Legendele criminalisticii/ "Două babe" - crima care a îngrozit oraşul şi a dat numele unui cartier

Fotografie de arhivă

Puţini oameni mai ştiu, la 30 de ani de la tragedie, de unde vine numele zonei „Două babe”. „Adevărul de Seară” vă prezintă povestea omorului sadic ce a făcut ca o parte din proletarul cartier „IC Frimu” să-şi schimbe numele pentru totdeauna.

Nu există niciun gălăţean care să nu fi auzit de „Două babe”. Cunoscuta zonă a Galaţiului, reper (ca staţie) pei cei care circulă cu autobuzul sau cu maxi–taxi, dar şi pentru cei care vor să ajungă la magazinele de mobilă din apropiere, are, însă, o istorie pe care foarte puţini o mai ştiu. „Adevărul de seară” vă dezvăluie tragedia cumplită care se ascunde în spatele misterioasei şi nonconformistei denumiri de „Două babe”.

Filmul tragediei

Dimineaţa zilei de 28 mai 1980 a fost una complicată pentru miliţienii din Galaţi. Pe strada Gladiolelor, actuală Călugăreni, a fost comis un dublu omor cu aspecte sadice nemaiîntâlnite.

De caz s-a ocupat personal Dumitru Culcea, fostul şef al Miliţiei din vremea respectivă, împreună cu mai mulţi criminalişti recunoscuţi ca fiind foarte pricepuţi.

Scenele pe care aveau să le vadă la locul faptei nu erau deloc unele obişnuite. Încă de la intrarea în curte, totul era pătat de sânge: gardul, trunchiul copacului, aleea, frunzele florilor şi intrarea în casă.
Înăuntru – prăpăd! Femei goale, sânge, moarte. Două bătrâne, Aneta şi Elisabeta Vasiliu, mamă şi fiică, dezbrăcate, pline de sâge, cu urme de muşcături în jurul gurii, cu tăieturi pe sâni şi un topor lângă ele.
Un alt lucru care i-a cutremurat pe anchetatori a fost faptul că una dintre victime, femeia mai tânără, Elisabeta, avea un intestin de găină pe faţă.

După primele cercetări, miliţienii au stabilit că bătrânele au murit după ce agresorul le-a torturat ore în şir şi le-a introdus coada toporului în vagin şi anus.

O altă surpriză pentru anchetatori a venit din partea medicilor legişti, care au stabilit că maţul de pe faţa uneia dintre femei nu este de găină, ci este chiar intestinul gros al acesteia. Mai mult de atât, legiştii au găsit în abdomenul Anetei un săpun de toaletă.

Cercetările au continuat şi nici după patru luni de la groaznica întâmplare autorul nu fusese prins. În tot acest timp, gălăţenii erau tot mai speriaţi ştiind că printre ei se plimbă nestingherit un criminal feroce. 

Agresorul nu a fost identificat nici cu ajutorul lui Cantemir Riscuţei, doctor antropolog, care a întocmit trei portrete robot pe baza muşcăturilor de pe faţă femeilor. A fost chemat la Galaţi, chiar şi Traian Tandim, unul dintre cei mai buni criminalişti din România.

Deabia după 11 luni de la comiterea dublei crime, pe 13 februarie 1981, două femei de pe strada Călinului, au anunţat Miliţia că un tânăr a intrat peste ele în casă.

În scurt timp, poliţiştii l-au ridicat pe George Moise, de 26 de ani. Tânărul, angajat al societăţii de transport local din vremea respectivă, a fost arestat. Pus în faţa probelor preluate în urmă cu aproape un an, oamenii legii şi-au dat seama că-l au în faţa lor chiar pe criminalul căutat. A fost condamnat la detenţie pe viaţă.

Casa groazei a fost demolată

Cartierul de case din acea vreme a fost desfiinţat. Locul este împânzit acum de blocuri cenuşii, iar puţini dintre cei care locuiesc în zonă îşi mai amintesc despre tragedia din urmă cu 30 de ani.

Unul dintre cei care încă mai cunosc povestea este Nicolae Lepădau (68 ani). „Locuiesc aici de 45 de ani. Erau doar două blocuri în zonă, restul case. Chiar aici a fost casa femeilor, cu grădină cu animale în curte, unde este acum blocul P1A. Îmi mai aduc aminte că un bărbat le-a violat şi apoi le-a omorât. Puţini de aici din zonă mai ştiu povestea. Imediat după asta, au fost dărâmate casele. Au venit cu buldozerele şi au ras tot”, povesteşte bărbatul.

"Acest nume era fixat în conştiinţa localnicilor în momentul în care au fost construite blocurile. Întâmplarea respectivă a fost una mult prea sadică, din acest motiv în mintea tuturor. Sunt terminologii care rămân pentru totdeauna, le folosim cu toţii însă foarte puţini ştiu ce înseamnă şi de unde provin", Cristian Căldăraru, director Muzeul de Istorie.