Ne certăm, ne împăcăm şi încercăm să continuăm
0
Unele cupluri nu rezistă nici măcar o săptămână fără să aibă discuţii aprinse, uneori iscate din nimicuri. Chiar şi aşa, nu concep nici în ruptul capului să pună capăt relaţiei. S-au îndrăgostit, au rămas împreună, dar se ceartă des. Cu toate că sunt conştienţi că disputele vor continua, nu renunţă unul la celălalt.
Alice şi Claudiu sunt împreună de aproape cinci ani. Spun că se iubesc şi că nu pot concepe viaţa unul fără celălalt.
Mai citeşte:
„Tonul“ relaţiei e dictat de flirt
Totuşi, relaţia lor nu stă nicicum pe roze. Se ceartă des. De cele mai multe ori, scandalurile izbucnesc din nimicuri. Dar fiecare recunoaşte că se simte deranjat de câteva trăsături pe care le are celălalt. „Până la urmă, nimeni nu este perfect. Asta e!", se consolează Alice, care mărturiseşte că are un temperament coleric. Ce o scoate din minţi la Claudiu?
„Nu vorbeşte. Nu-mi spune ce are. Şi m-am cam săturat de explicaţia clasică «Aşa sunt eu, introvertit». A fost mai incitant la început, când mă gândeam că eu sunt acea femeie care îl poate face să-şi deschidă sufletul", spune Alice. Când îl vede supărat, îl „pisează" să-i spună ce are pentru că vrea să-l ajute. Iar el nu se lasă convins. Cum vede el situaţia asta?
„Ştiu că o enervez, dar îi tot explic că aşa sunt eu. Nu pot să-mi schimb felul doar pentru că aşa i se pare ei că ar trebui. Aş vrea să fie mai înţelegătoare", spune, la rândul său, Claudiu. Câteodată, fiecare mai încearcă să lase de la el. Uneori le iese, alteori nu. Depinde de cât de stresaţi sunt.
„Când am o groază de treburi pe cap chiar nu-mi vine să mai dau explicaţii şi să fac pe împăciuitorul", spune Claudiu. Iar Alice afirmă că simte acelaşi lucru. Astfel că până la ceartă mai e doar un pas.
Învăţaţi cu năbădăile
Ultima oară s-au certat dintr-o prostie. Ea voia să meargă acasă pe jos, el cu autobuzul. Alice s-a enervat atât de tare din cauză că iubitul ei nu vrea să facă „măcar o dată ce vrea ea", încât a plecat direct la mama ei acasă, unde a rămas trei zile. S-a întors abia după ce s-a calmat.
„Eu m-am supărat atât de tare din cauza reacţiei ei, încât nici măcar n-am vrut s-o sun. Şi mi-era dor de ea. Ştiam că se va întoarce. Aşa face mereu", povesteşte Claudiu.
Nu s-au gândit niciodată să meargă la un psihoterapeut specializat în consiliere matrimonială. Ba chiar se declară amuzaţi de această posibilitate. Când se liniştesc, povestesc amuzaţi despre certurile lor. Recunosc că au avut şi motive mai serioase de discuţii. Despre acestea nu vor să vorbească, dar spun că se simt capabili să treacă peste obstacole.
Două lumi în aceeaşi casă
Psihologul american Linda Sapadin, care a scris o carte pe tema certurilor din cuplu, afirmă că în perioada de conflict, partenerii îşi văd relaţia în moduri total diferite. Aşa rezultă două lumi care se regăsesc în aceeaşi casă, afirmă autoarea cărţii „Now I Get It! Totally Sensational Advice for Living and Loving" („Acum pricep! Sfaturi senzaţionale pentru a trăi şi a iubi", în trad.).
Femeile sunt primele care devin „vocale" când apar probleme în cuplu, nemulţumite fiind, după cum spun ele, că „relaţia s-a schimbat" sau că „lucrurile nu mai sunt cum au fost". Se simt neînţelese, prea puţin apreciate. Se întreabă de ce relaţia nu merge bine şi, mai ales, de ce el nu pricepe şi nu este mai atent.
De cealaltă parte, bărbaţii nu par la fel de nemulţumiţi ca femeile. Nu caută schimbări majore. Îşi doresc mai degrabă ca ele să nu se mai plângă. Şi, observă psihologul Linda Sapadin, de multe ori chiar nu pricep care este problema.
Iar când ea începe să se plângă, el se apără negând afirmaţia făcută de consoartă sau dând o explicaţie menită să-l scoată din încurcătură. Într-o anumită măsură, afirmă psihologul, în orice relaţie, conflictele sunt fireşti. Depinde însă până unde se ajunge.
O graniţă fragilă între iubire şi ură
Oamenii de ştiinţă au demonstrat recent că ura şi iubirea implică acelaşi circuit la nivel cerebral, notează „The Independent". Din această cauză între cele două stări afective există o graniţă fragilă. Iar ambele sentimente pot duce la comportamente extreme. Totuşi, spun cercetătorii de la University College din Londra (Marea Britanie), ura are şi un sâmbure de raţiune.
Mesaje ce nu au ca scop despărţirea
Psihoterapeutul Jeni Chiriac afirmă că astfel de conduite pot fi întâlnite în primii ani de căsătorie şi au ca finalitate şlefuirea orgoliilor personale ale celor doi parteneri şi trecerea de la o gândire individualistă la cea de cuplu perfectibil.
Totuşi, certurile prin care partenerii îşi dispută dreptul la supremaţie au şansa să se transforme într-un „sport de familie", antrenând prieteni, rude sau vecini ca arbitri. Dar după astfel de dispute, unii parteneri,
plini de entuziasm, se împacă independent de sfaturile primite de la cei din jur.
„Cei doi aleg să rămână împreună întrucât cearta nu a avut ca scop principal despărţirea definitivă, ci transmiterea unui mesaj clar cu privire la ceea ce se întâmplă", explică, la rândul său, psihoterapeutul Ramona Covrig.
Invocă nevoia de iubire
„De regulă, aceste mesaje sunt legate de egalitate, de nevoia de respect reciproc. Există însă şi mesaje care au legătură cu ideea de control, de manipulare emoţională", adaugă aceasta. Dacă mesajul transmis este luat în considerare de partenerul vizat şi lucrurile se îndreaptă, cearta poate să apară din nou, după o perioadă, pentru că a existat deja un beneficiu, spun psihoterapeuţii.
„De multe ori, aceste cupluri invocă drept motiv pentru a rămâne împreună ideea de iubire sau nevoia de apartenenţă şi, implicit, de siguranţă a femeii", afirmă psihoterapeutul Jeni Chiriac.
Totuşi, avertizează psihoterapeutul Ramona Covrig, „cearta nu duce la rezolvarea problemelor, ci, de multe ori, le accentuează şi generează o formă de descurajare la ambii parteneri".
Model disfuncţional
Unii parteneri trăiesc cu senzaţia că numai momentele de ură le pot aduce ulterior clipe de pasiune şi le condiţionează în mod eronat pe unele de celelalte. Totuşi, un astfel de model este disfuncţional, consideră psihologul Lena Rusti.
Un joc de noroc
O relaţie în care certurile sunt la ordinea zilei are implicaţii pe termen lung nu doar asupra partenerilor. „Când conflictele devin un mod de viaţă, cei care au de suferit sunt adesea copiii care rezultă din astfel de relaţii stabile", afirmă Jeni Chiriac. „Aceştia vor avea dificultăţi de relaţionare şi probleme de acomodare şi de rezistenţă la stresul psihologic. Vor fi, de asemenea, mai vulnerabili în relaţiile intime din perioada maturităţii", adaugă psihoterapeutul.
Psihologul Lena Rusti spune că fiecare dintre cei doi ajunge să aibă o părere proastă despre sine, fapt ce conduce la dificultatea de a pune bazele unei relaţii normale. Ce şanse au certăreţii să rămână împreună? Psihoterapeutul Ramona Covrig consideră că acestea sunt de 50%.
„Există posibilitatea ca partenerii să fi crescut într-o familie în care părinţii s-au certat des, dar au rămas împreună, astfel că atmosfera le este familiară", spune aceasta. Dar dacă în timpul certurilor partenerii îşi spun vorbe grele şansele unui divorţ cresc.
Pe baza experienţei sale, Ramona Covrig spune că „sunt frecvente cazurile celor care aleg să se separe în urma unui conflict puternic. De regulă, din relaţie pleacă partenerul care simte că nu a câştigat lupta sau cel care nu e dispus la compromisuri".
Psihoterapeutul Jeni Chiriac adaugă că o asemenea relaţie este un „joc" în care, dacă partenerii nu dau dovadă de sinceritate faţă de ei înşişi, dar şi unul faţă de celălalt, se poate ajunge la abuz psihologic sau chiar fizic.
"Partenerii trebuie să găsească soluţii fără a ajunge la conflict, să descopere ce se ascunde în spatele problemei."
Ramona Covrig
psihoterapeut
Se încarcă comentariile...
