Bute: O fracţiune de secundă schimbă orice ierarhie. Boxul e ca un şah cu mănuşi
0„Adevărul“ a intrat în cantonament la Bute, cu doar o zi înaintea meciului cu Magee, pentru titlul mondial, categoria supermijlocie, versiunea IBF. La Montreal, iarna nu se lasă uşor alungată. Zăpada mai zace pe marginea şoselelor, dar temperatura se zbenguie în jurul valorii de cinci-şapte grade Celsius.
Citiţi şi: ÎNCURAJĂRI PENTRU BUTE. Campionul răspune la întrebările tale! Trimite-i mesaj
Lucian Bute promovează brandul naţional de turism la meciul cu Magee
Bute, precaut: „Nu o să fie picnic"
Dacă soarele n-ar fi maltratat de curenţii de aer rece, ai avea senzaţia că e mai cald ca la Bucureşti. Evenimentul finalului de weekend, dar şi al începutului de an e, indiscutabil, meciul lui Bute. Lucian se bate mâine-dimineaţă, ora 5.30, ora României, cu irlandezul Brian Magee, un boxer experimentat, care încă visează la un titlu mondial, deşi e bătătorit de 35 de primăveri şi vreun milion de pumni daţi şi luaţi, depinde cum i-a surâs norocul. Istoria meciurilor lui Bute e simplă. 27 de partide, 27 de victorii, 22 de KO.
Ceafă de porc, sarmale şi şpriţ
Centura cucerită la 19 octombrie 2007 se odihneşte în vitrina de trofee din casa boxerului mutat din Pechea gălăţeană, cu trei străzi asfaltate şi două alei de-a curmezişul, în Montrealul cosmopolit. Pe Bute l-am găsit cazat la un hotel din centrul metropolei, izolat şi păzit ca un preşedinte de stat de nişte bodyguarzi cu priviri cumsecade, dar palme cât lopeţile de deszăpezit.
Ca vechi prieteni, ne permitem destule, l-am luat direct încercând o glumă cu umor negru: „Ce faci leule, nu ţi-e foame?". Până la cântarul oficial mai e puţin şi a aduce aminte de mâncare unui om înfometat e ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Bute însă e băiat cu obraz subţire şi îmi întoarce croşeul elegant: „Nu leule, doar ce am mâncat o ceafă de porc şi două farfurii cu sarmale. Acum aştept un şpriţ".
„Boxul e ca şahul cu mănuşi"
Trecem de glumele şantieriste şi discutăm despre box. Lucică e sincer şi nu bravează: „E clar că sunt favorit la meciul asta, dar nu cu asta mă hrănesc. În box, o fracţiune de secundă schimbă orice ierarhie. Dacă nu eşti atent ţi-ai luat-o şi dacă ţi-o iei o dată s-ar putea să nu te mai ridici. Ţi-am mai zis, boxul e ca un şah cu mănuşi". Nu pot decât să-l cred pentru că la viaţa mea n-am dat decât vreo două palme, în rest, m-am bazat pe înjurături, fugă şi eternul: „Lasă că îl chem eu pe taică-miu să te bată".
Revin la box şi-l întreb pe Lucian dacă îl afectează afirmaţiile celor care spun că îşi alege adversari uşori pentru a-şi ţine centura. „Dacă aceste acuze vin din ţară, atunci mă dor pentru că eu mă bat pentru România, reprezint România. Nu cred că merit asta, mai ales că visul meu este să boxez acasă, pe un stadion plin. Când mă atacă alţi diverşi colegi de breaslă, ca să le spun aşa, mă amuz. Şi eu, şi ei ştim că intimidarea face parte din joc, iar restul depinde de bunul-simţ al fiecăruia.
Am spus şi eu de X sau de Y că o să-l bat şi o să-i scot boxul din cap, dar niciodată n-am afirmat despre vreun alt pugilist că e papiţoi, impostor sau vreun trepăduş de cartier. Şi boxul e o meserie, din asta trăim, ar trebui să ne respectăm şi care e mai bun să câştige în ring", explică cel poreclit „Mister KO".
„Un boxer slab nu se bate pentru centură"
Îi apreciez modestia, dar simt nevoia să-l râcâi puţin, aşa prieteneşte: „Şi totuşi, ăştia cu care te baţi tu sunt buni sau slabi?" Răspunsul lui Lucian e concret: „Niciun boxer slab nu se bate pentru centură! Restul sunt poveşti. Nu depinde numai de mine cu cine mă bat, mai sunt şi alţii la mijloc, nu hotărăsc de capul meu, am contract cu Interbox, acum am semnat şi cu postul Showtime, există destule condiţii de îndeplinit, dar repet, visez să mă bat pentru unificarea a două centuri. Când, unde, cum şi cu cine numai Dumnezeu ştie acum".
Pericol: Magee e tot stângaci!
Îl întreb despre Magee, ce fel de boxer e. „A fost cea mai bună variantă la momentul programării meciului. E puternic, loveşte bine cu ambele braţe, iar faptul că e stângaci reprezintă un impediment pentru mine. A trebuit să schimb toată tactica. Pe mine mă avantaja ca stângaci când mă luptam cu dreptacii.
Le prindeam ficatul în scurt. Sper să nu am probleme. M‑am pregătit bine două luni în America, sunt concentrat, va fi OK". Bărbatul din faţa mea, neras şi cu buzele uscate, slăbuţ şi înalt nu pare chiar o fiară. Statistica demonstrează însă că „stânga de Pechea" a culcat destule pachete de muşchi ambalate în piele albă sau neagră.
Închidem discuţia despre box şi mai vorbim puţin despre ce e în ţară. Bute e nerăbdător să vină acasă, să-şi vadă familia. Din România n-a venit să-l susţină decât naşul său, Emanoil Savin, primarul Buşteniului, care a „corupt" şi câţiva afacerişti, plus un secretar de stat de al Ministerul Turismului. Mai e şi Rudel Obreja, preşedintele FR Box, Sorin Florea, patron la Casino Merkur, o echipă de la TVR, Adrian Fetecău de la Radio şi cam atât. Galeria o fac românii din Montreal, dar şi canadienii care îl socotesc pe Lucian unul de-al lor. Îl strigă „Lusian", cu accent pe „s". Pentru noi însă, parcă mai frumos sună moldovenescul „Buti".
Mărturisire: „V-aş bate de foame!"
Cu „Leul de Pechea", cum mi‑am permis să-l botez, am mai stat o jumătate de oră la pălăvrăgit aiurea în tramvai, despre maşini, fotbal, femei siliconate şi cu fund obraznic, dar plin de celulită, filme de Oscar, nişte rude care şi-au botezat copilul la doi ani şi două mătuşi nebune care au sunat la poliţie să anunţe că duminica viitoare ora trei va deveni ora patru.
La 9.30 fix, Lucian a plecat la antrenament. E ultimul dinaintea cântarului şi mai trebuie să transpire vreun kilogram şi jumătate. „Leule, ne vedem mai incolo!", îmi aruncă la despărţire. „Bine, leule, mă duc să pun nişte gheaţă la şpriţul ăla al tău", îi răspund după care închid uşa ca să nu mă prindă din urmă vreo mănuşă furioasă. „Acum, de foame v-aş bate pe toţi", mârâie campionul român.
Bute are destule superstiţii şi orice abatere de la program îi creează un disconfort. În ziua meciului chiar şi cei mai apropiaţi prieteni evită să intre în vorbă cu el, iar cei din jurul lui stau „ca pe sârmă", de teamă să nu-l irite cu ceva.
Magee: „Bute e ca Beckham"
Al 28-lea val din cariera de profesionist a lui Lucian poartă numele Brian Magee. Un irlandez de 35 de ani, cu 38 de meciuri la categoria supermijlocie, 34 de victorii (24 de KO), 3 înfrângeri şi un egal. L-am văzut ieri şi nu părea neam prost, precum alţi adversari de-ai lui Bute care se credeau Superman şi au plecat din ring cu un dinte da, unul ba. Magee are ceva din politeţea britanică şi mi-a plăcut mult o declaraţie de-a lui.
Magee (dreapta) visează să ia centura lui Bute Foto: Agerpres
„Am un respect deosebit pentru Lucian Bute. E un boxer de calitate şi un adevărat superstar în Canada. Într-un fel e ca Beckham pentru fani, având în vedere popularitatea lui", a declarat irlandezul.
Vrea să defileze cu centura pe străzi
Motivaţia lui Magee e şi Sfântul Patrick, Petrică al lor, care vine duminică. Montrealul geme de caschete verzi purtate peste urechile clăpăuge de junii cu sânge irlandez subţiat cu alcool.
Îi vezi peste tot prin centru, flirtând cu nişte piţipoance de-ale lor cu priviri de veveriţe frământate şi despre care sunt convins că nu şi-au organizat viaţa sexuală ţinând cont şi de Biblie. Cu riscul de a fi nepoliticos, declar cu mână pe inimă că nouă din zece români ar necinsti o pistruiată d-asta, doar ca ultima variantă, după circa şase-opt beri.
Întorcându-ne la box, Magee a spus că speră să defileze duminică pe străzi cu centura deasupra capului, alături de irlandezii lui. „De defilat poate să defileze, dar centura rămâne la mine", a replicat Lucian Bute.
Se încarcă comentariile...
