Scuzele, pretexte care ne reduc vina

Fiecare dintre noi evită uneori să-şi asume în totalitate consecinţele faptelor lui, venind cu explicaţii mai mult sau mai puţin reale. Când vrem să scăpăm de constrângeri sau punem pe cineva într-o situaţie neplăcută, ne scuzăm. Uneori, într-un mod inedit.

Ne cerem scuze când ne simţim cu musca pe căciulă, spunem că ne pare rău atunci când ştim că i-am rănit pe cei din jur, uneori fără să conştientizăm, iar alteori căutăm justificări pentru a scăpa de posibilele repercusiuni ale faptelor noastre, făcute în mod deliberat.

Citiţi şi:

Cât este bine să lăsăm de la noi în cuplu

Dacă nu trecem toţi prea des prin situaţiile mai sus enumerate, Irina I., în vârstă de 41 de ani, spune că le-a experimentat pe toate. „Când eram mai tânără, făceam numai boacăne. Dar fără să vreau. Realizam apoi că pocinogul e mare şi încercam să mă justific. Cum dădeam dintr-una într-alta, prietenii au ajuns să-mi spună la acea vreme «domnişoara Îmi Pare Rău»", povesteşte Irina.

Mai târziu i s-a întâmplat să fie pusă în situaţii în care nu avea cum să împace şi capra, şi varza. „Am avut de făcut alegeri în viaţă. Iar când ajungi în etapa asta, e clar că nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea. Eşti conştient de asta, iar dacă ai un dram de bun-simţ, te duci şi-i spui omului pe care îl dezavantajezi cumva că-ţi pare rău. Eu aşa am făcut", afirmă ea.

Inventivitate şi credibilitate

„Şi dacă tot eram eu «domnişoara Îmi Pare Rău» şi tot trecusem prin atâtea întâmplări, m-am gândit să-mi şi «fructific» experienţa acumulată. Aşa că m-am transformat într-o maestră în fabricarea scuzelor, chestiune care funcţionează în special când vine vorba de muncă. Dar trebuie să recunosc că nu sunt foarte mândră de asta", adaugă Irina, cu zâmbetul pe buze.

„Până la urmă, chestia

asta cu scuzele la muncă, zic eu, se întâlneşte foarte des în România. Tocmai de aceea, trebuie să fii inventiv, dar să nu depăşeşti limita bunului-simţ. Că altfel, rişti să nu te creadă nimeni. Şi dacă te pierzi în clişee, eşti pierdut", mai spune femeia.

Un exemplu de scuză care funcţionează? „Eu am un băieţel de trei ani. De când m-am întors din concediul de maternitate, am constatat că oamenii din jur sunt foarte sensibili la orice problemă are. Mi-e cam jenă să recunosc, dar am tot inventat scuze legate de copil. Ba că n-are cine să stea cu el, ba că mi s-a părut că nu se simte bine. Dar n-am spus niciodată că e bolnav dacă n-a fost, că ştiu că nu e bine. Mi-e că apoi se adevereşte", mai spune Irina.

În schimb, George C., în vârstă de 36 de ani, se foloseşte de scuze când intră în conflict cu autorităţile. „Un zâmbet şi o explicaţie bine gândită la administraţia financiară te pot scuti chiar şi de o amendă. La fel şi când ai de-a face cu Poliţia Rutieră. Trebuie doar să ştii cum să iei omul. Şi dacă n-ai fler şi nu te prinzi din primele cuvinte schimbate cam la ce reacţionează, n-ai nicio şansă", afirmă George.

Psihologii spun însă că, de multe ori, oamenii cărora ne cerem scuze, inventând diverse motive din cauza cărora nu ne-am putut respecta promisiunile sau din cauza cărora am făcut altceva decât trebuia, ştiu că nu spunem adevărul. „Unii acceptă acest joc dacă persoana care a greşit adoptă un ton politicos, dacă văd că face eforturi pentru a se justifica", spun mai mulţi specialişti în comportament uman.

Motivaţii valabile pentru cei dragi

Recent, specialiştii de la Universitatea din Salford, Marea Britanie, au făcut un studiu privind comportamentul oamenilor atunci când sunt apelaţi pe telefonul mobil. În urma cercetării, aceştia au ajuns la concluzia că oamenii sunt mai dispuşi să nu răspundă la telefon când văd că sunt apelaţi de persoanele dragi, dar nu adoptă aceeaşi atitudine când constată că sunt sunaţi de colegi sau de persoane necunoscute.

Asta pentru că, susţin oamenii de ştiinţă, majoritatea se aşteaptă ca o convorbire cu o persoană apropiată să dureze mult mai mult decât una cu cineva faţă de care nu au obligaţii morale.

În cele mai multe cazuri, această atitudine este urmată de un sentiment de vinovăţie şi de inventarea unor scuze pe măsură pentru a nu-irăni pe cei ignoraţi. Mulţi spun că nu au auzit telefonul sunând, alţii că erau la volan sau chiar că nu reuşeau să-şi găsească celularul.

"Un zâmbet şi o explicaţie bine gândită la administraţia financiară te pot scuti chiar şi de o amendă. La fel şi când ai de-a face cu Poliţia Rutieră. Trebuie doar să ştii cum să iei omul. "
George
36 de ani

Justificări pentru orice

Când întârziem la serviciu invocăm că am lucrat acasă până târziu

Scuzele reprezintă metoda perfectă pentru a scăpa de responsabilitate. Şi, într-un fel sau altul, cu toţii apelăm la ele - când intrăm în conflict cu o autoritate (şefi, profesori, părinţi, organele statului), cu partenerul de viaţă sau chiar cu prietenii.

În ultima perioadă, pe tot mai multe site-uri şi bloguri, din România, dar şi din străinătate, au apărut exemple de scuze des folosite sau care dau rezultate. Pe baza acestora, am încercat să stabilim, fără a avea pretenţia unui clasament, care sunt justificările utilizate frecvent.

La serviciu

-am probleme de sănătate
-am probleme cu copilul
-am avut o problemă în casă: inundaţie, curgea caloriferul etc.
-am fost blocat în trafic
-am lucrat acasă până târziu pentru serviciu

La şcoală

-am întârziat un pic şi nu m-a lăsat portarul să intru
-nu a sunat ceasul
-mi-a fost rău
-am rămas blocat în lift
-a venit o mătuşă şi nu avea cheie

În raport cu părinţii

-prietenii mei au făcut asta, nu eu
-profesorul nu mă poate suferi
-copiii au ceva cu mine; m-am apărat
-nu mi-am dat seama cât era ceasul
-am uitat să fac ce mi-aţi cerut; rezolv data viitoare

În faţa legii

-nu am avut timp să fac actele
-am avut o urgenţă medicală şi am depăşit viteza
-am avut o problemă medicală şi nu am putut veni
-nu am primit solicitarea din partea dvs.
-nu am fost în ţară

Faţă de partenerul de viaţă

-nu a costat foarte mult
-nu mi-am dat seama cât e ceasul
-mă simt rău, nu pot să fac asta
-am prea mult de lucru la serviciu
-nu am auzit telefonul

Faţă de prieteni

-am prea multă treabă la muncă
-mi s-a stricat telefonul
-am avut probleme cu părinţii
-nu am avut suficienţi bani
-am o problemă de rezolvat în familie.

O patimă de care se poate scăpa

Se spune că cel mai greu este să te laşi de fumat. Numai că a renunţa la justificări se poate dovedi un lucru şi mai dificil, spun psihologii pe forumurile dedicate acestui subiect. Asta pentru că explicaţiile pe
care le găsim pentru a beneficia de circumstanţe atenuante fundamentează, într-un fel, chiar în faţa noastră acţiuni la care ştim că ar trebui să renunţăm.

Găsim scuze pentru că mâncăm dulciuri peste măsură sau produse nu tocmai sănătoase sau pentru că fumăm. Specialiştii în comportament uman spun însă că de patima scuzelor se poate scăpa dacă urmăm câţiva paşi. Iată reţeta:

1 Conştientizaţi că vă justificaţi mereu. Identificaţi exemple concrete prin care vă sabotaţi singuri progresele, inventând scuze. Reţineţi întâmplarea respectivă şi încercaţi să vă aduceţi aminte de aceasta de fiecare dată când sunteţi pe punctul de a repeta greşeala.

2 Realizaţi că, de multe ori, căutaţi explicaţii pentru că vă este frică de consecinţe. Dacă veţi încerca să demonstraţi că nu vă este teamă de un eşec sau că aveţi tăria de a înfrunta urmările propriilor voastre fapte, veţi descoperi că nu mai aveţi nevoie să daţi explicaţii celor din jur cu privire la motivele pentru care aţi acţionat într-un anumit mod.

3 Analizaţi-vă rezultatele. Progresele nu vor apărea peste noapte, dar, afirmă psihologii şi experţii în dezvoltare personală, dacă veţi privi în urmă şi veţi constata că vă descurcaţi mai bine decât cu câteva luni înainte sau chiar un an, veţi găsi motivaţia pentru a renunţa definitiv la patima scuzelor.