Joggingul, un sport bun pentru criză

Alergarea înainte sau după serviciu, în parc sau în jurul blocului, este cel mai ieftin sport. În plus, te menţine în formă şi te scapă de depresie. Joggingul, un sport pe care nu trebuie să-l înveţi, pentru că-l ai în sânge, câştigă tot mai mulţi adepţi în rândul românilor.

Mihai Popa (30 de ani) s-a reapucat de alergat acum o săptămână. Pleacă de la blocul lui din zona Titulescu din Capitală şi ajunge până la Arcul de Triumf, jumătate în alergare, jumătate în mers. Oboseşte destul de repede; după 800 de metri, cel mult un kilometru, se opreşte. În urmă cu câţiva ani, reuşea să alerge legat doi-trei kilometri fără probleme. Când a început să facă jogging, era încă student şi avea un partener de alergare, „un coleg mai sportiv".

Vezi aici unde poţi alerga în Bucureşti

Strategii pentru o inimă puternică

De-atunci s-a tot lăsat şi s-a tot reapucat. Îi place senzaţia pe care o are în zilele în care reuşeşte să iasă la jogging. „Sunt mai relaxat, dorm mai bine, mă descurc altfel cu stresul de la serviciu. Aş vrea să alerg mai des, mai mult".

Pentru Camelia Toanchină (29 de ani) motivaţia de a face mişcare constant a apărut în 2005, la doi ani după ce s-a mutat la Bucureşti şi a început să lucreze. Acum spune că momentul în care s-a apucat de sport i-a schimbat total viaţa.

Camelia a avut mereu probleme cu greutatea şi a fost nevoită să fie atentă la ce şi cât mănâncă, dar şi să facă mişcare. „În liceu au fost primele încercări de ­a-mi construi un program de alergat", îşi aminteşte Camelia, care locuia pe atunci în Făgăraş. „Eram singura din cartier care făcea asta. Stăteam aproape de o unitate militară şi treceam pe acolo şi la plecare, şi la sosire. Băieţii au ajuns să mă cunoască, mă încurajau, uneori chiar îmi monitorizau timpii. Îţi dai seama ce efect benefic are asta asupra unei adolescente."

În urmă cu cinci ani însă, sora ei şi o prietenă au început să meargă la sala de fitness. Când a observat că ­într-un timp foarte scurt, rezultatele sportului erau deja vizibile, Camelia a decis să meargă şi ea la aerobic. „Prima oră a fost şi cea ­care mi-a schimbat viaţa. Sună dramatic, dar este adevărat", îşi aminteşte ea.

În 2007, când s-a mutat lângă parcul IOR din Capitală, a început să combine mersul la sală cu alergatul de dimineaţă, cam de trei ori pe săptămână. „Alergam 20-30 de minute, mergeam acasă, făceam un set de abdomene de opt minute, apoi mă pregăteam de mers la serviciu. După serviciu, mergeam direct la sală", povesteşte Camelia.

Alergarea de dimineaţă

Treptat, pentru Camelia, ­joggingul s-a transformat dintr-o distracţie de dimineaţă în principala formă de mişcare. Acum aleargă cât de des are chef, în parc, „cam de patru-cinci ori pe săptămână", fie dimineaţa, între 6.30 şi 7.00, fie seara, după ora 20.00. De ce? „Pentru că îmi place să fiu în aer liber şi nu am întotdeauna timp să stau mult în parc. Şi pentru că am văzut că după o tură de alergat mă simt mult, mult mai bine decât înainte."

În primăvara anului trecut, sătulă de atmosfera sălii de fitness, „oglinzi aburite şi miros specific", Camelia a rugat-o pe instructoarea Ioana Hudiţă să ţină o oră de aerobic în parc. După prima şedinţă, au decis să se întâlnească săptămânal şi să facă mişcare în aer liber. Aşa s-a născut Clubul de mişcare pentru sănătate, care organizează orice activitate li se pare interesantă membrilor, de la jogging în parc şi gimnastică în apă, la ştrand, până la plimbări montane şi căţărat în copaci. „La activităţile noastre participă oricine. Mai mult, oricine poate propune o activitate", spune Camelia.

Campania actuală a clubului, „Manifestul pentru sănătate", îi încurajează pe oamenii activi să-şi spună povestea. „Este o mândrie să poţi povesti despre victoria ta în faţa canapelei, televizorului şi, de ce nu, în faţa frigiderului."

Ce se întâmplă când te laşi

Medicul specialist în medicină sportivă Alin Popescu spune că muşchii au cel mai mult de suferit în cazul persoanelor care renunţă să practice joggingul. „Nu se transformă în grăsime, cum ai avea tendinţa să crezi, dar lipsa de exerciţiu determină scăderea tonusului muscular, iar în timp, hipotrofie musculară", explică specialistul. Acesta spune că 454 de grame de muşchi consumă în repaus şase calorii pe zi, iar cantitatea echivalentă de ţesut adipos, doar două calorii zilnic.

Membri ai RoClubMaraton (în verde), la maratonul de la Roma

De la alergător la maratonist

Nutriţionistul sportiv Şerban Damian a devenit dependent de alergare, de sentimentul pe care i-l dă forma asta de mişcare în aer liber, şi a făcut pasul următor: participarea la competiţii.

Înainte să însoţească un amic la triatlonul Iron Man, în care participanţii înoată, merg pe bicicletă şi aleargă, Şerban Damian nu s-a gândit niciodată că ar putea renunţa la „tras de fiare" pentru alergat. L-a schimbat fundamental experienţa din 2006, faptul că a văzut la acea competiţie extrem de dură oameni de toate vârstele şi din toate mediile. În mai puţin de un an alerga primul maraton. Acum are nouă la activ şi se pregăteşte pentru al zecelea, pe 5 iunie. Între timp, a reuşit să adune într-o organizaţie peste 100 de oameni pasionaţi de alergat, membrii RoClubMaraton, primul club al maratoniştilor amatori din România, înfiinţat în primăvara anului 2008.

Dependenţa pozitivă

„Despre alergare se spune că este o adicţie pozitivă", explică Şerban Damian. „Ajungi la un moment dat să nu poţi să trăieşti fără. Eu mă simt frustrat dacă nu mă duc la antrenament, când intervine ceva. Pentru că atunci când sunt în parc şi alerg, am o senzaţie de detaşare faţă de toate problemele. Efectiv eşti liber în momentul ăla, n-ai constrângeri de niciun fel."

Maratonistul spune că numărul românilor care se apucă de alergat şi care participă la concursurile de profil ­este în vizibilă creştere în ultimii ani. Totuşi, nu ne putem compara cu ţările vestice, cu maratoane precum cele de la Roma, Paris sau Berlin, care adună zeci de mii de participanţi şi o mulţime impresionantă de spectatori.

„La noi, abia se mişcă lucrurile. Nu prea se înţeleg, din păcate." Există probleme în atitudinea românilor faţă de cei care fac jogging, dar şi faţă de cei care aleargă în cele câteva maratoane, semimaratoane şi crossuri organizate în ţară. Totuşi, Şerban Damian se bucură să vadă că RoClubMaraton reuşeşte să atragă tot mai mulţi amatori de alergare. Pentru că scopul organizaţiei nu ­este să producă maratonişti, ci pur şi simplu să-i convingă pe cât mai mulţi români să iasă la alergat.

Beneficii şi pericole

Şerban Damian spune că omul este făcut să alerge, după cum demonstrează studiile realizate în ultimii patru ani de cercetătorii americani. De la lungimea degetelor, de la modul în care sunt dispuse ligamentele şi tendoanele picioarelor până la cel în care transpirăm, corpul nostru este construit pentru a se putea deplasa rapid pe distanţe lungi, capacitate de ­care omul avea nevoie încă din preistorie, când era nevoit să vâneze pentru a se putea hrăni. Nu ne-am pierdut această abilitate nativă, însă tehnologia ne-a făcut să uităm de ea.

Printre beneficiile alergării, Şerban Damian enumeră accelerarea funcţiilor metabolice ale organismului, scăderea în greutate sau menţinerea greutăţii prin folosirea resurselor de energie pe care, de obicei, corpul le depozitează, antrenarea inimii şi plămânilor pentru a rezista mai bine la solicitări.

Studiile arată că alergarea combate şi depresia, dar şi anxietatea, pentru că-ţi redă încrederea în tine. „Astăzi ai alergat cinci kilometri, peste o săptămână vei alerga şapte, de exemplu. Printr-un lucru mărunt, îţi creşti stima faţă de tine", spune acesta.

Medicii recomandă exerciţii de încălzire înainte de jogging

Risc de accidentare

Există însă şi riscuri pentru cei care se apucă de jogging, principalul pericol fiind cel de accidentare, explică doctorul Alin Popescu, specialist în medicină sportivă.

„Alergatul la nivel de amatori poate fi urmat de contracturi, întinderi musculare, uneori chiar rupturi musculare atunci când nu este precedat de o încălzire corespunzătoare", spune medicul. În cazul gleznelor şi al genunchilor se înregistrează o solicitare suplimentară, ceea ce poate duce, pe termen lung, la artroză precoce.

Folosirea unor încălţări nepotrivite creşte riscul de entorse sau de fracturi, iar alergarea pe teren dur, cum este cimentul, predispune la periostită tibială (inflamaţie a membranei care înveleşte osul) şi, mai rar, la fasceită plantară (inflamaţie a ţesutului care leagă călcâiul de ­degete). De asemenea, persoanele supraponderale, cele trecute de 50 de ani şi cele care au probleme cu inima ar fi bine să ceară avizul medicului înainte de a se apuca de alergat, adaugă specialistul.

Se porneşte la drum cu şedinţe scurte

Începătorii au tendinţa să alerge repede şi pe distanţe mari, ceea ce creşte riscul de accidentare. Medicul recomandă şedinţe scurte de jogging la început şi creşterea treptată a distanţei, fără a suprasolicita muşchii.

„Recomandarea medicală este de 30 de minute de mişcare, alergare uşoară, pe zi, cel puţin trei zile pe săptămână, pentru un bun tonus şi reducerea riscului apariţiei bolilor cardiovasculare", spune Alin Popescu. Potrivit acestuia, studiile arată că alergarea a peste 70 de kilometri pe săptămână creşte semnificativ riscul de accidentare fără a îmbunătăţi condiţia fizică.