Şerban Huidu şi Justiţia

Am citit, pe diverse site-uri, sute de comentarii ale cititorilor în legătură cu accidentul provocat de Şerban Huidu. Mulţi l-au condamnat deja. Şi-atunci la ce mai foloseşte Justiţia?

Sigur, el a provocat accidentul. Cel puţin aşa rezultă din constatările poliţiei la locul accidentului. Dar încă nu există o sentinţă. Iar o sentinţă pronunţată în urma unui proces şi a unei deliberări trebuie să ţină seamă de toate elementele -inclusiv, dacă e cazul, de circumstanţele atenuante sau agravante. L-am auzit la televizor pe un şef al poliţiei făcând această precizare tehnică: „Din primele evaluări reiese că este vinovat pentru producerea accidentului, dar numai procurorul poate decide trimiterea în judecată şi numai judecătorul poate pronunţa o sentinţă". Perfect adevărat şi în perfectă concordanţă cu statul de drept. Căci parcă asta am vrut, nu? Stat de drept şi democraţie.

Numai că democraţia e plicticoasă şi nu face rating, iar în Justiţie nu avem încredere. Bineînţeles, tocmai pentru că e democraţie, oamenii sunt liberi să-şi exprime opiniile şi convingerile. Dar felul în care o fac unii -aruncând cuvinte grele şi răţoindu-se violent la adresa celor care sunt de altă părere ori care, pur şi simplu, invită la răbdare şi nuanţe - arată că mai avem mult până vom deprinde spiritul statului de drept. Principiul „prezumţiei de nevinovăţie" până la pronunţarea sentinţei nu e o vorbă goală: el arată, înainte de toate, tocmai încrederea oamenilor într-o judecată dreaptă. În cazul lui Şerban Huidu, judecătorul va trebui să fie surd şi orb la presiunea mediatică şi să nu ţină cont de popularitatea personajului: va avea de judecat un cetăţean, nu o vedetă. Dar în multe alte cazuri, linşajul mediatic a precedat judecata la tribunal, iar oamenii au „tras concluzia" înainte de pronunţarea instanţei. Iar când sentinţa era altfel decât se aştepta publicul, reacţiile au fost zgomotoase: chiar dacă procesul fusese corect, mulţi au strigat că „Justiţia e coruptă!". E adevărat că Justiţia are destule probleme. Dar nu ne putem face dreptate singuri - nici măcar în presă sau la televizor. E adevărat că multe decizii judecătoreşti sunt ciudate ori contradictorii. Dar dacă strigăm în continuare -fără a avea probe şi fără a aştepta dreapta judecată -pe forumurile ziarelor şi la televizor, că X e corupt, Y e criminal, Z a furat, nu contribuim în niciun fel la răspândirea spiritului de dreptate. Chiar şi atunci când vinovăţia pare limpede de la început, reflexul democratic şi respectul faţă de statul de drept ar trebui să ne facă să aşteptăm hotărârea judecătorească. 

Mircea Vasilescu este redactor-şef „Dilema veche“.