Fericitul Ioan Paul al II-lea

Credincioşi din toată lumea s-au rugat ieri la Vatican pentru cel supranumit „Papă al sufletelor“. Ioan Paul al II-lea a devenit ieri „fericit“, un nou pas pentru a primi titlul de „sfânt“. Pentru creştini şi nu numai, Papa Ioan Paul al II-lea a fost un om care a reuşit să schimbe lumea şi trimisul lui Dumnezeu care a supravieţuit celor trei tentative de asasinat.

Ce înseamnă beatificarea

Un cardinal spaniol a decedat înainte de beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea

FOTO Celebrarea beatificării Papei Ioan Paul al II-lea în lume, în imagini

„Papa Ioan Paul al II-lea este, cu voia lui Dumnezeu, un «fericit»", a spus ieri actualul Papă, Benedict al XVI-lea, celor peste un milion de pelerni adunaţi la Vatican. Karol Josef Wojtyla s-a născut în Polonia, la 18 mai 1920, în localitatea Wadowice, în apropiere de Cracovia. A avut o tinereţe grea, pierzându-şi pe rând părinţii şi fraţii. A fost ales Suveran Pontif în 1978 şi s-a stins din viaţă în 2005.

Ieri, la şase ani de la moartea sa, Ioan Paul al II-lea a unit din nou creştinătatea. Mii de preoţi de toate riturile, sute de mii de pelerini veniţi din toată lumea şi zeci de oficiali de rang înalt şi feţe regale au umplut ieri Piaţa San Pietro de la Vatican. Printre ei şi Robert Mugabe, sângerosul dictator din Zimbabwe care a primit un permis special pentru a se afla la ceremonie. 

Charismatic, diplomat, fostul Suveran Pontif a fost iubit de milioane de credincioşi din toată lumea. În cei 27 de ani de pontificat, el a făcut peste 100 de vizite oficiale, foarte multe în Africa. Ioan Paul al II-lea a ajuns şi în România, într-o vizită istorică, aceasta fiind prima ţară ortodoxă vizitată de un papă după Marea Schismă din 1054.

Activitatea sa şi mai ales popularitatea şi influenţa nu au fost apreciate însă de toată lumea. Astfel, Ioan Paul al II-lea a trecut de trei ori pe lângă moarte. La 13 mai 1981, Papa este împuşcat şi rănit grav în Piaţa Sfântul Petru de turcul Mehmet Ali Agca. Un nou atentat are loc la 12 mai 1982 în Portugalia, când un preot spaniol a încercat să-l înjunghie cu o baionetă. Ultima tentativă a fost orchestrată de un grup radical musulman, în 1995, în Filipine.

Alte probleme întâmpinate de Papă în cei 27 de ani de pontificat au fost criticile privind rigiditatea sa doctrinală şi lipsa de atenţie pentru problemele interne ale Bisericii Catolice, în special corupţia şi pedofilia nu au avut un impact la fel de puternic precum mesajele de pace ale primului „papă mondial", după cum a subliniat unul dintre cardinalii săi.

Mai importante au fost însă faptele care au dus la modernizarea Bisericii Catolice. Una dintre acestea a fost renunţarea la scaunul papal susţinut de credincioşi cu ajutorul căruia se deplasau prin mulţime predecesorii săi. La moartea sa, milioane de credincioşi au cerut sanctificarea sa în aceeaşi piaţă din faţa Vaticanului. Fervoarea cu care s-a solicitat acest lucru l-a determinat pe succesorul său, Benedict al XVI-lea, să iniţieze procedurile de sanctificare la numai două luni de la moartea lui Ioan Paul al II-lea.

Acestea au fost încheiate în ianuarie 2011, un timp-record pentru Vatican. Conform canoanelor Bisericii, beatificarea este premergătoare canonizării (declararea ca „sfânt"), hotărâtă în urma unui miracol despre care se spune că a fost săvârşit prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea după moarte. Este prima dată în istoria Bisericii Catolice când un papă îl beatifică pe predecesorul său. Astfel, fostul Suveran Pontif va fi trecut în calendare cu titlul de „fericit" şi va fi pomenit la 22 octombrie.

Planeta catolică, unită de Ioan Paul al II-lea şi după moarte

Rugă pentru sfântul Ioan Paul al II-lea

Un milion de oameni s-au strâns ieri în Piaţa Sfântul Petru de la Vatican. Ei au căzut în genunchi rugându-se pentru Papa Ioan Paul al II-lea, care este acum la un pas de a deveni „sfânt" „Papa Ioan Paul al II-lea este, cu voia lui Dumnezeu, un «fericit»", a spus ieri mulţimii actualul Papă, Benedict al XVI-lea.

La şase ani după ce au strigat „Santo subito" (sfânt imediat, n.r.), milioane de credincioşi şi-au văzut ruga aproape împlinită. La beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, au venit un milion de persoane, de toate naţiile sau rangurile sociale. Au fost prezente 87 de de delegaţii oficiale din toată lumea: şefi de stat şi de guverne, dar şi reprezentanţii unor case regale europene.

România a fost reprezentată de ministrul de Externe Teodor Baconschi, fost ambasador la Vatican, ce l-a cunoscut personal pe Suveranul Pontif, primul şi singurul Papă din istorie care a vizitat România. O apariţie controversată a fost cea a sângerosului dictator din Zimbabwe Robert Mugabe, care are interdicţie de a intra în spaţiul UE.El a primit o dispensă specială de la Bruxelles, la solicitarea Vaticanului.

România, alături de Vatican

Departe de ipocrizia multor lideri veniţi doar pentru a defila în faţa camelor de luat vederi, beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea văzută din mijlocul oamenilor a fost un omagiu adus unui „papă al sufletelor". „E ca un miracol... nu am văzut de mult timp pe străzi atât de mulţi tineri. Mi s-a umplut sufletul de bucurie văzându-i cum cântă melodii religioase în faţa bisericilor şi pe străzile din jurul Vaticanului", a spus Nadia Ramani, proprietara unui magazin de suveniruri din apropierea Castelului Sant Angelo. Femeia se referea la aşa-numiţii „papaboys" - tineri crescuţi în spiritul Papei Ioan Paul al II-lea.

Într-un alt colţ de Roma, oraş devenit din nou pentru câteva zile „caput mundi" (capitala lumii, n.r.), zeci de pelerini improvizează o „conga line" sub îndrumarea unei tinere napoletane. Un fel de lambada „pentru Domnul", ce uneşte credincioşi de toate vârstele, rasele sau religiile, în horă fiind cuprinşi şi indieni cu turbane hindu şi câţiva români ortodocşi.

Vremea, după sufletul Papei

Pelerinii adunaţi la Vatican s-au temut de prognoza nefavorabilă. Dar aşteptarile le-au fost înşelate, din fericire. „Vremea a ţinut cu noi. După zile de ploi, a ieşit soarele, după sufletul Papei Ioan Paul al II-lea", a spus Marianne, o franţuzoaică de 25 de ani care strângea la piept fotografia fostului Suveran Pontif.

Oamenii nu au simţit oboseala, nici măcar după mai bine de 24 de ore de drum şi de priveghi. Acesta e şi cazul Marlenei şi al prietenei sale, Ola, poloneze din Katowice, care în 1978, anul numirii Papei în funcţie, erau doar nişte copile. „Ioan Paul al II-lea ne-a însoţit pe tot parcursul vieţii şi nu puteam să ratez un astfel de eveniment, mai ales că am strigat şi eu «santo subito» (sfânt imediat, n.r.).

Roma, împânzită  cu chipul lui Ioan Paul al II-lea   Foto: afp

Aş fi venit aici pentru ceremonia de beatificare chiar pe jos, dacă era necesar", a spus Marlene. De altfel, cei mai mulţi şi mai entuziaşti au fost polonezii, care au invadat piaţa cu steaguri alb-roşii. „În biserică, am regăsit o parte din mine şi această apropiere o datorez papei pe care l-am cunoscut personal când a însoţit un grup de tineri din Polonia", a precizat Agneska Zagrebelsky (29 de ani).

Tinerii au un entuziasm molipsitor, care aduce zâmbetul pe buze multor "colegi" de coadă din întreaga lume, "reuniţi" pentru beatificare in Via della conciliazione (strada principală ce duce la Vatican). Pornind de la exuberantele delegaţii nigeriene, cu costume viu colorate, în imprimeuri reprezentând Vaticanul sau pe Papa Ioan Paul al doilea şi până la numeroşii sud-americani, ce s-au prezentat în mare parte la eveniment înfăşuraţi în steagurile ţărilor de provenienţă.

Un exemplu este tânărul Carlo, originar din Salvador, care, timp de 12 ore nu a contenit să fluture şi steagurile ţării gazdă, Italia, si pe cel al Vaticanului, postat chiar lângă "colţul reporterilor", de unde ceremonia era transmisă live televiziunilor din întreaga lume. "Oboseala e mare dar nici nu o mai simt pentru că oricum sunt tânăr. Am trecut cu bine de odiseea zborului cu avionul pe ruta Bogota- Frankfurt - Roma, aşa că acum pot înfrunta orice", răspunde el cu răbdare ziaristilor care îl intervievează rând pe rând.

Actualul Suveran Pontif, Benedict al XVI-lea  Foto: reuters

"De ce vedeţi atât de mulţi tineri ? Papa ne-a arătat tututor ce înseamnă dragostea faţă de semei, respectul faţă de credinţă şi religie, implicând foarte mulţi tineri şi arătându-le diversitatea culturală internaţională, oferindu-le liniştea necesară pentru a medita în pace asupra propriilor vieţi, asupra propriilor destine dar şi asupra bunei comuniuni cu ceilalţi", adaugă şi padre Salvatore, dintr-o parohie din Umbria, coordonator al unui grup de pelerini cu vârste cuprinse între 1 si 70 de ani.

Cot la cot cu credincioşii au înfruntat oboseala mii şi mii de preoţi, călugări şi călugăriţe, din toată lumea: filipinezi, polonezi, italieni, francezi. Benoit, din St. Germain de Pres, a condus la Roma un grup de tineri pentru „a fi alături de Papă şi pe acest drum". Au stat treji, de bunăvoie şi cu voie bună, mai bine de 48 de ore: 14 ore în tren, apoi un lung priveghi şi o noapte albă, sâmbătă, la emoţionanta rugăciune în aer liber din parcul Circo Massimo.

Marketing religios

Ceremonia a fost una a superlativelor. Slujba a fost transmisă şi pe ecranele uriaşe amplasate în pieţe, dar şi pe Facebook şi YouTube. Evenimentul a fost unul dintre cele mai mediatizate din ultimii ani: autorităţile de la Vatican au acordat 2.300 de acreditări presei internaţionale dintre care 1.300 pentru posturi de televiziune din peste 100 de ţări.

Totul a fost planificat cu grijă de echipele de marketing religios, spun unele voci. Mii de panouri cu fotografia fostului suveran pontif erau amplasate pe străzile Romei de câteva zile, dar şi pe faţadele clădirilor, pe străzi sau chiar pe autobuze. Ceremonia nu a fost însă lipsită de evenimente nefericite. Zeci de pelerini au leşinat, iar un cardinal din Spania a murit în urma unui infarct.

Credincioşii din toată lumea au putut aduce un omagiu la sicriul Papei, deshumat săptămâna trecută şi expus în faţa altarului din Basilica San Pietro. Rămăşiţele pământeşti ale Papei vor fi păstrate acum în capela Sfântului Sebastian din aceeaşi Basilică vaticană, unde vor fi putea fi venerate alături de un relicvar conţinând o fiolă cu sângele fostului Suveran Pontif, prelevat în ultimele zile de viaţă. Pentru a fi sanctificat, lui Papa Ioan Paul al II-lea trebuie să-i mai fie recunoscut un miracol.

Curiozitate

Mulţimea, emoţionată până la lacrimi  Foto: afp

În ajunul beatificării lui Ioan Paul al II-lea, revista italiana L' Espresso a publicat un număr special despre "secretele Vaticanului", dând publicităţii unele telegrame americane despre Sfântul Scaun obţinute de WikiLeaks. Potrivit documentelor, Washingtonul a fost surprins de alegerea lui Joseph Ratzinger drept succesor al lui Wojtyla şi s-a arătat îngrijorat de tinereţea sa nazistă, dar uşurat de dispariţia "mafiei poloneze" care l-a înconjurat pe Ioan Paul al II-lea. Săptămânalul roman se concentrează de asemenea pe părţile mai întunecate ale viitorului sfânt, considerat un "mare obscurantist".

Invitaţii

Printre personalităţile prezente la eveniment s-au numărat preşedinţii Poloniei, Mexicului, preşedintele italian Giorgio Napolitano, premierul francez François Fillon. Evenimentul a avut parte şi de prezenţă controversată: cea a presedintelui Zimbabwe, Robert Mugabe, considerat unul din cei mai feroce dictatori din Africa, care are interdicţia de a intra în UE din 2002. (La cererea Vaticanului însă, Italia a fost nevoită să ceară un permis special Bruxelles-ului). La începutul Liturghiei Pontificale, papa Benedict al XVI l-a declarat "fericit" pe predecesorul său care a condus Biserica între 1978-2005.

Conform canoanelor Bisericii, beatificarea este premergătoare canonizării (declararea ca "sfânt") şi a fost hotărâtă în urma unui miracol despre care se spune că a fost săvârşit prin mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea după moarte. Este prima dată în istoria Bisericii Catolice când un papă îl beatifică pe predecesorul său. Papa Ioan Paul al II-lea va fi trecut astfel în calendare cu titlul de "fericit" şi cu ziua de pomenire 22 octombrie.

Un papă globetrotter

Carismatic, iubit de tineri pentru spontaneitatea sa şi intens mediatizat, Papa Ioan Paul al II-lea (pe numele adevărat Karol Wojtyla), s-a născut pe 18 mai 1920 în Polonia, în apropiere de Cracovia, într-o familie modestă. Fost muncitor într-o mină de sare, actor amator, student eminent şi profesor de teologie, a avut o carieră fulminantă, devenind episcop în 1964, cardinal în 1967 şi papă în 1978.

 Vladimir Ghika

Lider al Bisericii Romano-Catolice mai bine de un sfert de secol (unul dintre cele mai lungi pontificate din istorie), Ioan Paul al II-lea şi-a impus ideile încă de la alegerea sa în funcţie, pornind de pildă de la ignorarea scaunului papal susţinut de credincioşi, cu ajutorul căruia predecesorii săi se deplasau în mulţime. Wojtyla a optat pentru contactul direct cu oamenii până în 1981, când a căzut victimă unui atentat.

Supranumit globetrotter-ul Evangheliei, Papa Ioan Paul al II-lea este totodată considerat unul din cei mai abili diplomaţi din istoria recentă: în calitate de Suveran Pontif, dar şi de şef de stat al uneia dintre cele mai importante forţe diplomatice pe plan mondial (în pofida dimensiunilor reduse ale statului papal -suprafaţă de 44 hectare şi o populaţie de aproximativ 1000 de persoane), fostul papă a vizitat sute de ţări, marcând evenimentele majore ale secolului XX, de la căderea regimurilor comuniste din Europa până la unificarea Europei.

Zonele de umbră

În acelaşi timp, Ioan Paul al II lea a contribuit la reorganizarea Bisericii Romano-catolice, fiind deschis totodată tinerilor şi promovând soluţii pacifiste pentru problemele secolului XX, mai ales dialogul cu ortodoxia şi cu alte religii, în principal cu iudaismul şi cu islamul.  Susţinătorii săi admit însă totodată şi existenţa unor zone de umbră ale pontificatului: condamnarea fără niciun compromis a contracepţiei şi a prezervativului (chiar şi în cazuri extreme ca de pildă în zonele afectate de epidemia de SIDA ce face anual milioane de victime) sau acuzaţiile de lipsă de transparenţă şi tăcere în faţa abuzurilor şi a actelor de pedofilie comise de reprezentanţi ai Bisericii Romano - Catolice în timpul pontificatului său.

Ioan Paul al II-lea: viaţa, credinţa şi minunile

Suveranul Pontif, cel de-al 264-lea Papă şi primul polonez care a ocupat acestă poziţie, a condus Biserica Catolică aproape 27 de ani. Karol Jozef Wojtyla este numele real al Papei Ioan Paul al ll-lea. Un papă care a făcut istorie. A avut cel de-al treilea Pontificat ca lungime (27 de ani) din istoria Bisericii Catolice, după Papa Petru (34 de ani) şi Papa Pius al IX-lea (31 de ani).

A vizitat peste 100 de ţări şi a fost un personaj popular în toată lumea. De numele lui se leagă atât activităţi ecumenice, cât şi politice. A participat la întâlniri între lideri israelieni şi palestinieni şi a  pus umărul la căderea comunismului. A fost primul papă care o vizitat o ţară Ortodoxă, România, după Marea Schismă din 1054.  A murit la 2 aprilie 2005.

Karol Josef Wojtyla s-a născut în Polonia, la 18 mai 1920, în localitatea Wadowice, în apropiere de Cracovia. Potrivit paginii de internet a Vaticanului, viitorul Papă a fost botezat de capelanul militar Franciszek Zak. Papa nu are o copilărie fericită. Şi-a pierdut pe rând familia. Mama lui, Emilia Kaczorowska, a murit în 1929, când Karol avea numai 9 ani. În 1932 îi moare şi fratele Edmund, care era mai mare cu 14 ani. A mai avut şi o soră, Olga, care  a murit înainte ca el să se nască. 

În ultimii  ani de viaţă, papa a suferit de Parkinson   Foto: gettyimages

Potrivit biografiei de pe site-ul Vaticanului, în 1941, Karol Josef Wojtyla rămâne şi fără tată. Avea 21 de ani şi era la începutul studiilor. Este cunoscut că, în tinereţe, viitorul Suveran Pontif era pasionat de fotbal, jucând ca portar. Cu toate că şi-a dedicat aceea perioadă studiilor teologioce, tânărul Karol a mai fost artist şi dramaturg. Primele reprezentaţii teatrale le-a dat între 1934 şi 1938, când era în şcoala secundară.

Tinereţea

În 1938, Papa Ioan Paul al II-lea  se înscrie la cursurile de filozofie poloneză a Facultăţii de Filosofie din Cracovia. În paralel, continuă şi activitatea de actor. După începerea celui de- al Doilea Război Mondial, în 1939, activează într-o trupă clandestină de teatru. În 1940 este arestat şi deportat, urmând să lucreze ca tăietor în piatră la cariera Zakrzowek, lângă Cracovia. În 1942 ajunge să lucreze la Uzinele chimice Solvay. În acelaşi an începe studii clandestine de preoţie, iar la sfârşitul anului se înscrie la Facultatea de Teologie a Universităţii Jagelloniene din Cracovia.

Până în 1944 îşi continuă studiile teologice, dar şi lucrează la Uzinele Solvay. În acelaşi an, în primăvară, este lovit de o maşină şi petrece o perioadă în spital. În vară este transferat împreună cu alţi studenţi seminarişti la Reşedinţa Arhiepiscopală, unde rămâne până la sfârşitul războiului.

Preoţia înaintea Pontificatului

Papa Ioan Paul al II-lea îşi încehe studiile teologice în Polonia în 1946. În acelaşi an primeşte pe rând subdiaconatul, diaconatul şi este ordonat preot. În toamna lui 1946 oficiază şi prima sa liturghie în cripta Sfântului Leonard, la Wawel. Tânărul Karol nu abandonează studiile. Pleacă din Polonia şi se înscrie la Universitatea Angelicum, la Roma. În 1947 obţine licenţa în teologie, iar un an mai mai târziu îşi dă şi doctoratul. Încă din 1947 începe călătoriile în Franţa, Belgia şi Olanda. Primele activităţi pastorale le desfăşoară printre imigranţii polonezi din aceste ţări.

În 1948, viitorul Suveran Pontif revine în Polonia. Timp de trei ani a fost vicar în mai multe parohii din Cracovia, dar şi capelan printre studenţi. Între 1951 şi 1953 a urmat din nou studii de filosofie şi
teologie. În 1958, Karol Josef Wojtyla este numit episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia de către Papa Pius al XII-lea. În 1964 este numit Arhiepiscop de Cracovia, iar la 29 mai 1967 ajunge cardinal.

Sfârşitul Pontificatului şi minunile

Papa Ioan Paul al II-lea a ajuns în fruntea Bisericii Catolice la 16 octombrie 1978. A murit la 2 aprilie 2005, la vârsta de 84 de ani. Pe timpul vieţii, Papei i-a fost atribuită o minune, care fost deja validată de o comisie medicală.  Aceasta a stabilit ca fiind inexplicabilă din punct de vedere ştiinţific vindecarea de maladia Parkinson a călugăriţei franceze Marie Simon-Pierre (46 de ani). De aceeaşi boală a suferit şi Suveranul Pontif. Călugăriţa a fost diagnosticată cu Parkinson în 2001. Miracolul a avut loc la două luni după decesul Pontifului.  Călugăriţa avea să declare: „Vindecarea mea este opera lui Dumnezeu prin intermediul lui Ioan Paul al II-lea".

Papa şi politica

1 decembrie 1989: întâlnirea dintre liderul rus Mihail Gorbaciov şi Papa Ioan Paul al II-lea, la Vatican  Foto: reuters

Încă de la numirea sa în fruntea Bisericii Catolice, Papa Ioan Paul al II-lea a fost un militant activ împotriva comunismului. Una dintre strategiile sale imediate a fost apropierea de Rusia. La nici un an de la urcarea în scaunul Papal, în ianuarie 1979 a avut o discuţie privată cu ministrul sovietic de Externe Andrei Gromîko. Discuţia s-a purtat fără interpret, Papa fiind bun vorbitor de rusă. Mesajul său către sovietici a fost că Biserica Catolică nu este doar o organizaţie occidentală. Tot în 1979, Papa Ioan Paul al II-lea a sprijinit în secret desfăşurarea în Europa de Vest a rachetelor americane, cu focos nuclear, Pershing II şi Tomahawk.

Legăturile cu Polonia şi anticomunismul

Vizită pastorală în Polonia a avut loc în perioada 2-20 iunie 1979. Mesajul istoric al lui Ioan Paul al II-lea în Piaţa Victoriei din Varşovia a fost: „Nu este posibil să înţelegem istoria naţiunii poloneze fără Cristos". Vizita papală în Polonia nu rămâne fără implicaţii.  În august 1980 apare  federaţia de sindicate muncitoreşti, Solidaritatea. Protestele de la Gdansk care vor conduce la formarea Solidarităţii au avut un caracter catolic prin  afişarea portretelor Papei, dar şi prin prezenţa preoţilor alături de protestatari.

Suveranul Pontif a căutat să promoveze lideri. Este vorba de impunerea unui personaj  apropriat Bisericii, precum Lech Walesa, cunoscut ca moderat şi credincios. Polonia a devenit cea mai activă ţară în proteste antitotalitariste din blocul comunist, fiind prima ţară fost comunistă care a impus un guvern necomunist din Europa de Est, în august 1989 - Guvernul Tadeusz Mazowiecki. De numele lui Ioan Paul al II-lea se leagă şi căderea totală a comunismului. La 1 decembrie 1989, Papa are o întrevedere la Vatican cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov înaintea întâlnirii istorice ruso-americană de la Malta.

Vizita în România

13 mai 1981, primul atentat asupra Papei   Fotografii: gettyimages

Un capitol special în istoria celor 27 de ani de Pontificat ai Papei Ioan Paul al II-lea îl ocupă vizita din România. La 7 mai 1999, Papa vine la Bucureşti, unde este primit de şeful Bisericii Ordodoxe de atunci, Teoctist, şi de preşedintele României, Emil Constantinescu. Era prima vizită a unui Papă într-o ţară ordodoxă, după Marea Schismă din 1054. Au urmat apoi vizite în Georgia, Grecia, Ucraina, Armenia şi Bulgaria.

La sosirea în România, Papa Ioan Paul al II-lea a ţinut un discurs în limba română. El s-a adresat atunci mulţimii şi reprezentanţilor clasei politice şi ai bisericii: „Iată-mă, în sfârşit, între voi, pelerin de credinţă şi de speranţă. Pe voi toţi, prea iubiţi Fraţi şi Surori catolici din fiecare comunitate şi dieceză, preoţi, călugări şi laici, vă cuprind într-o îmbrăţişare plină de afecţiune şi emoţie, în timp ce vă salut cu cuvintele Apostolului Paul: «Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul nostru Isus Cristos».

Vizita mea de acum vrea să confirme legăturile dintre România şi Sfântul Scaun care au avut mare importanţă pentru istoria creştinismului în regiune". Vizita lui Ioan Paul al II-lea s-a desfăşurat pe parcursul a două zile şi a strâns numai în Capitală zeci de mii de credincioşi veniţi din toată ţara. În 2002, Patriarhul Teoctist a fost invitat şi el la Vatican.

Momente din viaţa Papei

- 18 mai 1920 se naşte Karol Josef Wojtyla (Papa Ioan Paul al II-lea)
- 15 aprilie 1929, îi moare mama
- 22 iunie 1938 se înscrie la Facultatea de Filosofie din Cracovia
- 1940 începe să lucreze ca tăietor în piatră la cariera Zakrzowek, lângă Cracovia
- 18 februarie 1941, îi moare tatăl
- Octombrie 1942 începe cursuri clandestine de teologie
- La finele lui 1942 se înscrie la Facultatea de Teologie a Universităţii Jagelloniene
- 29 februarie 1944 este lovit de maşină şi stă un timp în spital
- 1 noiembrie 1946 este ordonat preot
- 26 noiembrie 1946 se înscrie la Universitatea Angelicum, Roma
- 3 iulie 1947 obţine licenţa în teologie
- 1948 obţine doctoratul în teologie
- 4 iulie 1958, este numit Episcop auxiliar pe lângă Arhiepiscopul Eugeniusz Baziak de Cracovia
- 13 ianuarie 1964 este numit Arhiepiscop de Cracovia
- 28 iunie 1967 este consacrat cardinal
- 16 octombrie, 1978, Cardinalul Karol Wojtyla este numit Papă
- 13 mai 1981 este împuşcat şi rănit grav de un cetăţenu turc
- 12 mai 1982, o nouă tentativă de atentat dejucată de gărzile de corp. Un preot spaniol a încercat să-l înjunghie în Portugalia
- La 1 decembrie 1989 se întâlneşte la Vatican cu Mihail Gorbaciov
- 7 mai 1999, prima cvizită într-o ţară majoritar ortodoxă (România)
- Moare la 2 aprilie 2005
- 1 mai 2011 Papa este beatificat

Pacificator

În timpul Pontificatului, Papa Ioan Paul al II-lea a încercat să medieze diferendele dintre Israel şi Palestina. Mai mult, în timpul Războiului din Golf, din 1991, le-a cerut părţilor implicate să găsescă o cale de împăcare.

27 de ani de Pontificat

Misiunile Papei au acoperit întreaga lume

„Nu vă temeţi!", au fost printre primele cuvinte oficiale ale lui Karol Josef Wojtyla, la numirea sa ca Papă, la 16 octombrie 1978. În acel moment, atât privirile din vestul Europei, cât şi din est se îndreaptă către Vatican. Vestul nu putea lăsa neobservat evenimentul. Era primul Papă polonez din istoria Bisericii Catolice.

În Est, evenimentul atrage atenţia nu numai la Varşovia, ci şi la Moscova, Papa provenind dintr-o ţară din blocul comunist. Încă de la începutul Pontificatului, Papa Ioan Paul al II-lea încearcă să stabilească legături strânse cu Biserica Ordodoxă. În 1979, el se întâlneşte în  Turcia cu Dimitros, Patriarhul ecumenic al Constantinopolului. Ioan Paul al II-lea este primul Papă care consolideaza dialogul cu ortodoxia. Mai mult, această linie pe care o impune  va culmina în 1999 cu prima vizită într-o ţară majoritar ortodoxă. Atunci, Papa a fost primit la Bucureşti de Patriarhul Teoctist, dar şi de preşedintele Emil Constantinescu.

Discursurile Papei Ioan Paul al II-lea erau caracterizate prin discreţie, Suveranul Pontif încercând să promoveze dragostea, iertarea, credinţa şi înţelegerea. Papa era un poliglot, iar în majoritatea ieşirilor oficiale nu ezita să rostească îndemnuri în mai multe limbi. Vorbea fluent, în afară de poloneză şi italiană, germana, engleza, spaniola, franceza, rusa, portugheza şi latina.

Atentatele

Încă din primii ani, Papa şi-a atras duşmani. La numai doi ani de la numirea sa pe scaunul lui Petru, Ioan Paul al II-lea este ţinta unui atentat.  La 13 mai 1981, Suveranul Pontif este împuşcat şi rănit grav în Piaţa San Pietro. Atentatorul a fost identificat ca fiind turcul Mehmet Ali Agca. Acesta ajunge în închisoare, iar la doi ani de la atentat, în 1983, este vizitat chiar de victimă. Papa Ioan Paul al II-lea i-a oferit atunci iertarea. Un nou atentat are loc la 12 mai 1982 în Portugalia.

Un bărbat a încercat să-l înjunghie cu o baionetă. Atacatorul a fost oprit în ultimul moment de agenţii de pază ai Suveranului Pontif. Atentatorul era un preot spaniol ultraconservator care se împotrivea reformelor impuse de Vatican. În 1995, poliţia din Manila, Filipine, a dejucat o nouă încercare de atentat. Operaţiunea purta numele „Bojinka" şi era un plan al unui grup radical musulman pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea.