Adevarul.ro

Adevăraţii mentori în operaţiuni secrete ai fostului preşedinte palestinian Yasser Arafat, lider al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestiniei (OEP), au fost nimeni alţii decât fostul dictator român Nicolae Ceauşescu şi şeful adjunct al Departamentului pentru Informaţii Externe (DIE), generalul Mihai Pacepa, menţionează miercuri publicaţia israeliană online Debka File, într-un articol referitor la arhiva secretă a lui Arafat şi la lupta acerbă pentru controlul asupra sa.

'Bucureştiul era unul din puţinele locuri din lume în care şeful teroriştilor palestinieni se simţea ca acasă şi se simţea în siguranţă pentru a-şi satisface obiceiurile sexuale neobişnuite', susţine Debka File.

Mai citiţi şi:

VIDEO Elena Ceauşescu: Am iubit poporul, m-am sacrificat pentru el

Ceauşeştii produc emoţii şi după moarte

Adevărurile lui Ceauşescu

Debka File susţine de asemenea că Arafat a învăţat de la Ceauşescu, Pacepa şi DIE că secretele liderilor mondiali şi vieţile lor private se pot transforma într-o imensă sursă de putere politică. În consecinţă, în cursul celor 36 de ani cât a condus OEP, Arafat s-a folosit de agenţiile de informaţii palestiniene pentru a culege date şi a deschide dosare nu numai personalităţilor israeliene, arabe şi musulmane, ci şi unui număr impresionant de figuri mondiale: politicieni, generali, magnaţi economici, conducători de firme hi-tech şi familiile lor, iar o parte dintre aceştia se mai află astăzi la putere sau în poziţii de conducere.

Începând cu anii 1960, în paralel cu operaţiunile de deturnare de avioane de pasageri, Arafat şi colaboratorii săi au cules o impresionantă masă de informaţii cu caracter compromiţător a căror utilizare i-ar fi permis să se erijeze în personaj influent pe arena mondială.

Când Israelul i-a permis, în 1994, în urma acordurilor de pace de la Oslo, să se reîntoarcă în Cisiordania şi în Fâşia Gaza pentru a înfiinţa Autoritatea Naţională Palestiniană (ANP), Arafat şi-a lăsat arhivele secrete în Tunisia, ţara de exil unde se stabilise ca urmare a expulzării sale din Liban de către armata israeliană în cursul războiului din 1982.

După moartea misterioasă a lui Yasser Arafat, în noiembrie 2004, administrarea arhivei sale secrete a fost preluată de fostul şef de cadre al OEP, Abdel Abu Maher Ghneim, care controla de asemenea finanţarea unui număr de grupuri teroriste palestiniene. Abu Ghneim se opunea acordurilor de pace cu Israelul şi a preferat să rămână în exil în Tunisia decât să revină în Cisiordania.

Dar în august 2009, noul preşedinte al OEP, Mahmud Abbas, l-a convins pe Abu Maher Ghneim să revină pentru a accepta o funcţie de conducere în mişcarea al-Fatah şi să se transforme în moştenitorul său politic potenţial.

Imediat ce Abu Maher Ghneim s-a stabilit la Ramallah, în Cisiordania, preşedintele tunisian Zine el-Abidine Ben Ali a ordonat serviciilor tunisiene de securitate să pună stăpânire pe arhiva secretă a lui Arafat, interzicând accesul oficialilor palestinianilor la dosarele sale.

Debka File susţine că în cursul lunii decembrie preşedintele Mahmud Abbas a purtat numeroase convorbiri telefonice cu preşedintele tunisian pentru a-l convinge să permită transferarea la Ramallah a arhivelor lui Arafat pe motiv că acestea făceau parte din patrimoniul naţional palestinian şi constituie o piatră de temelie a independenţei palestiniene. Preşedintele Ben Ali nu s-a lăsat convins de argumentele lui Mahmud Abbas.

La începutul lunii ianuarie 2010, o delegaţie palestiniană s-a deplasat la Tunis cu o propunere de compromis constând în fotocopierea arhivei lui Arafat, dar preşedintele tunisian a refuzat să satisfacă şi această cerere. Mai mult, preşedintele Ben Ali a recurs la un subterfugiu, susţinând că unicul moştenitor al arhivei lui Arafat este Suha, văduva primului preşedinte palestinian.

Ben Ali avea cunoştinţă de faptul că în 2005 Mahmud Abbas îi acordase văduvei lui Arafat o alocaţie de 80 de milioane de dolari pe an în schimbul angajamentului că nu va divulga informaţii cu privire la viaţa fostului său soţ şi că nu va părăsi insula Malta, locul său de exil, iar Suha Arafat a acceptat termenii propunerii pentru a nu pierde alocaţia.

În consecinţă, potrivit Debka File, preţioasa arhivă a lui Yasser Arafat rămâne în continuare în ţara în care primul preşedinte palestinian şi-a petrecut anii de exil.