AUDIO Gruparea „Containerul“ şi filiera arabă

Zeci de firme ale mafiei arabe îşi au sediile într-un depozit la marginea Bucureştiului. Arabi „racordaţi“ la gruparea „Containerul“ au vândut între ei firme fictive cu milioane de euro. Spălările de bani se făceau în curtea grupărilor conduse de Baaklini şi Awdi.

Mafia porturilor constănţene, condusă de fostul director al Direcţiei Portuare Constanţa Eugen Bogatu (45 de ani) şi protejată de senatorul PDL Mircea Banias (45 de ani) şi secretarul general de la Interne, Laurenţiu Mironescu (43 de ani), are legături cu mafia arabă, reprezentată de libanezul Said Baaklini (46 de ani). Acesta din urmă a fost arestat acum jumătate de an, după ce a încercat să prejudicieze statul român cu ajutorul lui Bogatu, prin returnări ilegale de TVA în dosarul UCM Reşiţa.

Citiţi şi:

Constanţa: Cine a acoperit afacerea Containerul?

Șeful Vămii Slobozia, arestat pentru luare de mită

Conform rechizitoriului fostul director al Direcţiei Portuare Constanţa, Eugen Bogatu, nu făcea decât să respecte ordinele date de Baaklini. Există piste care arată că zeci de milioane de euro, provenite şi din tunurile vamale, erau preluate în conturile mafiei arabe şi spălaţi de Said Baaklini şi partenerul său de afaceri Hassan Awdi (46 de ani). Cel din urmă este cunoscut şi ca groparul firmei de difuzare a presei, Rodipet. Banii erau spălaţi printr-o serie de firme-fantomă cu sediul pe un  câmp de la marginea Capitalei.

Internet-cafÉ, în câmp, dar scump

Bucureşti, Şoseaua de centură. Un câmp dezolant: nori groşi de praf plutesc prin atmosferă înainte de a se aşterne domol pe pătura de deşeuri de lângă asfalt. Conform evidenţelor Ministerului de Finanţe, aici ar trebui să fie sediul unuia din cele mai luxoase  internet-café-uri din lume. A fost cumpărat, în 2008, cu ameţitoarea sumă de  23 de milioane de lei (5,6 milioane de euro).

În realitate, nu e deloc cel mai potrivit loc să-ţi bei cafeaua şi să îţi verifici e-mailul. În mijlocul acestui pustiu, răsare un depozit înconjurat de garduri înalte. Aici e cartierul general al mafiei arabe, sediu a zeci de firme-fantomă care bântuie de ani buni economia naţională. Povestea internet-café-ului fantomă începe acum patru ani, iar pe traseu apar numele grele din lume caracatiţei arabe, cu tentaculele întinse la vârful clasei politice româneşti: Hassan Awdi, patronul falimentatului Rodipet, şi Said Baaklini, prins acum câteva luni că încerca să păcălească statul român cu 60 de milioane de euro, printr-o returnare ilegală de TVA.

Potrivit documentelor de la Monitorul Oficial, la 2 mai 2007, societatea City Internet-Café , de pe Şoseaua de centură a Capitalei, cu o cifră de afaceri zero, a plătit  28 de milioane de lei (6,6 milioane de euro) pentru a-l introduce în circuitul reţelei conduse de Hassan Awdi. Mai exact, City Internet-Café participă la majorarea capitalului societăţii deţinătoare a lanţului Rodipet, Supremo Media. Din acest moment, City Internet-Café figura cu o datorie de 6,6 milioane de euro. Timp de un an, prin schimbări succesive de acţionariat, cafeneaua a fost plimbată precum un cărbune încins de la un membru al familiei Awdi la altul.

În cimitirul chioşcurilor Rodipet

În februarie 2008, City Internet-Café a devenit brusc foarte atractivă  pentru unul din pionii mafiei arabe, Mohammad Rajeh Sharif, folosit de curând şi în schema infracţională a lui Baaklini. Internet-Café-ul  figura în continuare cu  datoriile colosale de 28 de milioane de lei (6,6 milioane de euro), comparativ cu un venit infim: 39 de lei. E limpede că nici cel mai nepriceput afacerist din lume nu ar prelua o firmă cu un asemenea bilanţ. Dar Mohammad Sharif nu  numai că a luat firma asupra lui, dar a mai şi plătit pentru 23 de milioane de lei (5,5 milioane de euro). Aşa s-au introdus în circuit alte 5,5 milioane de euro. În iunie 2008,  la nici trei luni de la tranzacţia frauduloasă, cafeneaua a primit o nouă conducere, de data asta irakiană. Mohammad Sharif a vândut SRL-ul tot cu 23 de milioane de lei către o societate aparţinând unui anume Kamal Motar.

La sediul firmei de Internet-Café, depozitul de pe Şoseaua de centură, tronează aliniate chioşcurile Rodipet, scoase din circuit acum doi ani. În afară de frunzele bătute de vânt, în curte nu mişcă nimic. A înţepenit şi dobermanul leşinat de căldură, fără chef să latre la singurii oameni care au trecut pe acolo. Portarul, şi el amorţit,  nu a auzit în viaţa lui de firma Internet City. „Am 30 de firme aici. Dracu' le mai ştie numele", spune luând atitudinea unui portar ocupat şi obosit.

Chiar dacă cele mai multe din cele „30 de firme" păzite de el există doar pe hârtie. Numele lui Morad Ahmed, administratorul cafenelei, îi sună cunoscut. „E şeful. Parcă aşa îi zice: Morad Ahmed. Şi Bilal. O fi acelaşi, nu o fi, orişicum tot arab e". La Registrul Comerţului figurează un anume Mokdad Bilal Mohamad ca administrator la mai multe firme din curtea „Internet-Café-ului". Bilal este libanezul care a preluat încă de acum câteva luni administrarea tuturor afacerilor lui Awdi.

Baaklini şi Awdi, răsfăţaţi de toate guvernele

Said Baaklini s-a bucurat de-a lungul timpului de relaţii strânse atât cu membri sau apropiaţi ai PSD, cât şi cu reprezentanţi ai  partidului aflat la guvernare.  În Registrul Naţional al ONG-urilor, Baaklini apare în aceeaşi fundaţie,  alături de Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană, şi Aleodor Frâncu, şeful de cabinet al prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu. Mai mult, numele său apare în acelaşi dosar cu al senatorului PDL Mircea Banias, dar şi a fostului director al Direcţiei Domenii Portuare, Eugen Bogatu. Partenerul său de afaceri, Hassan Awdi, s-a bucurat în special de susţinerea necondiţionată a PSD. El a primit reţeaua naţională de distribuţie a presei Rodipet în 2003, după o privatizare coordonată de Ovidiu Muşetescu.

Spălare de bani

Contactat de reporterii „Adevărul", Bilal  se jură că nu ştie nimic de tranzacţiile suspecte ale firmelor pe care le-a preluat. După care închide brusc telefonul. „ Nu cunosc. Eu de când am fost administrator nu am vândut nimic şi nu am cumpărat nimic. Nu ştiu chestia asta, că s-au spălat bani, îmi pare rău, nu pot să vorbesc".

Reporterii „Adevărul" au prezentat cazul internet café-lui din câmp şi unui expert angajat al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) care, sub protecţia anonimatului, a concluzionat: e o schemă tipică de spălare de bani. „În situaţia dată sunt indicii de evaziune fiscală. Pe de o parte, tranzacţiile sunt clar făcute pentru a scădea performanţa financiară a societăţii care cumpără părţile sociale de la societatea fără activitate, iar pe de altă parte  este clar că se vântură nişte bani prin nişte conturi pentru a se justifica ulterior nişte plăţi. Spălare de bani", conchide expertul ONPCSB.

Mohammad Sharif, pionul lui Baaklini

Mohammad Sharif, cel care a dat startul tranzacţiilor succesive prin care City Internet-Café a devenit un SRL de milioane de euro, apare unic actionar într-o altă firmă, Mike Trading& Investment SRL.

Cifrele acestei societăţi  ar ameţi orice contabil obişnuit să lucreze cu societăţi  legale. A declarat la ultimul bilanţ o cifră de afaceri cu un număr de  zerouri greu de urmărit: 523 de milioane de lei (127 de milioane de euro) în condiţiile în care nu are niciun angajat. La asemenea cifre, firma-fantomă a intrat, potrivit unui site economic, în top 50 cele mai eficiente companii private din România, plasându-se pe locul 18, înainte de giganţi  cu mii de angajaţi.

În acte, firma s-ar ocupa  cu vânzarea de alimente „inclusiv peşte, crustacee şi moluşte". Iar „moluştele"de 127 de milioane de euro s-ar tranzacţiona într-un sat de lângă Bucureşti, Petrăchioaia. „E prima dată când aud de o asemenea firmă. În evidenţele primăriei nu figurează ca fiind înscrisă la taxe şi impozite", spune secretarul Primăriei Petrăchioaia, şi el uimit  când a aflat că la el în sat e o firmă aşa bogată. Adresa punctului de lucru al firmei Mike Trading din Petrăchioaia e aceeaşi cu cea asocietăţii lui Said Baaklini, Libarom Agri SRL, companie prin intermediul căreia s-a încercat prejudicierea statului român printr-o returnare ilegală de TVA în valoare de 60 de milioane de euro.

Moluşte şi motoare

Legătura dintre pionul Mohamad Sharif şi Baaklini e mult  mai complexă decât simplul fapt că afacerile lor activează în aceeaşi curte din Petrăchioaia. Numele Mike Trading& Investment SRL apare în rechizitoriul privind returnarea ilegală de TVA. Anul trecut, Baaklinii cumpărase de la UCM Reşiţa nişte motoare aflate la fier vechi pe care le supraevaluase de o mie de ori, până la valoarea de 250 de milioane de euro, astfel încât să crească valoarea TVA pe care statul trebuia s-o returneze. Exportul fictiv ar fi trebuit să fie înlesnit de Eugen Bogatu, director al Direcţiei Domeniilor Portuare.

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorul Gheorghe Bocşan, majorarea fictivă a "motoarelor" a fost posibilă doar cu  ajutorul firmei de "crustacee şi moluşte" de la Petrăchioaia, care a facturat pentru UCM Reşiţa şi în favoarea lui Baaklini  documente care indicau cum se montează motoarele.

Documentaţia privind instrucţiunile tehnice de montaj nu există însă în realitate, fiind "cumpărată" fictiv de Mike Trading de la societatea unui chinez care se ocupa cu activitatea, mai puţin tehnică, de vânzare de lenjerie intimă în complexul comercial Dragonul Roşu.

La izbucnirea scandalului de la Reşiţa, contabilitatea societăţii Mike Trading, care a cumpărat şi internet café-ul fictiv de pe şoseaua de centură, a fost găsită într-un automobil abandonat în parcarea  unui supermarket din cartierul bucureştean Rahova. Maşina era a lui Baaklini.

"Nu cunosc. Eu de când am fost administrator nu am vândut nimic şi nu am cumpărat nimic. Nu ştiu chestia asta, că s-au spălat bani, îmi pare rău, nu pot să vorbesc."
Mokdad Bilal Mohamad
administrator al firmelor controlate de Hassan Awdi

Mandate de arestare pentru 29 de zile

Laurenţiu Mironescu este acuzat de trafic de influenţă    Fotocaptura: Pro TV

Liliana Năstase, Ionel Stoica

Instanţa supremă a decis, ieri-dimineaţă, arestarea preventivă pentru 28 de persoane reţinute de procurorii DNA pentru fapte grave de corupţie şi de contrabandă în Portul Constanţa. De asemenea, judecătorii au emis mandat de arestare în lipsă pentru cetăţeanul libanez El Haj Ahmad. Printre cei arestaţi se numără şi Laurenţiu Mironescu, secretarul general al Ministerului de Interne, demis imediat după izbucnirea scandalului.

Relaţiile lui Mironescu

Laurenţiu Mironescu i-ar fi cerut, în iunie 2010, la vremea când îndeplinea funcţia de preşedinte al PDL Constanţa, administratorului SC Container Clearance Services SRL Constanţa, Aurelian Cătălin Pilcă, 2.000 de euro pentru a-i da o funcţie în formaţiunea politică pe care o coordona. Astfel, Mironescu i-ar fi promis că, prin influenţa sa în Ministerul Transporturilor, îl va pune şef în cadrul Companiei Naţionale Administrarea Porturilor Maritime Constanţa.

Avocatul lui Mironescu, Apostol Armeanu, susţine că fostul secretar general al MAI nu şi-a dorit această funcţie, ci un post de conducere în Portul Constanţa. Laurenţiu Mironescu ar fi precizat în sala de judecată că avea o relaţie bună cu ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, dar că dorinţele sale de a obţine un post în Portul Constanţa s-ar fi lovit de divergenţele pe care aceasta le-ar fi avut cu fostul ministru Radu Berceanu.

De altfel, Mironescu consideră că totul ar fi „o lucrătură" a lui Radu Berceanu, fără a putea aduce însă dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale. Avocatul a mai precizat că probele care îl vizează pe Laurenţiu Mironescu sunt obţinute exclusiv din interceptări telefonice.

Banias: produse pentru copii nevoiaşi

Senatorul PDL Mircea Banias, învinuit şi el în acest dosar pentru trafic de influenţă, a admis ieri că i-a cerut lui Eugen Bogatu, fostul şef al Domeniilor Portuare Constanţa, produse din categoria celor confiscate în vămi, dar că acest demers a fost doar pentru a ajuta copii nevoiaşi. Procurorii îl acuză pe senatorul Mircea Banias că, la 22 octombrie 2010, ar fi pretins de la Eugen Bogatu, fost director al Domeniilor Portuare Constanţa, să-i trimită mai multe bunuri confiscate în vămi.

În schimbul produselor, Banias se angajase faţă de Bogatu ca, din poziţia sa de parlamentar, să direcţioneze mai multe proiecte economico-administrative în sensul impus de interesele fostului director al Domeniilor Portuare Constanţa. Mai mult, Banias i-ar fi promis lui Bogatu că se va implica personal în blocarea unui proiect de restructurare a vămilor de pe raza judeţului Constanţa.

De asemenea, parlamentarul i-a promis lui Bogatu că se va împotrivi unui ordin ministerial care prevedea obligativitatea scanării tuturor containerelor din Portul Constanţa Sud - Agigea.