Oraşul-ruină se agaţă de morile de vânt
0
Industria chimică a Mărăşeştiului a ajuns pe butuci, iar oamenii speră că vor scăpa de şomaj odată cu deschiderea unui parc eolian. Autorităţile consideră că salvarea ar putea veni de la morile de vânt ce vor fi instalate în zonă de un grup de investitori, printre care se numără şi fostul fotbalist Adrian Ilie.
Oraşul-erou Mărăşeşti trece printr-un unul dintre cele mai grele momente ale existenţei sale. Localitatea în care trăiesc aproximativ 10.000 de suflete e bântuită de sărăcia lucie şi de şomaj.
Citiţi şi:
Legendele Galaţiului/ "Două babe" - crima care a îngrozit oraşul şi a dat numele unui cartier
Pasajul Mărăşeşti, în pericol din cauza unui litigiu
Tranziţia, mai dură decât războaiele
„Era raiul pe Pământ aici. Nu mint cu nimic. Toată lumea muncea, se făcea producţie, oamenii câştigau bani, mergeau în concedii, familia era familie", îşi aminteşte cu nostalgie Zanfir Stancu, în vârstă de 55 de ani, fost muncitor la „fabrica-emblemă" Marchim Mărăşeşti.
Şi are dreptate, pentru că aici a existat cândva o industrie dezvoltată, în care erau îşi găseau locul toţi locuitorii oraşului. Cei mai mulţi, aproape 2.000, munceau la Marchim. Fabrica a fost construită în urmă cu 120 de ani şi a rezistat celor două războaie mondiale. Mai puţin tranziţiei sălbatice din România de după 1990.
„S-a ajuns la falimentarea fabricii din cauza conducerii incompetente. O să spuneţi că aproape toate unităţile colos din ţară au dispărut, fiindcă nu făceau faţă economiei de piaţă, dar asta era o fabrică unicat. Aici se făcea celebrul spumogen, produs folosit la stingerea incendiilor, atât de apreciat de americani în timpul războiului din Golf", povesteşte Emilian Braşov, fost şef de plan la Marchim. În 1992, el a părăsit unitatea şi a devenit primar.
„Era singura fabrică din Sud-Estul Europei care fabrica spumogen şi clei de oase, nu mai spun de cunoscutele chituri şi uleiul de peşte. Aveam desfacere pe piaţă cât nu vă închipuiţi, iar cu o conducere pricepută fabrica ar fi rezistat fără probleme şi astăzi", spune Braşov.
Câini şi oameni fără stăpân
„Aproape 30 de ani am lucrat la Chimica. Fabrica mi-a dat apartamentul în care stau astăzi şi mă doare sufletul când mă întâlnesc cu foştii mei colegi care au ajuns ultimii oameni. Din oameni plini de viaţă astăzi s-au ratat, mulţi au luat-o pe calea băuturii, s-au îmbolnăvit, mulţi au şi murit. Aici, la Mărăşeşti, au rămas doar câinii şi oamenii fără stăpân, că asta suntem cu toţii cei care trăim aici", adaugă fostul angajat Zamfir Stancu, pensionat pe caz de boală după ce a suferit două atacuri cerebrale şi o intervenţie pe cord.
Fantomele fostei fabrici „Marchim", adică fostele hale de producţie, arată acum ca nişte schelete gata să se prăbuşească în orice clipă. În lupta pentru supravieţuire, şomerii şi ţiganii îşi riscă viaţa pentru a smulge din pereţi cărămizi şi fier vechi.
Privit chiar şi din goana maşinii, pe Drumul European 85, peisajul e apăsător, chiar lugubru. La Mărăşeşti şomajul este în floare, iar Primăria s-a transformat într-un serviciu social care plăteşte doar ajutoare.
„Cu toate că în urmă cu câţiva ani oraşul a avut statut de zonă defavorizată, niciun investitor nu s-a arătat interesat să beneficieze de avantajele conferite de acest statut. Suntem înglodaţi de datorii, toată lumea vine să ceară şi nu reuşim să urmin lucrurile din loc", se plânge primarul Constantin Vlase.
Salvarea vine de la vânt
Şi totuşi, există o speranţă. Edilul trage nădejde că va reuşi să scoată oraşul din agonie cu o afacere rentabilă. Primăria a concesionat recent 450 de hectare de teren unui grup din care face parte fostul mare fotbalist Adrian Ilie, şi care va construi în zona Mărăşeştiului un parc eolian. Conform proiectului, aici vor fi montate, în prima fază, 40 de turbine.
Prospecţiile arată că la Mărăşeşti sunt condiţii optime pentru obţinerea de energie verde din exploatarea vântului. Primăria va încasa anual o redevenţă de 100 000 de euro, plus contravaloarea a 1% din energia vândută în sistemul naţional de firma care se ocupă de afacere.
Contractul are o durată iniţială de 25 de ani. Deocamdată, oraşul trebuie să treacă şi de iarna care bate la uşă, pentru că, spune edilul-şef Constantin Vlase, primele roade ale acestui proiect se vor vedea abia în anul următor.
"Suntem înglodaţi de datorii, toată lumea vine să ceară şi nu reuşim să urnim lucrurile din loc."
Constantin Vlase
primar
Se încarcă comentariile...
