Vânători de inimi pentru profesionişti

Tehnicile de headhunting sunt folosite, mai nou, şi ca metode de căutare a partenerilor de viaţă. Vânătorii „de creiere şi de inimi“  le dau o mână de ajutor oamenilor de afaceri: le recomandă persoane cu preocupări asemănătoare, cu care să poată întemeia relaţii de durată.

Pentru că îşi dorea o parteneră de viaţă, Dave, expat venit în România, a ales să apeleze la vânătorii de inimi de la agenţia „Umbrella for Two", specializată pentru clienţi din zona business. „Am întâlnit-o pe Oana (Totora, consilierul personal - n.r.) pe scările de la biroul agenţiei din Bucureşti, ­într-o seară plăcută. La o ţigară mi-a explicat că procesul în care urma să intrăm are o rată de eşec de patru din cinci cazuri. Atunci am început să mă îngrijorez", povesteşte Dave, pe site-ul BucharestExpat.ro.

Citiţi şi: Secretele relaţiilor care trec testul timpului

Discuţia celor doi a fost lungă şi detaliată. „În cele două ore m-am simţit interogat ca şi cum aş fi fost după gratii - despre viaţa mea, despre trecut, despre viitor, despre atitudini, sentimente, prieteni, nevoi, motive de divorţ, hobby-uri. SRI-ul a pierdut un agent foarte bun!", glumeşte Dave. Când Oana i-a spus „Ne vedem săptămâna viitoare", s-a bucurat foarte tare. „Minunat! Când vedem fotografiile şi profilurile unor femei frumoase?", a întrebat grăbit. Oana a afişat un zâmbet rece: „Nu aşa de repede. Este un proiect serios, pe termen lung. Nu vrem să faci pe nimeni să-şi piardă timpul", i-a spus ea.

O nişă de clienţi bine stabilită

Majoritatea persoanelor care îşi caută perechea prin intermediul agenţiei lucrează în multinaţionale, însă nu toţi, spune Oana Totora, personal matchmaker şi unul dintre fondatori. „Sunt şi avocaţi, doctori, designeri, arhitecţi, regizori. Căutăm persoane care să fi ajuns la o maturitate profesională", punctează ea. Profesional - middle-top sau senior-expert -, sau social, de clasă mijlocie sau de clasă superioară. „Asta înseamnă un anumit stil de viaţă, obligatoriu persoane cu studii superioare, cu venituri peste medie, concentrate destul de mult pe zona profesională, cu un cerc social clar definit", spune ­Oana.

Clienţii au între 30 şi 45 de ani, dar există şi excepţii. Vârsta se leagă tot de maturitatea profesională, spune Oana. „Nu suntem însă rigizi. Pentru femei coborâm uneori sub 30 de ani, dar foarte rar, şi urcăm peste 45, tot rar, pentru domni", spune specialistul. Clienţii vin direct, prin intermediul site-ului, dar îi caută şi ei, la evenimente sau prin recomandări. Procesul de căutare durează un an, timp în care cei din agenţie se angajează că vor propune între trei şi cinci profiluri. Dave este încă în procesul de căutare.

Căutare personalizată, pe termen lung

Procesul găsirii unui partener are mai multe etape, spune Oana. „Există mai întâi o parte de evaluare personală", explică ea. Sunt importante informaţii precum stilul de viaţă - ce înseamnă implicarea profesională, cât timp are, cum îl împarte, care este locul în care şi-l petrece, ce îi face plăcere să facă. Apoi, foarte importante sunt motivaţia, nevoile fiecăruia într-o relaţie, istoria relaţiilor personale, dar şi valorile fiecăruia. „E un cumul de de toate, inclusiv de prejudecăţi".

După o primă discuţie în care sunt creionate aceste indicii, urmează pregătirea profilului şi a dosarului, care conţine inclusiv partea de verificare a identităţii şi a studiilor. Urmează o discuţie filmată. ­„Într-un profil scris, de obicei, receptezi informaţia pragmatică. Cea filmată vine să-ţi aducă alte informaţii - limbajul corpului, chimie, atitudine, voce. Cât să-ţi dai seama dacă vrei să cunoşti acea persoană", spune ea. Dacă totul merge bine, este stabilită prima întâlnire. „Partea care ţine de construcţia unei relaţii însă, de descoperire, de cucerire, le revine în totalitate", spune Oana.

Head versus heart hunting

Abordarea tradiţională din headhuntingul profesional este folosită şi de „vânătorii de inimi". „Surpriza este poate mai mare în acest caz, atunci când eşti abordat", explică Totora. Procesul seamănă cu headhuntingul de acum zece ani, când erai sunat şi, deşi aveai un job, ţi se spunea că există unul mai bun pentru tine. „Diferenţa e că noi nu vânăm persoane într-o relaţie, ci necăsătorite, disponibile", explică ea. Ca asemănări sunt găsirea candidaţilor pe bază de recomandare şi la evenimente. „Asta e partea de socializare, de networking, la fel ca în zona profesională, când reperezi oameni pentru anumite poziţii", adaugă ea. Folosesc şi metoda telefonului la rece - „cold call" -, dar puţin, pentru că nu se potriveşte bine cu domeniul, mult mai personal.

Lipsiţi de proactivitate şi cu prejudecăţi

Piaţa de dating din România este la un nivel incipient, fiind dezvoltată mai mult pe partea de online, spune Oana, de la „Umbrella for Two". „Din câte ştiu, nu avem concurenţă directă, din păcate. Noi nu considerăm online-ul concurenţă. Le poţi aborda pe amândouă, în paralel sau separat. Sunt două concepte total diferite", explică ea. Mai există însă agenţiile matrimoniale ca alternativă, dar şi speed-datingul sau evenimentele dedicate oamenilor singuri.

Motivaţia, foarte importantă

Procesul agenţiilor este cu mult diferit faţă de cel din mediul online. „Acolo găseşti persoane indiferent de educaţie, de pregătire, de motivaţie, de clasă socială. Chiar şi intenţiile pot să fie doar de socializare, nu neapărat de stabilire a unei relaţii. La noi, primul criteriu de selecţie este motivaţia pentru o relaţie serioasă", spune Oana. În plus, explică ea, în offline, procesul este unul personalizat. La fel ca în recrutarea profesională, diferenţa este cea între alegerea unui CV dintr-o bază de date şi întâlnirea efectivă cu viitorul candidat. „Aici este partea noastră, una e să lucrezi cu un calculator şi alta e să lucrezi cu un om".

Diferenţe faţă de afară

Românii sunt lipsiţi de proactivitate, în general, în ceea ce înseamnă a-ţi găsi un partener şi se tem că vor fi judecaţi dacă apelează la astfel de servicii, spune Oana. „Există o astfel de prejudecată - pot să mă descurc şi singur. Şi mai este o mentalitate: o să mi se-ntâmple. E cineva acolo pentru mine, dar eu stau acasă să-l aştept şi el sigur va intra prin plasa de ţânţari", spune Oana.

Recunoaşte însă că agenţiile precum cea pe care o conduce nu se potrivesc tuturor. De aceea a şi ales nişa domeniului corporatist, cu persoane foarte centrate pe acţiune, care gândesc pragmatic şi analizează variantele. În plus, din ceea ce a aflat de la clienţii veniţi din alte ţări, la noi e mult mai greu să intri în vorbă cu o persoană, să o abordezi.

„Mi-au spus că îi şochează foarte mult, de exemplu, când merg undeva şi încearcă să intre în vorbă cu o doamnă, care, deşi e vizibil că e singură şi poate fi abordată, are o reacţie agresivă. În afară, dacă te duci într-un club şi intri în vorbă, socializezi, este mult mai natural", spune Oana, care şi-ar dori să mai apară o agenţie concurentă, pentru că aşa va fi mai uşor să crească piaţa.

"Există o astfel de prejudecată - pot să mă descurc şi singur. Şi mai este o mentalitate: o să mi se-ntâmple. E cineva acolo pentru mine, dar eu stau acasă să-l aştept şi el sigur va intra prin plasa de ţânţari."
Oana Totora personal matchmaker

Cum îţi poţi găsi perechea

Online dating - profiluri online în care sunt specificate preferinţele fiecăruia.
Virtual dating - o combinaţie între un joc video şi dating în care utilizatorii îşi creează avataruri.
Speed-dating - persoanele se întâlnesc într-un spaţiu public şi au interviuri scurte, prin rotaţie.
Agenţii de dating offline - intermediază căsătorii sau facilitează crearea unor relaţii între persoanele din baza de date.
Blind dating - persoane care nu s-au mai întâlnit.
Singles event - un grup de persoane disponibile participă la un eveniment.
Sursa: Studiu Umbrella for Two

Corporatiştii, mult mai exigenţi

Alegerea partenerului de cuplu atunci când ajungem la vârsta maturităţii implică mai mulţi factori, spun psihologii. „La această vârstă ştim mai bine ce ne dorim, dar suntem mai puţin dispuşi la compromisuri", spune Aniela Minu.

Caută parteneri asemănători

„Ca adult eşti pregătit pentru o relaţie stabilă, dar apar şi anumite comportamente rigidizate, care fac mai dificilă disponibilitatea de a te îndrăgosti şi de a te abandona într-o relaţie", explică şi Lena Rusti, psiholog Mentarex. Accentul trebuie să cadă mai ales pe capacitatea celor doi de a se înţelege şi de a accepta cerinţele jobului fiecăruia. „În cazurile în care cei doi fac parte din zona business există mai multe şanse ca ei să vorbească aceeaşi limbă, să se înţeleagă reciproc, să se stimuleze profesional, intelectual şi emoţional", spune Aniela Minu.
Psihologul explică şi de ce oamenii din zona corporatistă sunt mai pretenţioşi în alegerea partenerului: „Sunt exigenţi atât cu propria persoană, cât şi cu cei din jur. Ei sunt atraşi de provocări şi evoluţie, sunt persoane complexe, cu un mod de gândire diferit de cel tradiţionalist, trăiesc după alte standarde, îşi cunosc propria personalitate şi-şi doresc parteneri care să li se asemene sau care să le împărtăşească nevoile, stilul de viaţă, dorinţele."

Lena Rusti spune însă că în lumea corporatistă, a persoanelor care se identifică cu cartea de vizită şi cu realizările lor pentru a-şi consolida stima de sine, alegerea unui partener corespunzător, care să-i consolideze statutul, poate fi parte din procesul de impunere ca fiinţă socială. „În aceste situaţii, partenerul este mai degrabă ales pentru ceilalţi decât pentru sine", explică ea. Psihologul atrage atenţia şi asupra problemelor care pot apărea ­într-un astfel de cuplu. „Compania cere atât de mult de la tine, încât nu-ţi mai rămâne nimic pentru a da în relaţie - timp, implicare, energie. E foarte important ca partenerii să nu se piardă într-o companie, în detrimentul vieţii personale", spune specialistul.