VIDEO Biografie - Adrian Păunescu, omul literelor
0
Adrian Păunescu a murit astăzi, după ce, în ultimele zile, a fost supus mai multor tratamente şi operaţii. Poetul suferea de insuficienţă cardiacă, hepatică şi renală.
Înainte de a fi internat, Păunescu a scris, în ziarul „ring“, un editorial emoţionant intitulat „Clipa de cumpănă“. „Pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă, trebuie să mă despart de ai mei. N-am puterea să-mi imaginez cum ar fi această despărţire dacă s-ar transforma din temporară în definitivă. Această posibilitate nu trebuie niciodată exclusă“, spunea acesta.
Citeşte şi:
AUDIO/ VIDEO Adrian Păunescu a murit. Inima poetului a încetat să bată vineri, la ora 7.15
AUDIO Ascultaţi-l aici pe Adrian Păunescu de pe patul de spital
Tot într-un editorial, poetul şi-a anunţat şi gravele probleme de sănătate. „Zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale. Concluzia nu e veselă. Tratamentul pe care mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare", scria Păunescu. De altfel, în ultimele sale poezii, poetul ne saluta pe toţi, „de-a dreptul cordial, de-a dreptul cardiac”.
Ion Iliescu despre Adrian Păunescu: "E o pierdere imensă! A fost o voce critică la adresa regimului comunist"
La judecata de apoi a poeţilor se va înfăţişa nu cu volumele târzii, ci cu versurile acelea de demult pentru care îl va plânge limba cea română, cum ar mai scrie, dacă ar mai trăi, Grigore Vieru, care, chiar şi acum în noiembrie, ar fi găsit un cireş dat în pârg pentru fratele său de dincoace de Prut. A murit Adrian Păunescu, a oftat poezie şi s-a dus. E linişte, e toamnă, s-ar putea scrie atâtea poezii, şi nu se vor mai scrie. S-a dus lângă Eminescu, să ne judece. Vor plânge apoi chitările folkiştilor pe care i-a făcut să ardă cu „Flacăra” şi românii care s-au iubit pe tunuri.
VIDEO/ Doliu şi în lumea virtuală. Mesaje emoţionante pe Facebook pentru Adrian Păunescu
Vasile Şeicaru: Datorită lui Adrian Păunescu am devenit ceea ce sunt azi: cântăreţul de folk
VIDEO/Vezi aici cum umplea Adrian Păunescu stadioane-La Galaţi a strâns peste 50.000 de oameni
Omul politic
Adrian Păunescu şi-a început cariera politică încă din timpul regimului comunist. Trebuie, totuşi, să ştiţi că înainte să fie un pacient în urgenţa inimii de la Floreasca, el a fost bolnav de dumneavoastră ţară, a fost bolnav de dumneavoastră neam şi viaţa i-a fost aşa cum a fost. Între 1966 şi 1968 a fost secretar al organizaţiei Uniunea Tineretului Comunist de la Uniunea Scriitorilor din România, iar în august 1968 a devenit membru al Partidului Comunist Român. În toamna anului 1985, a fost sancţionat de colegii săi de partid cu vot de blam cu avertisment.
EXCLUSIV VIDEO Imagini de la ultima zi de naştere a poetului Adrian Păunescu
În 1992, el s-a înscris în Partidul Socialist al Muncii (PSM). A devenit vicepreşedinte al PSM (sub semnul Soarelui) în anul 1993 şi prim-vicepreşedinte şi purtător de cuvânt, în 1994. În luna februarie a anului 1996 a fost desemnat candidat al PSM la alegerile prezidenţiale din 1996, pe care le-a pierdut lamentabil.
Pe listele acestei formaţiuni politice a obţinut şi primul său mandat de senator, între 1992-1996. Între 2000 şi 2004 a fost senator ales pe listele Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR). Ultimul mandat în Parlament l-a deţinut în perioada 2004-2008. În ultimii ani a fost un simplu membru al PSD.
Megalomania, succesul şi controversele
Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, în zodiac Cancerului, aşadar, într-o localitate din Basarabia, dar şi-a petrecut copilăria în satul Bârca, din judeţul Dolj. Absolvent al Filologiei bucureştene, a debutat cu poezie în 1960, iar editorial în anul 1965, cu volumul „Ultrasentimente". Poezia tânărului Adrian Păunescu a fost, în acei ani de relativă liberalizare ideologică, una de senzaţie, fapt confirmat de seria de volume care au urmat debutului: „Mieii primi" (1966), „Fântâna somnambulă" (1968), „Istoria unei secunde" (1971), „Repetabila povară" (1974), „Pământul deocamdată" (1976).
Treptat, talentatul poet s-a îndepărtat de sfera literaturii de calitate, părăsind-o, în cele din urmă, cu totul. Calea aleasă de Păunescu a fost cea a publicării unor tomuri masive, „cărămizi" cu coperte negre, cuprinzând versificaţii pe subiecte sociale şi politice, inclusiv ode dedicate dictatorului Nicolae Ceauşescu, precum şi autoportrete megalomaniace: „Manifest pentru sănătatea pământului" (1980), „Iubiţi-vă pe tunuri" (1981), „Totuşi iubirea" (1983), „Manifest pentru mileniul trei" (1984-6), „Viaţa mea e un roman" (1987), „Sunt un om liber" (1989), iar lista este interminabilă.
Paradoxal, dar explicabil, cu cât calitatea liricii păunesciene scădea, cu atât popularitatea personajului şi a versurilor sale, între graniţele ţării, creştea, atingând, în cele din urmă, cote uriaşe, incredibile pentru un stat totalitar. Două sunt principalele motive, iar amândouă sunt legate de relaţia de love&hate pe care Păunescu a avut-o cu liderul comunist Ceauşescu.
Cenaclul Flacăra, un fenomen greu de clasat
La începutul anilor '70, „copilului teribil" i se încredinţează conducerea revistei „Flacăra", pe care relaţia sa privilegiată cu regimul îi permite s-o transforme într-o gazetă adevărată, tribună socială a unor subiecte de neabordat în restul presei, în plus o şcoală de jurnalism pentru mulţi ziarişti postcomunişti.
Şi mai important - urmare a experienţei unui an petrecut în SUA, unde studiază la faţa locului mecanismele de manipulare ale maselor de tineri din miezul culturii pop -, în anul 1973, Păunescu înfiinţează Cenaclul Flacăra, care devine treptat unul dintre cele mai importante fenomene sociale şi artistice ale erei totalitare. Fenomenul Cenaclului Flacăra este complex, iar rolul său real în epocă va fi greu de elucidat.
Pe de o parte, cele 1.615 spectacole au servit drept trambulină şi spaţiu de exprimare pentru majoritatea artiştilor tineri importanţi ai epocii, pe de altă parte, dimensiunea halucinatorie a momentelor în care masele depersonalizate de tineri repetau, ca pe o mantră - sugestionaţi de timbrul hipnotic al vocii lui Păunescu -, numele dictatorului aminteşte de atmosfera ocultă a procesiunilor SS şi de „beţia" mistică a legionarilor.
Păunescu, trecut pe „linie moartă"
În cele din urmă, intrigat că popularitatea „moderatorului" tinde s-o depăşească pe a sa, Ceauşescu ia decizia să întrerupă mişcarea fascisto-comunistă, care luase o amploare mai mare decât cea preconizată, şi se prevalează, în 1985, de incidentele de la concertul din Ploieşti, survenite în urma unei pene de curent şi, se pare, soldate cu câteva victime. După acest episod, Păunescu este trecut pe „linie moartă".
Cert este că mare parte din popularitatea ca poet a lui Păunescu, pentru „masele largi populare", se datorează preluării versurilor sale şi transpunerii lor, mai mult sau mai puţin reuşit, pe muzică de către aşanumiţii folkişti, majoritatea publicului fiind sensibilă la acest kitsch siropos. O excepţie notabilă: Valeriu Sterian, cu „Iluzia unei insule".
Prima soţie a lui Păunescu a fost poeta Constanţa Buzea, importantă reprezentantă a generaţiei '60. Aceasta, în jurnalul acelei perioade, recent publicat, nu are deloc cuvinte de laudă la adresa comportamentului conjugal al fostului său soţ. Şi totuşi, există iubire.
Se încarcă comentariile...
