Şocul întoarcerii mămicilor

Pentru unele femei, concediul pentru îngrijirea copilului înseamnă o „ruptură“ de domeniul în care vor să-şi continue cariera. Revenirea la birou le pune la încercare abilităţile de adaptare. Împărţite între dorinţa de a fi mereu lângă copil şi nevoia de a se readapta vieţii de la birou, mamele încearcă să-şi găsească echilibrul.

Când s-a întors la serviciu, după doi ani de concediu de îngrijire a copilului, Raluca Butnariu (30 de ani) n-a avut timp să se reobişnuiască cu atmosfera de la birou. Chiar în ziua în care a revenit la job a primit preavizul. Fusese inclusă în „primul val" de concedieri de la compania de IT pentru care lucra.

Citiţi şi:

Mamă-surogat: bilet pentru o nouă viaţă

Dar din cei doi ani de concediu, Butnariu a fost într-o „pauză profesională" doar trei luni după naştere. „În tot restul timpului, mi-am «făcut de lucru»: fie am lucrat la proiectele personale, fie am făcut site-uri pentru cunoscuţi", îşi aminteşte ea. A păstrat mereu legătura cu colegii de la firmă şi a rămas la curent cu noutăţile din domeniul ei. Aşa că, după concediere, şi-a făcut propria firmă de webdesign, ceea ce i-a permis să lucreze de acasă cel puţin un an, adică să-şi facă şi meseria, să fie şi aproape de copil.

Lupta cu priorităţile

Roxana B. (29 de ani) s-a apucat de muncă chiar mai devreme, la câteva săptămâni după ce a născut, în 2008. A lucrat de acasă, pentru că nu s-a putut baza pe indemnizaţia de creştere a copilului. Primii bani de la stat au venit la aproximativ un an de la naştere. La birou a revenit după terminarea celor doi ani de concediu, moment în care spune că „a renăscut psihic". „Acasă aveam un ritm groaznic. Când te complici să fii şi mamă bună şi angajat conştiincios de acasă este groaznic", povesteşte ea.

„Eşti într-o continuă luptă cu priorităţile." Roxana a născut din nou anul acesta. La 15 zile de când l-a adus pe lume pe cel de-a doilea copil, s-a întors la muncă. Deocamdată, de acasă.

Carmen (37 de ani) a trecut de două ori prin experienţa întoarcerii la serviciu după 24 de luni de concediu pentru îngrijirea copilului.Prima dată, în 2004. Dar după trei luni de la revenirea la birou, firma pentru care lucra s-a închis şi toţi angajaţii au rămas fără loc de muncă.

A doua oară, în iulie anul acesta, într-o companie pentru care lucrează de cinci ani dar care, în timp ce ea era în concediu, şi-a schimbat proprietarul. I-a fost groază în cele câteva zile cât a durat să i se găsească loc în noua organigramă. Şi în continuare o „strânge de gât" nesiguranţa.

„Nu te gândeşti decât la asta, ce se va întâmpla? Dacă mi se întâmplă, ce-am să fac, încotro am s-o iau dacă rămân fără serviciu? Cum să fac să devin indispensabilă la noul loc de muncă? Mă străduiesc din răsputeri", spune Carmen. Pe cât de plăcut este să stai mereu lângă copilul tău, pe atât de devastator este să „te rupi doi ani de muncă". „Acum, dacă mă roagă colegii să-i ajut cu ceva le spun «mă scuzaţi, dar eu sunt complet ruptă»."

Despărţirea de cel mic

Pentru Raluca Butnariu, „ruptura" a fost de altă natură. Nu de meserie, ci de lângă copilul alături de care a stat aproape nonstop în cei trei ani cât a lucrat de acasă. De curând, s-a implicat într-un proiect pentru care trebuie să stea multe ore pe zi la birou şi a fost nevoită să-şi dea fetiţa la grădiniţă.

„Au apărut inerentele îmbolnăviri, au fost zile când am cerut înţelegerea colaboratorilor şi am lucrat de acasă, alteori am făcut ture între birou şi grădiniţă", explică mama. „Ziua este prea scurtă pentru o mamă care lucrează. La final am senzaţia că am lăsat o mulţime de lucruri nefăcute."

Carmen spune că, mai ales la primul copil, simţea mereu nevoia să ştie ce face atunci nu era lângă el. „Eşti atât de dependent de copil încât suni din jumătate în jumătate de oră să întrebi ce face, chiar dacă în locul în care l-ai lăsat, la bunici, este iubit şi îngrijit", explică mama. Şi părinţii ei, şi cei ai soţului stau la curte în Bucureşti, aşa că cei doi copii petrec ziua când cu o pereche de bunici, când cu cealaltă. Mama şi tata îi aduc dimineaţa şi-i iau după-amiaza, când vin de la serviciu.

Adaptarea copilului

Fetiţei lui Carmen, care are acum opt ani, i-a fost foarte greu să se obişnuiască cu ideea că mama ei nu mai poate sta tot timpul lângă ea. Plângea când era lăsată la bunici.

Băiatul s-a adaptat mult mai uşor la noul program al mamei. „Îl sculăm de dimineaţă, tragem de el la ora 8.00, îl îmbrăcăm repede şi-i spunem că mergem la plimbare. Fiind curte şi având jucăriile la dispoziţie, nu-i nicio problemă când plecăm." Şi fetiţa Ralucăi Butnariu s-a obişnuit greu cu programul impus de serviciul mamei.

„La început, i-am spus că o duc într-un loc minunat care se numeşte grădiniţă, unde sunt mulţi copii care cântă, dansează, pictează", povesteşte Butnariu. Dar s-a dovedit extrem de dificil să găsească o grădiniţă potrivită. La cele de stat nu a găsit locuri, la prima grădiniţă particulară nu s-a adaptat, iar cea de-a doua, unde fetiţei îi merge bine, este foarte departe de casă. „Mă întreb dacă vom face faţă la iarnă la un drum atât de lung. Deci, problemele nu s-au terminat", conchide mama.

Studiile încurajează întoarcerea la muncă

Revenirea mamelor la serviciu nu are efecte adverse asupra copiilor, au concluzionat cercetătorii americani în urma unui studiu realizat pe 1.000 de copii din 10 zone geografice. Contrar cercetărilor anterioare, studiul coordonat de Universitatea Columbia arată că beneficiile, cum ar fi creşterea venitului mamelor, anulează dezavantajele.

Surse de informare pentru mame

Cât timp a fost însărcinată, Raluca Butnariu a constatat că, oricâte telefoane ar da la diverse instituţii ale statului care ar fi trebuit să-i ofere informaţii despre drepturile pe care le are în calitate de viitoare mamă, va primi răspunsuri evazive sau scuza universală „nu e de competenţa noastră".

„Aşa că am început să mă documentez singură. Am citit o mulţime de articole despre drepturile gravidelor, am citit forumuri, am citit legislaţie", povesteşte mama. În timp, şi-a aflat toate drepturile şi le-a obţinut. Dar nu s-a oprit aici. A vrut să le ajute şi pe celelalte mame care scotoceau internetul, probabil debusolate, şi a postat toate informaţiile pe un blog, mamici.blogspot.com. Curând, i s-a părut că e nevoie de şi mai mult şi a făcut site-ul www.drepturile-gravidelor.ro, cu articole despre drepturile gravidelor, legislaţie şi explicaţii.

Stres la job şi dor de casă

Întoarcerea la serviciu după o pauză îndelungată presupune o readaptare la condiţiile de lucru, posibil alte reguli şi chiar şi un alt colectiv.

„Inflexibilitatea, toleranţa scăzută la frustrare şi sensibilitatea unor femei le pot face vulnerabile şi uneori le predispun la dezechilibre emoţionale", explică psihologul clinician Aniela Minu. Reintegrarea ţine în principal de abilitatea de adaptare a fiecărei femei, „însă efortul ei poate fi mult uşurat de colegi, de înţelegerea şi ajutorul de care pot fi capabili", adaugă psihologul.

Mamele întoarse la serviciu sunt nevoite să se obişnuiască nu doar cu programul şi solicitările de la locul de muncă, ci şi cu lipsa copilului căruia i-a fost alături 24 din 24 de ore, timp de doi ani. „În mod normal, trecerea de la starea de dependenţă totală a copilului de mamă la cea în care, pentru o perioadă, copilul este departe de ea, este necesară şi se poate face lin şi fără suferinţă", spune Aniela Minu.

„Dacă această schimbare survine treptat, copilul fiind obişnuit cu ceva timp înainte cu absenţa mamei, la început pentru o perioadă mai scurtă şi apoi, progresiv, tot mai lungă, urmată apoi de bucuria revederii acesteia, şocul despărţirii de mamă timp de opt ore în fiecare zi se reduce considerabil."

Pentru unele femei, această desprindere de copil poate fi traumatizantă. „Simt că pierd afecţiunea copiilor, că nu mai sunt ele cele mai importante pentru copii, că pierd controlul situaţiei. Pe lângă acest stres, cel al dificultăţii adaptării la noul context, la noile solicitări, poate determina conflicte emoţionale ce duc spre dezechilibru şi suferinţă", explică Aniela Minu.

Schimbarea nu este comodă nici pentru copil, dar dacă mama îl obişnuieşte treptat cu lipsa ei, dar şi cu faptul că revine de fiecare dată, cel mic „va învăţa să se adapteze". Unii mai rapid, alţii mai lent, dar, „cu răbdare, tandreţe şi iubire, perioada nu va depăşi trei luni", conchide specialistul.

Soluţii pentru femeile care vor să-şi continue cariera

Imposibilitatea de a găsi soluţii pentru a avea un program flexibil care să le permită să se împartă cât mai echitabil între nevoile copilului de acasă şi obligaţiile de la serviciu este una dintre piedicile în carieră. A fost identificată şi de femeile care au participat, timp de doi ani, la programul de training „EU Return". Desfăşurată în România, Marea Britanie, Portugalia, Danemarca şi Elveţia, etapa pilot a proiectului şi-a propus să ofere consiliere în carieră femeilor care vor să se întoarcă la serviciu după o perioadă de pauză.

Chiar dacă printre cele 20 de participante din ţară nu s-au aflat mame care reveneau din concediul de îngrijire a copilului, ci doar femei care lucraseră pe termen scurt sau deloc, coordonatoarea pe România, Carmen Sasu, spune că programul poate fi adaptat, pe baza experienţelor celorlalţi parteneri. Le poate ajuta pe femei, prin consiliere individuală, să-şi cunoască abilităţile, dar şi limitele, să afle ce schimbări trebuie să facă şi cum să le pună în aplicare pentru a ajunge la un echilibru, explică Sasu.

Potrivit coordonatoarei, unul dintre scopurile programului este să poată influenţa legislaţia în aşa fel încât persoanelor cu obligaţii familiale să li se permită un program de lucru flexibil. Un altul este să creeze un grup care să continue etapa-pilot ale cărei concluzii vor fi prezentate într-o conferinţă organizată la British Council din Bucureşti, în 9 septembrie.

Un program european vine în ajutorul mamelor care nu reuşesc să se readapteze la locul de muncă