Profetul apocalipsei financiare

Cristian Duma (31 de ani) a plecat, în urmă cu câteva zile, din Oradea spre Constanţa, pe jos, într-un marş de protest faţă de  „rechinii“ băncilor, după ce dobânzile i-au dublat ratele. Orădeanul înglodat în datorii vrea să atragă atenţia tinerilor asupra pericolelor care-i pasc dacă-şi iau credite în perioada crizei financiare.

CITEŞTE ŞI:

Află aici cum s-a simțit Cristian când și-a lăsat familia acasă și a pornit pe jos, de la Oradea

Marea aventură pe jos, o luptă împotriva ratelor bancare

Primii o sută de kilometri l-au dus pe globtrotterul orădean la Arad

Cristian Duma nu a crezut niciodată că datoriile la bănci îl vor face să ajungă pe drumuri. Cu raniţa în spinare, tânărul în vârstă de 31 de ani a plecat într-un tur al ţării în speranţa că cineva îi va asculta problemele şi îi va sări în ajutor. A luat cu el câteva haine de schimb, o umbrelă, un cort şi 15 lei, bani de buzunar.

Cristi a ajuns într-o situaţie tipică pentru criza economică: ratele pe care trebuie să le plătească băncii sunt mai mari decât salariul. „Am luat un credit ipotecar acum trei ani, în valoare de 27.000 de euro, şi credite de nevoi personale pentru a ne aranja casa. La creditul ipotecar am avut la început o rată de 680 de lei, care acum a ajuns la 1.180 de lei", povesteşte orădeanul.

Asta, în condiţiile în care el primeşte un salariu de 900 de lei, fiind angajat ca vatman la Regia Autonomă de Transport Local Oradea. Bihoreanul a luat din banii de la bancă un apartament cu două camere în care să locuiască împreună cu soţia şi cei doi copii, un băieţel în vârstă de 6 ani şi o fetiţă de un an şi patru luni. Nu s-a gândit nicio clipă că ratele îi vor distruge viaţa. Din ianuarie, orădeanul nu şi-a mai achitat ratele şi riscă să rămână cu toată familia în stradă.

Noaptea la cort

Disperat, bărbatul a decis să-şi ia lumea în cap şi să plece, pe jos, într-un tur al României, până la Constanţa. „Vreau să atrag atenţia tinerilor asupra a ceea ce pot păţi dacă iau credite. Poate găsesc şi un om cu suflet mare care să mă ajute", a spus tânărul. Şi-a luat cu el un cărucior în care şi-a pus câteva haine, un cort, un sac de dormit şi câteva conserve.

„În timpul zilei o să merg, noaptea o să campez", spunea Cristian în seara zilei de 13 aprilie, când a plecat de acasă. Orădeanul şi-a lăsat acasă soţia şi copiii. Cei trei trăiesc din indemnizaţia pentru creşterea copilului, de care beneficiază soţia. „Îl susţin în tot ce face. Dacă el crede că aşa e bine, sunt alături de el", a povestit soţia orădeanului, Greta Duma.

Oamenii, ospitalieri

În prima zi a făcut în jur de 20 de kilometri, până în localitatea bihoreană Leş, unde a şi petrecut prima noapte. „I-am spus unui localnic povestea mea şi m-a poftit la el în curte, să campez acolo", a povestit orădeanul. Prima oprire în judeţul Arad a făcut-o marţi seara, în oraşul Chişineu Criş. Cazul orădeanului înglodat în datorii mult peste posibilităţile familiei sale i-a impresionat pe localnici care au sărit în ajutorul lui.

„Marţi seara am ajuns în Chişineu Criş, unde mi-am instalat cortul pe gazonul din faţa unui hotel. Patroana hotelului mi-a înţeles problemele şi m-a lăsat să fac a doua zi un duş, ba chiar mi-a oferit micul dejun. În aceeaşi zi, o domnişoară, care auzise de cazul meu, a venit şi mi-a întins o sută de lei", a povestit orădeanul în timp ce îşi nota în jurnal întâlnirea cu reporterii „Adevărul".

Ziua de miercuri în schimb l-a pus pe bărbat la mare încercare, mai ales că ploaia l-a făcut să încetinească ritmul. „Drumul e foarte greu, trebuie să mă feresc mereu de TIR-urile care trec. De multe ori mă apucă plânsul pentru că am ajuns în situaţia asta", povesteşte tânărul.

În cea de-a treia zi de călătorie, ploaia l-a făcut pe orădean să străbată doar 20 de kilometri. Astfel, cel devenit globetrotter de nevoie a poposit în comuna Şimand, ocazie cu care a încercat să stea de vorbă cu oamenii din zonă. „Sunt fericit că nu am rate la bancă, dar îl susţin pe Cristian pentru curajul pe care-l are deşi mă gândesc că îi este foarte greu", a spus Nicolae Balmaş (24 de ani), după întâlnirea cu Cristi Duma.

Comentariu: Cum să eviţi un conflict cu banca

Alexandra Popa, analist la conso.ro

Pentru a evita executarea silită, există câteva soluţii practice. Încă din momentul în care consideraţi că nu mai puteţi susţine ratele lunare la credit, luaţi legătura cu banca şi încercaţi să obtineţi o amânare sau o reeşalonare. Ataşaţi la solicitare documente care să dovedească faptul că nu mai aveţi capacitatea financiară de a plăti întreaga rată lunară. Astfel de documente ar putea fi o decizie de diminuare a salariului, o adeverinţă de şomaj, un extras de cont care să evidenţieze că salariul nu a mai fost virat etc.

Încercaţi să nu depăşiţi 90 de zile de restanţe fără a discuta despre restructurarea creditului. Chiar dacă plătiţi doar o parte din rata lunară, nu este de-ajuns pentru a demonstra că sunteţi de bună-credinţă. Este foarte important să anunţati banca în mod oficial despre situaţia în care vă aflaţi. Toate solicitările către bancă trebuie adresate în scris, luaţi numere de înregistrare cu data evidenţiată, astfel încât să demonstraţi că aţi fost de bună-credinţă şi aţi anunţat banca despre situaţia financiară dificilă în care vă aflaţi.

O simplă discuţie cu ofiţerul de credit nu poate fi nici demonstrată şi nici nu aveţi siguranţa că ea va fi transmisă mai departe către centrala băncii, pentru o analiză amănunţită. În plus, nu ofiţerul de credit este cel care decide dacă puteţi sau nu să beneficiaţi de o restructurare. El trebuie doar să transmită mesajul mai departe.

Jurnalul unui falit

„Marea aventură pe jos". Aşa şi-a denumit Cristi jurnalul în care îşi notează fiecare pas pe care-l face, fiecare om pe care-l întâlneşte. „M-am trezit de dimineaţă să pun la punct ultimele detalii pentru plecarea mea pe care o plănuiam din septembrie", sunt primele cuvinte scrise de Cristi în jurnalul său de călătorie.

Poveste impresionantă

Încă de dimineaţă, globetrotterul orădean îşi notează primele impresii, nu înainte de a lua micul dejun: o conservă şi o cană de apă. „Sunt oameni care mă condamnă pentru ceea ce fac. Până la momentul în care nu mi-am mai putut achita ratele, am fost un om normal, modest. Mi-am cumpărat cele mai ieftine conserve pe care le-am găsit, iar cu puţinii bani pe care-i am la mine mă descurc cum pot", mărturiseşte Cristi Duma. Oamenii din localităţile prin care a trecut deja au rămas impresionaţi de povestea sa.

„Foarte bine face că protestează aşa. Sunt foarte mulţi oameni necăjiţi şi ăştia ne jecmănesc în permanenţă. Eu, de exemplu, merg acum să-mi iau medicamentele de inimă pe datorie", a spus Ana Banu, o pensionară în vârstă de 63 de ani, cu care Cristi a vorbit pe stradă, în Şimand. Alături de Biblia pe care o poartă printre puţinele haine din cărucior şi pe care a scris numele copiilor şi al soţiei, Cristi îşi priveşte pozele familiei şi suspină.

„Ei sunt viaţa mea şi pentru ei fac ceea ce fac. Dacă nu aveam familie, nu îmi păsa. Puteau să vină să-mi ia totul. Băiatul cel mare ori de câte ori suna cineva la uşă sau la telefon, mă întreba dacă au venit cei de la bancă. Ce soluţie aveam în acest caz?", se întreabă orădeanul.

„Rezist pentru familie"

Cristi Duma speră ca în cele două luni cât va dura călătoria sa prin ţară să reuşească să îşi termine traseul pe care şi l-a propus. „Nu am hartă, iar singurele mele repere sunt indicatoarele. Nu ştiu cum se va termina aventura asta. Rezist în schimb pentru familie, cu care vorbesc zilnic la telefon. Altfel, poate aş ceda", mărturiseşte Cristi Duma. Următorul oraş de pe harta turului său este Timişoara.