VIDEO Comentariu despre rolul învăţătorului şi componenta socială a poeziei lui Adrian Păunescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adrian Păunescu
Adrian Păunescu

În poezia lui Adrian Păunescu părinţii, preotul şi învăţătorul, ca modele determinante în dezvoltarea spiritului poporului român, joacă un rol primordial.

Invitat la Realitatea TV, Eugen Chelemen, redactor-şef Multimedia Adevărul Holding a ţinut să amintească din start legătura specială pe care poetul a avut-o cu învăţătorii şi a recitat câteva fragmente din poeziile pe care Adrian Păunescu le-a dedicat dascălilor.

Citeşte şi:

AUDIO Ultima emisiune în direct a lui Adrian Păunescu a fost difuzată de Radio Reșița

Scriitorul Mircea Pora: "Odele şi preaslăvirile lui Păunescu au fost fără limite pentru Nicolae Ceauşescu"

"Înainte de a vorbi despre întâlnirile cu Adrian Punescu şi despre emisiunile pe care le-am coordonat şi pe care el şi le regiza, indirect, vreau să amintesc un alt aspect, care în aceste zile, nu a fost adus în atenţia opiniei publice. Cred că marelui poet i-ar plăcea să se vorbească despre acest lucru: despre învăţători. A avut faţă de ei o sensibilitate aparte pentru că tatăl său a fost învăţător. Mama sa a fost învăţătoare şi ulterior a devenit profesoară. Bunicii săi au fost învăţători, străbunii săi au fost învăţători. În poezia sa a scris despre această meserie frumoasă.

De asemenea, în activitatea sa, politică, socială, a avut o sensibilitate faţă de această breaslă. Să nu uităm că aceşti oameni sunt cei care ne pun creionul, stiloul în mână, ne învaţă să scriem cuvântul mamă, ne învaţă să citim acest cuvânt frumos. Ei sunt cei care ne învaţă pentru prima oară să socotim şi să intrăm în tainele acestei lumi.

Adrian Păunescu îi numea pe învăţători, într-una din poeziile sale, cei mai frumoşi. Iată un scurt fragment:

'Rănit de-atâtea lucruri iluzorii
Şi-atunci, şi-acum, îi dau credinţei nume
Că dintre toate câte sunt pe lume
Cei mai frumoşi rămân învăţătorii

Spun primii bună ziua tuturora
Cu-o voce nici prea mare, nici prea mică,
Iar oamenii-n picioare se ridică,
Precum şi noi cei mici, că-ncepe oră

Au guri frumoase şi au mâini frumoase
Se întorc aici după ce au fost departe
De neamul lor nimica nu-i desparte
Ca nişte sfinte rude intră-n casă
Ei au un testament şi vor să-l lase
Cum au trăit, între pământ şi carte
'.

„Spunea Adrian Păunescu într-un discurs rostit la Ţebea că, aşa cum au fost învăţătorii şi preoţii pentru satul românesc tradiţional, aşa ar trebui să fie în zilele noastre şi politicienii, să fie un model, să fie un reper", a povestit Eugen Chelemen, redactor-şef Multimedia Adevărul Holding în studioul Realităţii TV.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite