VIDEO Lucrurile inutile pe care le adunăm o viaţă

Cu toţii ne simţim legaţi de anumite obiecte, la care nu am renunţa pentru nimic în lume. Deşi nu mai au sau poate nu au avut niciodată vreo utilitate practică, refuzăm să le aruncăm. Pasiunea pentru păstrarea obiectelor nefolositoare îşi găseşte justificarea în experienţa de viaţă, în educaţia, personalitatea, traumele şi fricile fiecăruia dintre noi, spun psihologii.

La începutul anului, Gabriela Cimpoca a făcut un experiment. A vrut să testeze teoria potrivit căreia cu toţii suntem „depozitari a zeci de lucruri fără valoare, de care ne împiedicăm de fiecare dată când facem curat".

Citiţi şi:

22 de lucruri inutile în garderobă

I-a ­luat doar câteva minute să adune de prin casa sa din Irlanda, ţară în care s-a mutat în urmă cu mai bine de şase ani, obiecte pe care nu le-a folosit niciodată, dar pe care le avea expuse prin diverse locuri, povesteşte românca în vârstă de 49 de ani. La o inspecţie sumară a lucrurilor inutile din casă, Gabrielei i-a sărit în ochi o scrumieră cu diferite tipuri de seminţe lipite pe exterior.

„În timp, seminţele au început să se ducă una câte una, pentru că lipiciul s-a uscat demult, şi nu va putea fi niciodată spălată, deoarece în contact cu apa, «ornamentele» vor cădea probabil după câteva secunde". A găsit şi o căsuţă artizanală din lemn, adusă din România, o cană cu un şnur tricolor atârnat de gât, „un fel de sticlă cu un robinet mic-mic, pentru whisky, care a stat, până nu demult, pe policioara şemineului (în lipsa unui blazon al familiei, probabil)", scrie Gabriela pe blogul personal.

Tentaţia obiectelor nefolositoare

Dar inventarul nu s-a oprit aici. A scos la iveală tot felul de sticle pline cu legume conservate în oţet, statuete din Egipt, Maroc şi China, primite de la prietenii care veniseră în vizită, pahare de toate formele şi culorile, lumânări în tot felul de recipiente. Nu au scăpat nici colecţia de căni şi cea de magneţi, care pierde câte un „exemplar" de fiecare dacă când se deschide frigiderul. Au intrat la socoteală şi un fax, folosit de două ori în cei patru ani de când l-a cumpărat, vaze, cutii de tablă cu ceai englezesc, seturi de câte două ceşti de cafea, cu tot cu linguriţe.

Pe scurt, „un ­talmeş-balmeş fără de care casa mea va respira din nou", explică Gabriela. Unul dintre angajamentele ei pentru noul an a fost să reziste tentaţiei de a mai achiziţiona lucruri inutile şi de a le da imediat „papucii" celor primite cadou. Asta nu înainte să-şi cumpere un calendar de bucătărie, pe cât de „ochios" - cu fotografii cu legume, condimente şi fructe care te făceau aproape să le simţi aroma -, pe atât de nefolositor. „L-am agăţat la locul lui şi, a doua zi, încercând să aflu în ce zi a săptămânii cade o anumită sărbătoare, am constatat că respectivul calendar nu-mi va fi vreodată de folos.

Fiecare lună este o înşiruire de cifre, fără nicio indicaţie despre zilele săptămânii. Nu ştii dacă 1 iulie, de exemplu, este într-o luni, într-o vineri sau într-o duminică. ­Ce-ar trebui să fac? Să consult un calendar normal şi să scriu cu pixul pe cel nou zilele săptămânii, pentru fiecare lună?"

Este unul dintre exemplele care îi demonstrează Gabrielei că lucrurile inutile sunt mult mai periculoase decât credem. „Fiecare contact cu ele ne enervează şi ne consumă energia, existenţa lor ne mănâncă din spaţiul personal, de multe ori şi aşa redus.  Hai să scapăm de ele!"

Urmându-şi propriul îndemn, Gabriela Cimpoca a repetat experimentul în această săptămână. A găsit: trei sfeşnice de diferite forme, toate cu lumânări în ele, care n-au fost niciodată aprinse; câteva seturi de lumânări decorative; cutii cu ceai care era deja expirat când l-a primit cadou; şase albume foto în formă de carte, fiecare cu sute de pagini în care nu a reuşit să aşeze nici măcar o fotografie; patru soldăţei de plumb, cumpăraţi pentru că n-a putut rezista tentaţiei.

"Lucrurile inutile sunt mult mai periculoase decât credem. Fiecare contact cu ele ne enervează şi ne consumă energia, existenţa lor ne mănâncă din spaţiul personal.''
Gabriela Cimpoca
49 de ani

Legături nostalgice

Păstrăm obiecte care nu vor putea fi vreodată de folos, precum cele artizanale pe care Gabriela Cimpoca le-a adunat din casă în câteva minute, pentru că reprezintă legătura noastră cu locuri, momente sau, persoanele care ni le-au dăruit, explică psihologul Keren Rosner. În trecut, adaugă specialistul, obiectele făcute cadou aveau rol de amuletă, erau considerate purtătoare de noroc.

Mărunţişurile nefolositoare, micile bucurii ale vieţii?

Accesoriile sunt lucruri aparent inutile, dar foarte importante pentru buna-dispoziţie

Diana Irimia, o bucureşteancă de 26 de ani care lucrează în marketingul online, are o cu totul altă viziune. Pentru ea, lucrurile nefolositoare sunt exact cele care fac viaţa mai frumoasă, de aceea le-a dedicat şi primul ei blog. „E vorba despre acele lucruri pe care majoritatea le consideră inutile sau care nu sunt esenţiale pentru supravieţuire", explică Diana, care a făcut şi un top al lucrurilor „mărunte, inutile în esenţa lor, dar care ne fac viaţa puţin mai frumoasă".

1. Cerceii - Îmi place să-i port mai mult decât orice alt accesoriu, să-i aleg dimineaţa înainte să ies din casă, să-i colecţionez. Pentru că în fiecare zi mă fac să zâmbesc şi să mă simt mai bine.

2. Eşarfele - Sunt un accesoriu care de multe ori nu-şi găseşte utilitate în garderoba noastră. Cu toate acestea, m-am obişnuit de vreo patru ani să port eşarfe atât de mult cât pot.

3. Ciocolata - Ştiu că intră mai degrabă la capitolul „plăceri vinovate", dar dacă ne gândim puţin, chiar este un lucru inutil, creat exclusiv pentru a ne face viaţa mai frumoasă. Mai ales în momentele în care ne simţim trişti sau epuizaţi.

4. Cafeaua şi ţigara de dimineaţă - Nu îmi pot începe ziua fără ele, e adevărat. Dar îmi dau seama că sunt nişte lucruri inutile. În schimb, de fiecare dată îmi fac ziua să înceapă aşa cum trebuie.

5. Florile - Chiar mi se par complet inutile. Mai ales când este vorba de flori ornamentale, pe care le primim cadou. Pe de altă parte, ne face întotdeauna plăcere să le primim, nu-i aşa?

6. Scările rulante - Mai ales cele de la metrou. Da, puteţi s-o numiţi şi lene, dar mie mi se par o invenţie care te ajută să faci o economie extraordinară de timp şi de energie. Pe care o putem investi în acţiuni mult mai utile decât urcatul sau coborâtul unor scări.

7. Terasele şi cafenelele -Deşi e o acţiune destul de comună, a sta la cafea/bere/suc/ceai, nu are chiar o utilitate specifică (nimic ce n-ar putea fi îndeplinit de masa din bucătărie). În schimb, oferă genul de socializare care îmi place foarte mult. Un moment de respiro sau o discuţie cu prietenii nu se poate întâmpla decât la o terasă.

8. Desenele animate - Sunt inutile prin prisma faptului că rareori te mai pot învăţa ceva sau îţi pot aduce un gând, o idee nouă. Dar s-ar putea să ţi se pară utile dacă te gândeşti la faptul că te ajută să zâmbeşti şi să redescoperi copilul din tine.

9. O minge antistres cu „smiley" - Cel mai recent obiect inutil pe care mi l-am cumpărat, fiind conştientă de faptul că este inutil. El nu face decât să mă privească de pe birou şi să-mi zâmbească. Ocazional şi-a îndeplinit rolul de a mă „destresa" sau de a stresa colegii de birou.

10. Blogul - Este, pentru mine, un spaţiu al inutilităţii în care îmi adun, din când în când, gândurile. Iar acest privilegiu îmi face viaţa mai frumoasă.

Mania depozitării

Psihologul Keren Rosner, de la Mentarex Consult, atrage atenţia să nu confundăm lucrurile inutile cu cele care au rol decorativ, pentru noi sau pentru locuinţă, şi care ne exprimă personalitatea, imaginaţia, creativitatea. „Aparent inutile, ele îşi au rolul estetic evident", spune aceasta.

„Când se exagerează, de exemplu când o persoană adună obiecte de decor inutile şi le aglomerează în spaţiul ei, poate fi vorba de lipsă de gust, gesturi demonstrative de falsă opulenţă sau o modalitate de a-şi «scrie» istoria de viaţă prin simbolul acestor obiecte."

Investesc sentimente

Există însă şi persoane care nu se pot despărţi de obiecte pentru că le amintesc de ceva sau de cineva drag şi nu vor să renunţe la ele chiar dacă devin incomode. „Sunt şi persoane care le investesc cu sentimente şi emoţii şi au impresia că obiectele suferă în momentul în care ar renunţa la ele. Proiectează asupra lor propria frică de abandon, de despărţire de acele obiecte."

Este cazul uneia dintre persoanele incluse în cercetarea americanilor ­Randy Frost, profesor de psihologie la Smith College, şi Gail Steketee, decan al Universităţii din Boston, care au scris o carte despre oamenii care trăiesc înconjuraţi de nimicuri inutile. Femeia le-a povestit cât de greu îi era să se despartă de o cană. „Suferea pentru acea cană pe care trebuia să o arunce. Pentru că trebuia să ajungă la tomberon, un loc inconfortabil, cu multă umezeală", a explicat Frost pentru revista „Time".

Tendinţa de a păstra lucrurile necesită o monitorizare atentă, susţin cercetătorii, pentru că, de regulă, se agravează cu trecerea timpului şi riscă să se preschimbe într-o manie a depozitării. În cursul cercetării, cei doi profesori au intrat în casele americanilor care suferă de această boală şi care şi-au transformat locuinţele în depozite de vechituri, printre care de-abia mai reuşesc să se strecoare.

Numărul lor este estimat între 6 şi 15 milioane. Gail ­Steketee spune că pasiunea pentru lucruri inutile devine patologică în momentul în care ajunge să afecteze viaţa acelor colecţionari, pentru că nu mai au loc în casă să muncească, să-şi invite prietenii sau să petreacă timp cu cei dragi.

Randy Frost menţionează că există diferenţe fundamentale între colecţio­nari şi oamenii care adună lucruri inutile. Cei dintâi îşi organizează riguros colecţiile şi vor să le arate, pentru că se mândresc cu ele, principii care nu se aplică şi celor care adună vechituri, ruşinaţi de obiceiul lor.

„Cu toţii avem relaţii speciale cu obiectele şi aceste relaţii sunt într-un fel magice", explică Frost. „Cei mai ­mulţi dintre noi suntem capabili să decidem când obiectele încep să ne afecteze viaţa. Şi facem ceva în acel moment. Tocmai asta este problema celor care adună vechituri: când obiectele încep să interfereze cu viaţa lor, preferă să suporte decât să rezolve problema."

"Persoanele care au fobie de schimbare simt nevoia acestor lucruri inutile, care le garantează că totul rămâne la fel.''
Keren Rosner
psiholog