Vârstele Crăciunului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ana Maria ornează una dintre  prăjiturile ei preferate cu cremă  de cacao
Ana Maria ornează una dintre prăjiturile ei preferate cu cremă de cacao

Crăciunul se simte diferit la 10, la 31, la 58 sau la 83 de ani. Şi pentru fiecare vârstă, sărbătoarea din miezul iernii are un farmec aparte. În ziua de Ajun, patru femei din aceeaşi familie, dar din generaţii diferite povestesc ce înseamnă Sărbătorile pentru ele. O zi sfântă, colindele sau darurile definesc alte vârste ale Crăciunului.

Citeşte şi:

Moş Crăciun există cu adevărat doar la Braşov

„Crăciunul înseamnă naşterea domnului Iisus Hristos şi e vremea să ne bucurăm. De Paşte ne întristăm, că atunci moare şi aşa e dat pe pământ, când se naşte un om să ne bucurăm", crede Elena Ghiţă (83 de ani), acum „de profesie" străbunică. Femeia se pregăteşte de sărbătoare în fiecare an, în casa ei cu prispă lipită cu lut din satul Nucii, comuna Vasilaţi (judeţul Călăraşi). A mers la biserică, s-a spovedit, s-a împărtăşit.

„Am făcut curat, ca Sărbătoarea Naşterii să mă găsească în curăţenie. Am tăiat porcul, am făcut cârnaţi şi caltaboşi. O să fac sarmale şi tobă. Acum sunt bătrână şi nu mai am putere să fac atât de multe pe cât făceam când eram tânără şi aveam copiii şi nepoţii mici", spune Elena.

Bătrâna are trei copii, şase nepoţi, patru strănepoţi şi un al cincilea „pe drum", dar îşi aduce bine aminte de copilărie. Pe atunci, bucuriile cele mari ale Crăciunului erau mersul cu „Bună dimineaţa" şi sorcova, sania şi joaca. „Crăciunul era cea mai frumoasă sărbătoare - eram fericiţi că s-a născut domnul Iisus Hristos. Nu prea se ştia de Moş Crăciun. Lumea era săracă şi nu prea ştia de cadouri. Mergeam la biserică unde ne împărtăşeam şi stăteam la slujbă, iar în noaptea de Ajun mergeam la colindat."

Bradul mult visat

Fiica Elenei, Ioana Vlad (58 de ani), nu poate uita Sărbătorile de iarnă din vremea comunismului. „Crăciunul este o sărbătoare creştină pe care înainte nu puteam să o avem. E drept că nu-ţi zicea nimeni că nu poţi să faci o sarma în casa ta, dar pe atunci lucram în zilele astea şi, în plus, nu ştiam să facem aranjamente atât de frumoase ca acum."

Ioana a copilărit în casa cu tindă din satul Nucii, unde e şi o cameră rece, fără sobă, în care mama ei punea toate bunătăţile, să nu se strice. Se spălau cu apă de la puţul din curte şi visau la lucruri simple.

„Cel mai dorit cadou a fost, în toată copilăria mea, un brad de Crăciun împodobit şi la noi acasă. Dar părinţii mei erau oameni simpli, lucrau la CAP, şi nu aveau bani pentru asta. Ne făceau păpuşele din cârpă, dar întotdeauna ne cumpărau hăinuţe - de pildă, îmi amintesc că ne luau la toţi treninguri din leafa lor mică de la cooperativă", spune femeia.

În casa copilăriei Ioanei, bradul era de fapt o creangă de salcâm, împodobită cu busuioc şi hârtie creponată. „După ce m-am căsătorit, am avut altfel de Crăciunuri decât în copilărie."

Ioana îşi aminteşte că pe când era copil, când lumea de la ţară era şi mai săracă decât azi, în Ajun femeile frământau o cocă de pâine, din care făceau covrigi calzi şi alte bunătăţi pentru colindătorii care le treceau pragul.

„Noi cântam «Bună dimineaţa, la Moş Ajun», iar gazda colindată făcea scovergi şi ţăiţei de post - aşa, cum se fac mucenicii pe aici. Era cea mai frumoasă seară din tot anul, iar acum, că-mi amintesc, mai că-mi vine să plâng. Am fost la o fiică de-ale mele, în Germania, şi le-am făcut şi lor scovergile alea simple, dar parcă nu mai au gustul din copilărie."

Sezonul prăjiturilor

Ioana are acum o casă la şosea, în Fundeni (judeţul Călăraşi), cu apă curentă. E căsătorită de aproape 35 de ani şi în casa asta a crescut două fete.

Daniela Ştefan (31 de ani) e una dintre ele şi s-a căsătorit în sat. „De Crăciun, cel mai mult îmi place să împodobesc bradul şi să văd feţele bucuroase ale copiilor", spune tânăra. Pentru ea, Crăciunul este sărbătoarea Naşterii Domnului şi momentul în care se strânge toată familia.

Spre deosebire de Paşte, când doar copiii primesc daruri de la Iepuraş, Moş Crăciun aduce cadouri pentru toţi cei din casă, fie ei mici sau mari." Printre cei mici e şi fiica ei, Ana Maria.

Are zece ani şi şapte luni şi, pe lângă împodobirea bradului, îi place să facă prăjiturele. „Cu cacao, cu nucă, cu glazură."

Anul acesta, Ana Maria îşi doreşte ca Moşul să-i aducă în primul rând sănătate. De fapt, asta deja s-a întâmplat, spune ea, pentru că până acum câteva zile i-a fost foarte rău: a fost răcită tare.

„Ei, Moş Crăciun nu există, dar spiritul lui da", spune Ana Maria ca un om mare. Ce înseamnă pentru o fetiţă de 10 ani „spiritul Crăciunului"? „Cadourile, foarte multă lume în casă şi mirosul de prăjituri."

În seara de Ajun, în casa Anei Maria se fac pregătiri speciale. „Facem curat, ca Moşul să aducă multe cadouri, punem prăjituri sub pom şi apoi stau cuminte în camera mea." Anul ăsta chiar nu-şi doreşte decât sănătate şi nişte dulciuri acolo... Spre deosebire de fratele ei de cinci ani, Matei, care are o listă lungă pentru Moşul: o maşinuţă cu telecomandă, o sabie...

Moş Gerilă trebuia să aibă „relaţii"

Daniela Ştefan (foto) a experimentat până acum şi Crăciunul comunist, şi pe cel capitalist, şi pe cel de fiică, de nepoată, dar şi de mamă. Niciunul nu seamănă cu altul, spune femeia, mai ales că şi personajele de sezon s-au schimbat de-a lungul timpului.

Daniela Ştefan

„Pe vremea comuniştilor, în familia mea, Moş Gerilă venea de Revelion din cauză că părinţii mei lucrau de Crăciun. Nu era primit cu aşa mult fast ca acum, iar noi, copiii, primeam ce puteau să facă rost cei mari. Cadoul depindea foarte mult de «relaţiile» lor", povesteşte Daniela.

Pe de altă parte, din primul ei Crăciun de mamă îşi aminteşte doar biberoanele - Ana Maria avea doar câteva luni, dar în fiecare din anii care au urmat lucrurile s-au schimbat. „Zilele astea, cei mici stau numai lângă brad şi ne bucurăm şi noi de bucuria lor."

Cadouri moderne, obiceiuri vechi

Tradiţia şi moda trăiesc laolaltă în casa Danielei din Fundenii de Călăraşi: şi azi se practică ritualuri pe care le-a prins şi bunica ei. „Cel mai frumos obicei de Crăciun de aici, de pe la noi, e Steaua, cu care grupurile de băieţi umblă prin tot satul." Cadourile de sub brad nu mai depind de „relaţii", ca în copilăria ei, ci sunt moderne şi scumpe, la fel ca şi dorinţele puse pe lista Moşului.

„Tot timpul am primit numai cadouri neaşteptate şi consistente - au fost cu adevărat surprize pe care mi le-au făcut cei dragi. Au fost şi aparatură de bucătărie, hăinuţe, bijuterii. Cel mai mult ţin la o astfel de bijuterie - un lanţ cu pandantiv -, pe care am primit-o de la soţul meu."

Bucuria de a dărui

Bunica Ioana a umblat prin multe locuri din Europa. A fost şi prin Anglia, şi în Germania. Aşa că vorbeşte în cunoştinţă de cauză: „Crăciunul din România de azi e la fel de european ca peste tot în Vest."

image

Ioana Vlad şi nepoata ei, Ana Maria, în bucătăria familiei

Femeia spune că în perioada asta îi place cel mai mult să aleagă cu mâna ei cadourile pentru copii. „Eu nu sunt genul care dă bani mulţi pe mâncare, că nu vine Crăciunul cu parul. Alegerea cadourilor pentru copii, bucuria lor, atmosfera plăcută cu ei şi cu părinţii noştri, faptul că ne strângem cu toţii, acestea sunt marile fericiri."Pe Ioana o impresionează mult şi colindele din Ajun.

„Toată viaţa mea am primit copiii cu colindul şi niciunul nu a plecat de la noi fără să primească în traistă mere, portocale, covrigi, biscuiţi. E seara lor", povesteşte cu bucurie femeia.

Să fie sănătate până la primăvară

Elena Ghiţă, străbunica din povestea noastră, nu vrea ca Moş Crăciun să-i aducă lucruri pe care cei dragi să dea bani. Ar vrea mai degrabă ca Domnul să aibă grijă de ea.

„Ce să primesc de Crăciun? De la Dumnezeu să primesc sănătate, măcar până la primăvară, ca să nu fie timpul rău, şi dacă o fi să mor să nu se chinuiască copiii şi nepoţii prin zăpadă", spune cu evidentă autoironie femeia trecută de 83 de ani.

Ţesea trăistuţele pentru colindători

În fiecare Ajun, când erau nepoţii mici, mergea cu ei la colindat.

Din carnea purcelului tăiat de Crăciun, străbunica Elena face cel mai gustos muşchi afumat

Din carnea purcelului tăiat de Crăciun, străbunica Elena face cel mai gustos muşchi afumat

„Mergeam cu zăpada până la genunchi. După o noapte întreagă ne întorceam acasă cu trăistuţele pline de covrigi, cu nuci şi mere. Înainte de Ajun, ţeseam trăistuţe la război şi le împleteam copiilor mănuşi şi şosetuţe de lână."

Când tăia porcul, de Ignat, îi punea pe copii să-l călărească, „ca să fie tari şi graşi şi frumoşi tot anul." În frunte le făcea o cruce din sângele porcului, ca să fie tot anul sănătoşi. „Pe vremuri, de Crăciun, aveam ieduţi şi mieluţi. Şi-i ţineam în casă, ca să-i feresc de frig. Se jucau copiii cu ei şi stăteau cuminţi în casă, ca să nu iasă pe afară şi să răcească", mai povesteşte bătrâna.

Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite