FOTO Francezul care reface istoria Alsaciei în România
0
Patrick Kautzmann (50 de ani), din Franţa, caută în estul Europei mormintele militarilor alsacieni dispăruţi în al Doilea Război Mondial. Francezul-detectiv a identificat până acum trei soldaţi înmormântaţi la Iaşi. La Sighetu Marmaţiei a găsit o groapă comună, unde speră să descopere o parte dintre militarii dispăruţi.
Pentru Patrick Kautzmann (50 de ani), originar din Hochfelden, Franţa, găsirea mormintelor alsacienilor dispăruţi în al Doilea Război Mondial este mai mult decât o pasiune. „E o datorie a noastră, aceea de a ne cinsti strămoşii. Iar pentru asta, se impune mai întâi să îi găsim", spune francezul obişnuit de tatăl său să fie preocupat de căutarea soldaţilor dispăruţi pe front.
„El a fost unul dintre cazurile fericite. S-a întors acasă. Dar a continuat să-şi caute camarazii dispăruţi timp de 40 de ani, până ce s-a stins", adaugă Kautzmann.
Francezul a reconstituit la Sighetu Marmaţiei drumul ostaşilor alsacieni daţi dispăruţi şi a descoperit o groapă comună în cimitirul reformat, unde se află şi o cruce comemorativă. Aceasta nu are numele soldaţilor îngropaţi, dar Kautzmann speră să afle detalii despre ei de la urmaşii alsacienilor căsătoriţi cu românce din Sighet în acei ani tulburi. „Aceştia au fost transportaţi cu vagoane destinate transportului animalelor. Mulţi soldaţi erau bolnavi, iar aceştia au fost lăsaţi la Sighet, cel mai probabil în Spitalul Militar de atunci", afirmă Kautzmann.
Citiţi şi:
Stan Marin Niţu, în tranşeele celui de-al Doilea Război Mondial
VIDEO Barrie Davis: „Mi-aţi ruinat avionul, dar nu şi pe mine“
Întânire istorică, la 65 de ani după Război
„Republica”, ultimul vas de război cu aburi
Primăria Sighetu Marmaţiei deţine circa 30 de certificate de căsătorie din acele vremuri. „Nimic nu e cert, era vreme de război, acte nu s-au păstrat. Ceea ce ştim sigur este că, în anul 1945, odată cu înaintarea frontului sovietic, mai mult de 1.000 de soldaţi alsacieni au ajuns într-adevăr în Sighet. Majoritatea erau bolnavi, motiv pentru care nu şi-au putut continua drumul", explică istoricul Ion Boroica de la Casa Memorială „Elie Wiesel" din Sighetu Marmaţiei.
Bărbatul, de profesie tehnician la o rafinărie de petrol din Strasbourg, este la curent cu istoria zbuciumată din perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi este înscris în aceleaşi asociaţii internaţionale din care a făcut parte şi tatăl său: Asociaţia Mondială „Volksbund", care se ocupă de căutarea soldaţilor germani dispăruţi în cele două războaie mondiale, şi Asociaţia „Amintirea franceză", prin intermediul căreia sunt întreţinute mormintele celor căzuţi în război şi care organizează ceremonii de comemorare.
Patrick Kautzmann
„În anul 1942, când Franţa a pierdut războiul, regiunea Alsacia a fost anexată Germaniei", începe el povestea. Tot în acea perioadă, mai spune el, 130.000 de alsacieni au fost încorporaţi, împotriva voinţei lor, în armata Germaniei. Dintre aceştia, 43.000 de soldaţi nu s-au mai întors niciodată acasă, iar 10.000 au fost daţi dispăruţi. „Am moştenit de la tatăl meu pasiunea pentru această muncă migăloasă", mărturiseşte Patrick Kautzmann. Francezul recunoaşte că, din păcate, căutările sale sunt rareori încununate de succes. Nu există prea multe documente din acea perioadă, iar fără acestea, firul pe care poate merge în munca sa de detectiv este destul de fragil.
A identificat zece morminte
Până în prezent, Kautzmann a catalogat aproximativ 1.000 de soldaţi alsacieni daţi dispăruţi, cu fotografii, data şi locul naşterii acestora, precum şi cu locul aproximativ în care este posibil ca aceştia să fi murit pe front.
„Până acum, am identificat în jur de 200 de soldaţi, dar numai în ce priveşte locul în care au căzut pe front", arată Kautzmann. „De identificat cu certitudine, am reuşit doar zece oameni, şapte pe teritoriul Republicii Moldova şi trei în România, la Iaşi", adaugă francezul.
Este căsătorit de zece ani cu o băimăreancă, Claudia Bota, pe care a cunoscut-o în Franţa, într-o biserică. Femeia participa atunci la o nuntă, iar Patrick era trompetist în formaţia angajată pentru eveniment. A fost dragoste la prima vedere, s-au căsătorit şi au un copil în vârstă de nouă ani, căruia vrea să îi insufle pasiunea de a-i duce mai departe căutările celor dispăruţi. Prin intermediul ei a luat întâia oară contact cu România, iar în căutările sale a descoperit două cimitire mari, în Iaşi şi în Focşani, unde sunt îngropaţi ostaşi germani căzuţi în războaiele mondiale.
Aventura în România a început la Iaşi
Căutările în România au început în 2000, când, aflat în vizită la Iaşi, a descoperit întâmplător, în cimitirul german, un nume cunoscut pe una din pietrele funerare. Întors în Franţa, a făcut verificări care l-au condus la identificarea unuia dintre soldaţii alsacieni daţi dispăruţi în al Doilea Război Mondial.
„După ce am fost sigur de identitatea celui îngropat în Iaşi, am contactat familia acestuia. Nu vă pot descrie emoţia fiicei celui decedat, crezut atâţia ani dispărut fără urmă. I-am dat femeii şi un pumn de ţărână de pe mormântul tatălui ei", mărturiseşte Kautzmann.
Catalogul cu soldaţi dispăruţi conţine 10.000 de persoane
Ca urmare a acestui episod, francezul şi-a luat în serios misiunea. Imediat a venit şi prima cerere de căutare, din partea unui cetăţean alsacian care dorea să afle mai multe detalii despre tatăl său, dispărut la Tiraspol.
Anul trecut, tehnicianul francez a publicat un articol în ziarul local din Strasbourg, în care a relatat în detaliu căutările sale prin ţările Europei.
„Mulţi m-au întrebat dacă am vreo certitudine că în cele zece morminte descoperite de mine sunt îngropaţi cei daţi dispăruţi. Ei bine, pe pietrele funerare ale celor zece erau înscrise cu exactitate data lor de naştere, ziua, luna, anul. Deci nu încape îndoială că despre cei dispăruţi este vorba", crede Kautzmann.
Trei luni de căutări pe an
Există indicii conform cărora cei aproximativ 1.000 de dispăruţi catalogaţi până acum de francez ar fi îngropaţi pe teritoriul României, Ungariei şi al Republicii Moldova. „După episodul descoperirii celor trei soldaţi alsacieni înmormântaţi la Iaşi, am primit peste 50 de cereri din partea celor care mă rugau să le găsesc fraţii, taţii, soţii ori bunicii căzuţi în război, nu m-am încumetat să-i refuz", mai spune Patrick. Din acest motiv şi-a dedicat, în ultimii zece ani, întregul timp liber întocmirii unei veritabile baze de date privind cele 10.000 de suflete ale celor dispăruţi fără urmă în al Doilea Război Mondial şi călătoriilor de căutare prin Europa.
Germania a pierdut în faţa Aliaţilor, iar la 9 mai 1945 a capitulat. Armata sovietică intrase în anul 1944, la 18 octombrie, pe teritoriul României, ajungând şi la Sighetu Marmaţiei. Nemţii s-au retras fără ripostă, iar după capitularea Germaniei, în 1945, încep să tranziteze spre ţările de baştină şi prizonierii de război. În toţi aceşti ani de căutări a cheltuit 15.000 de euro pe călătorii, telefoane. Timpul anual alocat acestei misiuni este de aproximativ trei luni, în cea mai mare parte din timp fiind în concediu.
Patrick Kautzmann (stânga), alături de ghidul său român în cimitirul din Sighetu Marmaţiei
Apel
„Detectivul mormintelor" aşteaptă să fie contactat de cei care cunosc detalii legate de acea perioadă. „Am făcut acelaşi lucru în Franţa şi m-a ajutat enorm în strângerea datelor. Mă gândesc că pot face acelaşi lucru şi în România", consideră bărbatul. Adresa de e-mail a francezului este patrick.kautzmann@wanadoo.fr.
Mâine în „Adevărul"
Cum au primit drept de şedere în România soldaţii alsacieni
Se încarcă comentariile...
