Cum a scăpat şefa CSM de eticheta „poliţie politică“

Florica Bejinaru a fost aleasă, la 11 ianuarie, preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii

Judecătoarea Florica Bejinaru a obţinut câştig de cauză, după ce a contestat verdictul de colaborare cu Securitatea, datorită procedurii haotice de vot a CNSAS. Alegerea Floricăi Bejinaru în fruntea CSM a reînviat scandalul care punea pe jar Justiţia în urmă cu peste trei ani: colaborarea magistratului cu fosta Securitate.

În mai 2006, Florica Bejinaru (48 de ani) devenea primul membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ca fiind colaborator al fostei Securităţi. Decizia CNSAS a fost urmată de cererea judecătorilor, dar şi a societăţii civile, de demitere a Floricăi Bejinaru din CSM.

Citiţi şi:

Florica Bejinaru nu are dreptul să conducă CSM pentru că a colaborat cu Securitatea, spun judecătorii - UPDATE
Noul preşedinte al CSM este Florica Bejinaru

Nici bine nu s-au stins ecourile revoltei magistraţilor că, după două luni, mai exact în iulie 2006, acelaşi for care o declara colaboratoare a Securităţii pe Bejinaru a schimbat verdictul. Cu certificatul de necolaborator al Securităţii, Florica Bejinaru avea să ajungă, în urmă cu două zile, preşedintele instituţiei care garantează independenta Justiţiei în România: Consiliul Superior al Magistraturii.

Salvată printr-un artificiu aritmetic

„Albirea" magistratului de către CNSAS a fost posibilă printr-un artificiu aritmetic: verdictul CNSAS a fost dat pe baza majorităţii relative şi nu a celei absolute - cum este prevăzut în lege. Mai exact, la şedinţa din iulie 2006, în care se analiza contestaţia Floricăi Bejinaru la decizia de poliţie politică, au fost prezenţi 8 dintre cei 11 membri ai Colegiului CNSAS, adică cvorumul minim cerut de lege.

Patru membri au votat pentru admiterea contestaţiei şi anularea deciziei de poliţie politică dată în mai 2006, doi s-au abţinut, iar doi au votat în împotriva judecătoarei, mai exact pentru respingerea contestaţiei. Legea prevede clar că ar trebui să se ia în calcul modul în care a votat majoritatea din cei prezenţi, în cazul de faţă majoritatea fiind formată din 5 membri. Cum solicitarea judecătoarei a atras doar patru voturi favorabile, contestaţia trebuia respinsă. Cu toate acestea, Colegiul CNSAS a considerat că solicitarea a întrunit majoritatea şi şi-a anulat propriul verdict.

Ministerul Justiţiei a atacat în instanţă verdictul de necolaborare cu Securitatea a Floricăi Bejinaru, luând în calcul mai ales prevederea legală care stipulează că un magistrat nu poate rămâne în sistem chiar dacă nu a făcut poliţie politică.

Simpla semnare a unui angajament cu Securitatea reprezintă o bilă neagră pentru judecători şi procurori. Or, în cazul de faţă CNSAS a pus pe masă toate probele: angajamentul olograf al Floricăi Bejinaru, cu tot cu nume de cod, şi mai multe note informative semnate de judecătoare.

Judecătorii constănţeni - pentru necolaborare

Contestaţia Ministerului Justiţiei a ajuns, la cererea Floricăi Bejinaru, de la Curtea de Apel Bucureşti la Curtea de Apel Constanţa. La 11 decembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa a respins contestaţia Ministerului Justiţiei ca nefondată. Judecătorii constănţeni au apreciat că socoteala voturilor din Colegiul CNSAS a fost perfect legală.

De asemenea, Curtea de Apel Constanţa a luat în considerarea şi o altă decizie a CNSAS, dată la 27 iulie 2005 la cererea CSM şi în care se stipula că „pe baza materialului probator avut la dispoziţie nu s-a putut stabili implicarea în activitatea de poliţie politică a persoanei cercetate, neîndeplinindu-se condiţiile legale privind atribuirea calităţii de agent/colaborator." Acest verdict nu a fost contestat, deşi CSM avea posibilitatea legală.

CNSAS a intervenit însă în proces şi a arătat că în 2005, verdictul de necolaborare a fost dat în condiţiile existenţei unei legi care nu permitea verificări extinse, având un text limitativ. Odată cu apariţia Legii privind statutul magistraţilor, verificările au fost reluate. Judecătorii constănţeni au invocat însă principiul neretroactivităţii legii. Ca atare, Curtea de Apel Constanţa a constatat încetarea oricărui efect al deciziei CNSAS de la 18 mai 2006 prin care Florica Bejinaru era declarată colaborator al fostei Securităţi.

Decizia a fost menţinută şi de Instanţa Supremă care, în mai 2009, a respins definitiv recursul Ministerului Justiţiei. Instanţa Supremă a concluzionat că organele statului nu au adus niciun element nou - când au decis, în mai 2006, că Florica Bejinaru a colaborat cu fosta Securitate - faţă de verdictul de necolaborare dat în 2005. Totodată, judecătorii Instanţei Supreme au subliniat că practica europeană a drepturilor omului nu acceptă revizuirea unei decizii finale - care dacă ar fi desfiinţată „ar crea un climat de incertitudine juridică şi ar reduce încrederea în statul de drept". Mai mult, Instanţa Supremă a arătat că modul de votare care a dus la verdictul de necolaborare cu Securitatea a fost legal având în vedere că abţinerile nu pot fi luate în calcul, ci doar voturile exprimate în concret.

Bejinaru: „Nu am primit bani de la Securitate"

Judecătoarea Florica Bejinaru ne-a declarat ieri că „relaţia care îmi este imputată a avut ca obiect respectarea legalităţii din acel moment, prin prisma obligaţiilor de serviciu pe care le aveam. Nu am primit efectiv niciodată vreo sumă de bani de la Securitate, iar problema unicei chitanţe olografe a fost clarificată în instanţă".

Ea precizează că a candidat la şefia CSM „pentru a valorifica experienţa şi maturitatea profesională de magistrat". Florica Bejinaru a mai arătat că prima decizie a CNSAS, dată în 2005, a demonstrat că nu a avut calitatea de colaborator al
Securităţii, susţinând că verdictul din mai 2006 a fost dat nelegal şi fără a exista alte probe sau înscrisuri noi.

Nume de cod: Alexandra Ştefănescu

Florica Bejinaru a fost racolată de Securitate - conform CNSAS - în mai 1987. Ea ar fi fost recrutată pentru a asigura supravegherea informativă a personalului din Întreprinderea de confecţii „Porţile de Fier" din Drobeta-Turnu Severin, unde actuala judecătoare era jurist. La vremea respectivă, Bejinaru avea doar 26 de ani. CNSAS susţine că Bejinaru ar fi semnat un angajament olograf cu fosta Securitate la 12 mai 1987, având numele de cod „Alexandra Ştefănescu".

Ea ar fi colaborat cu Securitatea şi în 1988, fiind recompensată pentru notele informative date cu suma de 500 de lei. Una dintre notele informative ar fi avut ca subiect revolta muncitorilor de la Braşov. De asemenea, conform CNSAS, Bejinaru ar fi primit în schimbul informaţiilor date Securităţii şi o serie de cadouri, printre care şi scrumiere de cristal.