Prădătorii care vânează copii pe internet
0
Spaţiul virtual a devenit lumea preferată a infractorilor sexuali. Altădată îşi racolau victimele din parcuri şi din curtea şcolii. Acum, consumatorii de pornografie infantilă şi pedofilii îşi pândesc victimele pe internet.
Mai multe descinderi şi percheziţii au avut loc la sfârşitul săptămânii trecute în Timişoara, acţiunea vizând o reţea specializată în pornografie infantilă. Într-una dintre locuinţele percheziţionate, aflată la periferia oraşului, poliţiştii au descoperit trei tineri, între care doi minori, care locuiau împreună cu un bărbat, acesta fiind ridicat de către anchetatori.
Mai citiţi şi:
Poliţiştii învaţă copiii să se ferească de pedofilii de pe Internet
Preoţii pedofili din Irlanda au stârnit mânia Papei
De asemenea, din primele informaţii date publicităţii de agenţiile de presă, la aceeaşi adresă poliţiştii au găsit într-un calculator filme pornografice. Principalul suspect în acest caz de pornografie infantilă este un timişorean de 35 de ani.
O adevărată afacere
Vecinii bărbatului afirmă că la acesta veneau adolescenţi de 14-15 ani, care păreau că provin din familii sărace. Suspectul folosea copiii în producţii pornografice pe care le posta pe internet şi le vindea unor cetăţeni din Franţa, Anglia şi Germania, cunoscuţi de autorităţi ca având antecedente de exploatare şi abuzare sexuală a minorilor. Din această afacere, bărbatul a câştigat nu mai puţin de 30.000 de euro.
Poliţiştii au dezvăluit că suspectul a fost prins în urma unei investigaţii care a început în 2007, când poliţiştii au fost sesizaţi de autorităţile judiciare din SUA că acesta a transmis prin internet, către un cetăţean american, „mai multe imagini foto şi video reprezentând abuzuri asupra unor minori". Poliţiştii au identificat în total cinci copii, victime ale bărbatului, care au fost fotografiaţi şi filmaţi în timp ce întreţineau raporturi sexuale.
„Victimele audiate până în prezent au arătat că au fost racolate de bărbat cu scopul de a fi fotografiate şi filmate în timp ce întreţineau raporturi sexuale şi au adăugat că unii dintre cetăţenii străini care au expediat bani către suspect au călătorit în România, unde s-au întâlnit cu victimele, intermediar fiind bărbatul", se arată într-un comunicat al Poliţiei.
„Cererea" a crescut alarmant
Acesta este doar unul dintre cazurile de pornografie infantilă rezolvate de Poliţia Română în colaborare cu instituţii similare din străinătate. Cert este că numărul infractorilor sexuali prin intermediul internetului („cyber-predators" sau „online sex offenders") a crescut alarmant în ultimii ani.
Fostul comisar european pentru Justiţie, Franco Frattini (actualmente ministru de externe în guvernul italian), afirma acum doi ani că „numărul de site-uri ce prezintă abuzarea sexuală a copiilor a crescut (estimativ) de 16 ori între 1997-2005". S-a ajuns la o industrie şi din cauza unei adevărate pieţe care s-a dezvoltat pentru asemenea „produse".
La adăpostul anonimatului
Studiile arată că internetul oferă un mediu mai propice decât parcurile de joacă sau curtea şcolii pentru infracţiunile privind viaţa sexuală şi pentru agresarea copiilor. Spre deosebire de pedofilul clasic, „consumatorul" de pornografie infantilă online apelează la internet pentru că acest mediu îi asigură adeseori anonimatul. Pentru că nu este expus, poate să folosească nume fictive, să dea informaţii false despre vârstă, ocupaţie sau să-şi construiască o personalitate pur virtuală.
„Consumatorii" de pornografie infantilă şi pedofilii sunt adesea bărbaţi cu vârsta peste 30 de ani, singuratici sau cu un număr restrâns de prieteni, care sunt implicaţi în mariaje fără ca acestea să se consume şi sexual. În cazul pornografiei infantile online, consumatorii dezvoltă şi o dependenţă puternică de internet, arată studiile Centrului de Dependeţă Online din Washington, SUA.
ONG-urile au militat pentru legi mai severe
Noul Cod Penal, care ar trebui să intre în vigoare în 2011, stabileşte (conform articolului 374) că pornografia infantilă reprezintă „producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie în orice mod, de materiale pornografice cu minori". Infracţiunea se va pedepsi cu închisoare de la 1 an la 5 ani. Dacă faptele sunt săvârşite printr-un sistem informatic sau prin alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa va fi închisoare de la 2 la 7 ani.
Sub incidenţa Codului Penal intră „orice material care prezintă un minor având un comportament sexual explicit sau care, deşi nu prezintă o persoana reală, simulează, în mod credibil, un minor având un astfel de comportament". Şi tentativa se pedepseşte. La aceste pedepse s-a ajuns în urma dezbaterii publice la care au participat mai multe organizaţii.
„Salvaţi Copiii" a militat pentru înăsprirea pedepselor. În proiect, pentru aceste infracţiuni era prevăzută pedeapsa cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani. Reprezentanţii „Salvaţi Copiii" au apelat la mai multe argumente. Ei au arătat că micşorarea limitelor de pedeapsă situa faptele legate de deţinerea, producerea, expunerea sau distribuirea de materiale pornografice cu copii la nivelul infracţiunilor de abuz de încredere, gestiune frauduloasă, înşelăciune sau tulburare de posesie.
Reprezentanţii ONG-ului mai susţineau că reducerea pedepselor ar fi însemnat o diminuare a protecţiei copiiilor victime ale abuzurilor sexuale şi din cauză că s-ar fi ajuns adesea la suspendarea executării pedepsei cu închisoarea în favoarea eliberării sub supravegere a prădătorilor sexuali.
Cum apare dependenţa de sex virtual
Furnizorii de servicii pe internet acceptă adesea crearea de camere virtuale de chat care indică explicit tipul de activitate sexuală ce urmează să fie discutată, de la cele obişnuite până la cele deviante. În cazul utilizatorilor, stadiile parcurse până la dependenţa completă sunt următoarele:
1 Descoperirea. În această etapă, de exemplu, un bărbat care se documentează pe web poate ajunge accidental pe o pagină de pornografie infantilă, descoperind apoi emoţia sexuală a actului, ceea ce deschide poarta către experimente ulterioare.
2 Experimentarea. Încurajat de anonimatul oferit de internet, utilizatorul încearcă diferite camere de chat, pentru a le găsi pe cele mai atractive. În cele din urmă, acesta dezvoltă o preferinţă către anumite camere de chat sau site-uri pornografice, care îi răspund cel mai bine cerinţelor.
3 Obişnuinţa. Utilizatorul încearcă să experimenteze fantezii din ce în ce mai îndrăzneţe. Acum, el se angajează în discuţii virtuale pe teme precum sado-masochismul sau sexul în grup, ori foloseşte pseudonime din ce în ce mai explicite.
4 Compulsivitatea. Obişnuinţa se transformă într-o obsesie acaparantă. În acest stadiu, relaţiile sau cariera utilizatorilor sunt puse în pericol de acest comportament obsesiv, care îi ocupă din ce în ce mai mult timp. Sexul virtual nu mai pare un act voluntar, ci o necesitate.
5 Neajutorarea. Acum, utilizatorul se simte părăsit de speranţă, pe măsură ce realizează că a pierdut controlul şi înţelege dimensiunea distrugerilor provocate de comportamentul său. În acest stadiu, utilizatorii încearcă adesea abstinenţa totală - desfiinţându-şi abonamentul la internet, deconectând modemurile sau instalând softuri de filtrare. De vreme ce site-urile pornografice sunt doar la un click distanţă, utilizatorii pot reveni uşor la vechile obiceiuri.
De la copiii săraci la „copiii" din SecondLife
„Chiar dacă în România nu există încă date statistice oficiale privind cauzele pentru care minorii devin victime ale reţelelor de pornografie infantilă, pot fi formulate anumite concluzii pe baza datelor empirice. Predispuşi sunt acei copii care provin din medii familiale dezorganizate sau problematice (părinţi despărţiţi, plecaţi la muncă în străinătate, violenţi), deoarece interesul şi controlul faţă de activitatea online a copiilor sunt reduse", susţine Ovidiu Măjină, coordonator Helpline în cadrul proiectului sigur.info, dezvoltat de „Salvaţi Copiii", în colaborare cu FOCUS şi Positive Media.
Specialiştii care au cercetat fenomenul la nivel global arată că „victime sigure" ale reţelelor sunt copiii timizi, cei cu dizabilităţi, cei care provind din familii dezorganizate sau sărace.
Cazuri în SecondLife
În urmă cu doi ani, procurorii germani au lansat o investigaţie pentru identificarea unor persoane anonime care-şi creaseră avataruri în lumea virtuală SecondLife şi care plăteau pentru prestaţii sexuale altor avataruri care pozau în copii sau care ofereau pornografie infantilă de vânzare, scrie „The Guardian". După întâlniri virtuale în SecondLife, posesorii avatarurilor ajungeau să fie conectaţi cu reţele reale de pornografie infantilă.
Părinţii pot limita riscul
„Părinţii trebuie să aibă un dialog permanent cu copiii privind riscurile mediului online, precum şi semnificaţiile acestor riscuri. Trebuie să explice pe înţelesul copiilor de ce anumite persoane şi fapte pe internet pot fi periculoase. În cazul copiilor mai mici de 13 ani, se impune un control minim privind site-urile accesate", spune Ovidiu Măjină de la „Salvaţi Copiii".
-Cum le spuneţi să nu vorbească pe stradă cu oameni necunoscuţi, la fel trebuie să-i avertizaţi şi în legătură cu cei întâlniţi pe site-uri.
-Folosiţi programe de filtrare care să elimine posibilitatea de accesare a unor conţinuturi ilegale sau dăunătoare.
-Discutaţi cu copiii şi încurajaţi-i să se exprime în legătură cu orice conţinut online care i-a făcut să se simtă ciudat, inconfortabil.
*Sursa: www.sigur.info
Se încarcă comentariile...
