

„Piaţa" a avut parte de multe diversiuni, de manipulări. Ştiaţi cine erau diversioniştii care urmăreau s-o discrediteze şi cum se organizau?

Mulţi erau sub acoperire, iar cei activi făceau parte din fosta Securitate Bucureşti, cea mai ticăloasă unitate. Fiecare avea informaţiile lui directe. De pildă, unul din vecinii mei de bloc din Pajura era şoferul unui colonel de Securitate. Într-o zi, dimineaţa, când ne-am întâlnit la maşină, mi-a zis: „Domnule profesor, v-am văzut în Piaţă."

I-am răspuns: „Mă îndoiesc că Televiziunea Română mă dă pe mine." Şi el zice: „Nu, v-am văzut pe un material filmat, al şefului. În fiecare dimineaţă îl duc pe colonel la Intercontinental, acolo are o cameră unde se schimbă, îşi pune nişte blugi rupţi şi coboară în Piaţă. Şi de acolo filmează tot ce se întâmplă."

Şi informaţii despre cei „mari" care erau în spatele acestor instrumentări?

Din datele „Dosarului Mineriadei" se ştie foarte bine că atunci când la 12 iunie Guvernul a luat hotărârea să elimine şi ultimele pâlcuri de oameni din Piaţă, greviştii foamei, a existat o întâlnire la Poliţie. Directorul SRI, Virgil Măgureanu, a înmânat reprezentanţilor Poliţiei fotografii ale tuturor persoanelor care trebuiau eliminate.

Mai târziu, de ce n-a existat nicio acuzaţie pentru Virgil Măgureanu, chiar şi sub mandatul dumneavoastră ca preşedinte?

N-a fost acuzat pentru că „Dosarul Mineriadei" a fost blocat. În timpul mandatului lui Ion Iliescu din 2000, totul era blocat. În 2004 m-am dus personal la Procuratura Generală şi am depus o plângere penală ca să reactivez dosarul.

În întâlnirile pe care le-aţi avut cu Virgil Măgureanu aţi vorbit vreodată despre Piaţă şi evenimentele din 13-15 iunie 1990?

Nu, niciodată. Nu e un subiect de discuţie! Lui Virgil Măgureanu i-am semnat numirea de conferenţiar la Universitatea Bucureşti...