Secretele Mineriadei / Ion Iliescu, partea II: „Ar fi fost nefiresc să-i întorc pe mineri!“

Ion Iliescu

Ion Iliescu spune că era imposibil ca minerii să fie trimişi înapoi la casele lor, în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990. Iliescu amplifică incidentele din ziua de 13 iunie 1990 pentru a băga sub preş toate nenorocirile care s-au petrecut în Bucureşti pe 14 şi 15 iunie, cele două zile în care Capitala a fost în mâinile minerilor.

„Nu minerii au adus violenţa în viaţa politică românească", spune fostul preşedinte, care ne sfătuieşte să lăsăm ortacii în pace pentru că, tot pomenindu-i, jignim această categorie profesională. Ion Iliescu îl acuză pe Marian Munteanu de porniri legionare şi îi tremură mâinile de furie când vorbeşte de „marginalii şi vandalii şi anarhiştii ordinari" care au comis incidentele din 13 iunie 1990.

Unde a fost Poliţia Română în acea zi? Iliescu răspunde detaşat: „Poliţia era timorată. Dacă nu ai forţă organizată, huliganii îşi fac de cap". Adjectivul „timorat" lipit pe cascheta poliţistului român al anului 1990 e cheia de boltă a apărării lui Ion Iliescu în procesul moral al Mineriadei.

Din această timorare se revarsă „vidul de autoritate", „apelul către oamenii de bine", „venirea minerilor şi escaladarea violenţelor". Pe schiţa acestui determinism gândeşte Iliescu. Serialul „Secretele Mineriadei" este şi pentru el. Vom încerca să-i arătăm adevărata schiţă a Mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Ion Iliescu:„Îl asculta cineva pe Coposu?“

VIDEO Iliescu în 2010: „Minerii meritau mulţumiri!“

Emil Constantinescu: „Iliescu crede în propriile manipulări“

Secretele Mineriadei / Romulus Rusan: „Am primit 1,8 kilograme de scrisori de ameninţare“

„Adevărul": Există dovezi că, în 13 iunie, actele de vandalism au fost înscenate.

Ion Iliescu: Asta e una dintre marile minciuni care s-au vehiculat. Pe un film făcut de Stere Gulea se aude vocea lui Diamandescu spunând „ne dăm foc la toate autobuzele". Este o casetă. S-a demonstrat tehnic faptul că a fost o făcătură caseta aia. Dar cum puteţi, logic, admite o asemenea chestiune? Deci, noi am câştigat nişte alegeri, în mod zdrobitor. Ce interes aveam noi, ca Putere, să provocăm o asemenea chestiune? Asta e o tâmpenie.

Văzând unde au lovit minerii...

Lăsaţi minerii în pace, domnule! Nu minerii au adus violenţa în viaţa politică românească! Deci minerii n-au fost pe 12 ianuarie, n-au fost pe 28 ianuarie când s-a aruncat cu sticle incendiare în clădirea Guvernului, n-au fost pe 18 februarie când a fost devastat Guvernul, n-au fost la Târgu Mureş, n-au fost la ocuparea Pieţei Universităţii şi n-au fost pe 13 iunie! Chestia cu minerii este jignitoare la adresa unei categorii profesionale.

Cine a creat dezordinea din 13 iunie? Cine?!

A fost, pe de o parte, un grup de oameni cazaţi în Hotelul Negoiu, de lângă Universitate, şi care erau animaţi de Dumitru Dincă la vremea respectivă. Apoi erau cei de la „21 Decembrie", care ulterior a devenit Asociaţia lui Mărieş. Ăştia au fost elementul perturbator care a şi compromis Piaţa Universităţii.

Şi cine era în spatele acestor oameni?

Octav Rădulescu, membru în PNŢCD. Ăsta era un cap înfierbântat! Voia neapărat să dea o lovitură de stat, să conteste alegerile la forumuri internaţionale. Cum au făcut şi ăştia cu mişcarea portocalie din Ucraina.

Cei cazaţi la Negoiu erau străini?

Nu, nu. Unii dintre ei erau chiar participanţi la Revoluţie!

Şi de ce stăteau la hotel?

Pentru că erau din afara Bucureştiului. Păi cine este Mărieş? El era portar la o echipă de fotbal din Caransebeş. A apărut în Bucureşti şi a devenit masă de manevră. El a participat la toate protestele. Revoluţionarii îl contestă. Asociaţia lui, „21 Decembrie", e formată din revoluţionari care au fost pe Baricadă la 21 decembrie 1989. El n-a fost acolo.

Păi, a fost la „dopul de la Dalles"...

Eee, dop... A fost pe la Comitetul Central. Păi acolo era atâta lume, în CC-ul ăla şi în piaţă...

Discursul care îl condamnă definitiv pe Ion Iliescu: „Delegaţia de mineri se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră"

„Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră, de astă dată, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat, la chemarea noastră. Mulţumesc de asemeni tuturor celorlalte delegaţii din judeţe care au venit, s-au adăugat acestei forţe solidare a muncitorimii române. Îi rugăm pe ceilalţi să rămână aici, în Piaţă. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră.

Aşa cum aţi văzut, de astă dată avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce în cursul dimineţii de ieri, 13 iunie, forţe organizate de ordine publică au curăţat Piaţa Universităţii - la propriu - adică după ce au evacuat o serie de elemente care zăceau pe spaţiul verde, au eliberat tot spaţiul, s-au apucat de curăţirea zonei pentru că a rămas mizerie în urma acestora, s-au apucat să cureţe carosabilul, să-l spele, să-l pregătească pentru circulaţie; în după-amiaza zilei de ieri, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, înarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanţuri, cu pietre, cu cărămizi, cu ţigle, au atacat cordoanele de poliţişti, înarmaţi cu sticle incendiare, au dat foc la autobuze, la maşini şi apoi, grupuri s-au îndreptat spre clădirea Poliţiei, pe care au incendiat-o, spre clădirea Ministerului de Interne. Spre seară, precum ştiţi, au invadat şi clădirea Televiziunii, care a trebuit să-şi întrerupă emisiunea. În cursul serii, grupuri de muncitori, de poliţişti şi ostaşi au reuşit să elibereze clădirea Televiziunii şi apoi şi spaţiul din jurul acesteia. Peste noapte au fost de asemenea eliberate clădirile Poliţiei şi ale Ministerului de Interne. Unii dintre ei s-au întors în Piaţa Universităţii. Acum, spre dimineaţă, se pare că, din nou, au evacuat, au părăsit-o. Sunt acolo câteva formaţiuni de paraşutişti şi poliţişti.

V-am ruga pe dumneavoastră, minerii, care sunteţi grupaţi, organizaţi, să vă îndreptaţi în coloană, pe bulevard, până la Piaţa Universităţii şi să o ocupaţi definitiv dumneavoastră. După care, în conlucrare cu forţele de ordine, vă rugăm să asiguraţi paza Pieţei Universităţii pentru ca să se efectueze lucrări de curăţenie şi de redare în circulaţie a acestui nod. Dumneavoastră să fiţi paznici, în conlucrare cu forţele de ordine, al acestui punct central din Capitală.

Vă mulţumim foarte mult. Vă rugăm, să facem totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sângeroase. Şi dumneavoastră să asiguraţi paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care şi-ar mai face apariţia în această zonă. Celelalte delegaţii rămân aci, pe loc, în Piaţă. Vom vedea dacă e nevoie să mai ajutăm în alte puncte din Capitală.

Vă mulţumim foarte mult tuturor. Drum bun şi cu bine. Succes!"

14 IUNIE 1990,
PIAŢA VICTORIEI,
ORA 5.30

"Constat cu  dezamăgire o anumită involuţie a ziarului «Adevărul», şi mai ales a redactorului ăsta şef al vostru - Cartianu. E un om cu minţile rătăcite, e un primitiv! E într-un anturaj care se ţine de o campanie care e o diversiune ordinară. El şi Moraru ăla de la B1TV întreţin chestia asta!"
Ion Iliescu
fost preşedinte

„Munteanu voia să refacă legionarismul"

Marian Munteanu îi „electriza“ pe „golani“ de la balconul Universităţii  Foto: Getty Images

Pe 13 iunie aţi făcut acel apel la „oamenii de bine" să apere democraţia. Nu v-aţi gândit că s-ar putea crea un haos general dacă iese iar lumea în stradă, ca la Revoluţie?

Haosul îl aveam. Poliţia dispăruse. Marian Munteanu era vinovat. De ce trebuia el să apară în balcon? De ce?

Păi le-a spus oamenilor să stea liniştiţi, să nu atace.

Vai de mine! A venit la mine Mihai Gheorghiu, vicepreşedintele Ligii Studenţilor, ca să-mi arate caseta în care apărea Munteanu pledând împotriva violenţei. Munteanu a început cu asta: „Fraţilor, colegi de-ai noştri sunt arestaţi în beciurile Poliţiei". Urmează un urlet din partea mulţimii. Şi au şi pornit spre Poliţie. Şi atunci, Munteanu strigă cu jumătate de gură: „Fără violenţă!". Nu l-a mai auzit nimeni.

Spuneţi că Munteanu era şi el controlat de cineva?

Lăsaţi-l pe Marian Munteanu, că el voia să refacă după aceea mişcarea legionară din România, legionarismul. Era adeptul lui Zelea Codreanu. Pe de o parte a dovedit realism pentru că a recunoscut rezultatul alegerilor şi Liga Studenţilor s-a retras din Piaţă. Dar atunci, pe 13 iunie, ce rost avea apariţia lui? El i-a incitat de fapt, cei din Piaţă, care au devastat sediul Poliţiei. Atunci au dispărut şi arme, şi documente de cercetare poliţienească. Au ţinut sub asediu clădirea Ministerului de Interne până noaptea târziu şi apoi s-au dus spre Televiziune, unde au devastat clădirea. Deci voi, la „Adevărul", despre asta nu scrieţi nimic. Ziua de 13 pentru voi nu există! Voi căutaţi motivaţii de partea Puterii şi pentru 13 iunie şi pe urmă puneţi accentul pe Mineriadă. Asta este ticăloşia orientării şi gândirii care vă conduce şi pe voi în analizele voastre. Deformaţi adevărul istoric şi prezentaţi de o manieră politică incorectă!

V-aţi temut atunci, în 13 iunie, pentru poziţia dumneavoastră?

Nu a fost vorba de mine, dragă. De ce să mă tem? Eu eram ales. Ce puteau să facă din mine? Lumea, domnule, era speriată şi îngrozită. Din oraş se ridicau coloane de fum.

Nu cred, totuşi, că era mai rău decât la Revoluţie.

Păi trecusem de aşa ceva. Nu ne aflam în dictatură, dragă. Avusesem alegeri libere, dragă. Armata a ezitat să intervină. Armata a intervenit târziu de tot. După ora 10 noaptea a depresurat Ministerul de Interne. A ezitat, dar avea motivele ei: comandanţii Armatei erau chemaţi în proces pentru reprimarea mişcărilor revoluţionare de la Timişoara şi de la Bucureşti. Aşa că era de înţeles şi reţinerea lor. Deci se crease un vid de putere. Nu existau forţe de ordine care să mai ţină în frâu dezlănţuirea asta de ură. Sunau cetăţenii la Televiziune: „Ce faceţi domnule? Ce se întâmplă? Am ales. Cine sunt ăştia? Cum de nu există forţă care să-i oprească?". Şi atunci am făcut apel la populaţie spunând că ne aflăm într-o situaţie excepţională şi populaţia trebuie să sprijine factorii de ordine.

Înainte de a face acest apel v-aţi gândit un minut-două sau a fost o reacţie de moment?

Nu un minut - două. M-am gândit ore! Am cumpănit intervenţia respectivă. M-am adresat oamenilor care votaseră cu trei săptămâni înainte. Opţiunea populară era exprimată. Ăştia erau nişte marginali şi nişte vandali şi nişte anarhişti ordinari!

Consideraţi că Poliţia nu putea face faţă unui grup de câteva sute de oameni?

Dacă n-ai forţă organizată, ăştia, huliganii, îşi fac de cap. Adică... nu vi se pare grav ceea ce s-a întâmplat în 13 iunie?

Ni se pare că aţi supraevaluat.

Păi ia staţi de vorbă cu cei de la Televiziune. Că au distrus o clădire. Au distrus-o! Au distrus Televiziunea şi arhivele au fost lichidate. Nişte oameni au luat bătaie: era Prunea ăla, sau cum îl chema (n.r. - comentatorul Cornel Pumnea). Bătut! Umilit!

Nu exista în România acelor zile nicio divizie a Poliţiei specializată în revoltele de stradă?

Stai. Măi băiete, tu ce vrei să spui? Care este gândirea voastră? Voi nu vă daţi seama de gravitatea momentului? Era nevoie să apelăm la ce? La forţa care a realizat Revoluţia română! Cetăţenii ţării împotriva unor vandali, care-şi fac de cap în condiţii de lipsă de forţă de ripostă! Asta îmi cerea lumea: să chem oamenii capabili să pună stavilă acestei dezlănţuiri de primitivism, de vandalism şi de anarhie.

Dar nu vi s-a părut suspectă slăbiciunea Poliţiei în acele momente? Atât de slabă era Poliţia?

Nu e vorba de suspiciune, dragă. Poliţia n-avea autoritate, era timorată. Nimeni nu îndrăznea să tragă. Pentru oameni, Poliţia era asociată cu vechiul regim. Şi ăştia n-aveau forţa morală ca să riposteze. Nu trăi în 2010! Du-te în 1990!

Un om cu o sticlă incendiară contra unui poliţist înarmat, avantaj poliţistul. Nu?

Nu-şi putea permite nimeni să deschidă focul atunci. Armata a tras, dar târziu. Şi până la urmă ei au intrat în procese pentru că au fost omorâţi doi oameni. Or, Armata era în situaţie de autoapărare. Şi trăgând ca să se apere au omorât doi oameni.

"Cum era să opresc minerii? Erau deja toţi în Bucureşti!"
Ion Iliescu
fost preşedinte

„Am vrut să adun toţi minerii la un loc"

Când aţi aflat că vin minerii la Bucureşti?

În dimineaţa zilei de 14 iunie.

Şi le-aţi ţinut pe 14 acel discurs, când le-aţi spus „Vă rog să mergeţi în Piaţa Universităţii pe care să o reocupaţi dumneavoastră".

Nu.

Cum nu?!

Nu, adică unii dintre ei deja se duseseră spre Piaţa Universităţii, iar alţii s-au oprit în Piaţa Victoriei. Şi am zis, măcar să îi adunăm pe toţi undeva, că cea mai mare parte dintre ei era deja în Piaţa Universităţii. Zic, măcar să staţi acolo grupaţi şi să ajutaţi autorităţile care începuseră să cureţe terenul.

Dar ce însemna acest „să reocupaţi"?

Eh, nu era vorba chiar de reocupare. Era vorba de a ajuta la restabilirea ordinii în centrul Capitalei. Ei s-au şi apucat acolo să refacă spaţiul verde din faţa Teatrului Naţional.

Dar dimineaţă era ordine, nu mai era nicio revoltă.

Nu, nu, dar mai erau urme de agresori pentru că, mă rog, se răspândiseră. În sensul acesta le-am vorbit: să nu se împrăştie.

Iar minerii au mers în Piaţa Universităţii şi au bătut oameni care se duceau la serviciu...

Fără îndoială. Violenţele generează la rândul lor violenţe. Nu pot fi aprobate niciun fel de violenţe, indiferent din partea cui ar fi. Eu nu am aprobat violenţele minerilor. Dar violenţele minerilor nu erau cauza, ci erau efectul. Deci cauza declanşării violenţei a fost generată de cei care au provocat evenimentele din 13 iunie.

Dumneavoastră puteaţi să le spuneţi minerilor, în 14 iunie - dimineaţa: „E totul bine în Bucureşti. Mergeţi acasă"?

Păi jumătate erau deja în Piaţa Universităţii. Zic: „Mergeţi cu toţii la Universitate". Îi aveam pe toţi undeva".

Dar puteaţi face asta? Să-i întoarceţi şi să nu mai existe acest efect, cum spuneţi dumneavoastră, violent?

Ei, cum? Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ăia? „Păi abia am venit să apărăm oraşul şi voi..."

Petre Roman a dezvăluit într-un interviu recent că se înţelesese cu Ion Iliescu ca minerii să primească mulţumiri că au venit în Bucureşti, să li se spună că nu e nevoie de prezenţa lor şi să fie trimişi înapoi. „Iliescu a scăpat situaţia din mână", a declarat Roman pentru „Adevărul".

Păi în oraş era linişte!

Nu era deloc linişte! Păi, de ce a ieşit populaţia să-i aplaude şi să-i salute? Populaţia i-a aplaudat pe mineri şi când au venit, şi când au plecat.

Nu este bine ce a făcut populaţia. Şi oricum, ăsta nu e un argument.

Păi când am văzut pe 14 seară că au apărut acte de violenţă, pe 15 iunie dimineaţa i-am grupat pe toţi minerii la Romexpo şi acolo m-am adresat lor, mulţumindu-le că au făcut un act civic, dar să se ducă acasă pentru că are cine să facă ordine în Capitală.