Anul extremelor: Cum am petrecut 2010

Criza financiară a modelat anul care se apropie de final, l-a transformat într-o perioadă a extremelor, cu învingători şi perdanţi. De fiecare dată când ne apropiem de finalul unei etape, mintea noastră încearcă să facă un bilanţ.

Să analizezi ce a fost bine şi ce a fost rău poate fi un lucru util. Asta dacă nu rămâi blocat gândindu-te ce nu a funcţionat, explică psihologii. La finalul unui an plin de frământări, care a stat sub semnul crizei economice, „Adevărul" a provocat patru oameni din diferite domenii să privească înapoi şi să facă un bilanţ profesional şi personal. George Butunoiu,managing partner la George Butunoiu Executiv Search, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri din România,Liana Buzea, iniţiatoarea „Let's Do It, Romania!", proiect care a mobilizat peste 200.000 de români să strângă gunoaie într-o singură zi, Cristiana Ionescu, iniţiatoarea primei agenţii de atragere de fonduri din România, şi Cristian Manafu, blogger, organizator de evenimente, trainer şi consultant în social media, îşi împărtăşesc experienţele avute, dar şi o parte dintre speranţele pentru 2011.

Citiţi şi:

VIDEO Ce nu s-a întâmplat în 2010: Botiş nu a demisionat, Vârciu nu s-a împăcat, iar Vadim n-a fost evacuat
Leul rămâne în corzi şi în următorul an
Ce minciuni au spus politicienii în 2010

Un an al extremelor (George Butunoiu Headhunter)

2010 a fost cel mai fluctuant dintre cei 19 ani de când sunt în businessul acesta de executive search, a fost un an al extremelor. Am făcut şi cele mai mari contracte din istoria firmei, pe de o parte, şi au fost şi luni cu cele mai mici încasări, tot din istoria firmei.Per ansamblu, cred că va fi mai prost decât anul trecut pentru că banii de la recrutările cele mai mari pe care le avem acum ne vor intra abia la începutul anului viitor, în cea mai mare parte.

Aşadar, va fi al treilea an de scădere consecutivă a businessului. Un aspect pozitiv a fost că nu am scăzut tarifele şi nici nu am sesizat vreo presiune din partea clienţilor în această direcţie.Alt lucru bun a fost că am avut mult mai mult timp liber în anumite perioade, am putut să mă ocup de câteva proiecte mai personale. Dincolo de toate greutăţile, „spectacolul" crizei a fost (este în continuare şi va fi încă multă vreme de acum înainte) absolut fascinant - am văzut, am înţeles şi am învăţat mai multe lucruri într-un timp mai scurt decât aproape tot ce am învăţat în foarte mulţi ani înainte. Vorbesc aici despre oameni, valori, comportamente, atitudini, mentalităţi etc. - adică de psihologie, psihologie socială şi sociologie, nu de management şi de business, în general.

O nouă viziune

Mi-am dat seama că şi multe dintre lucrurile care mi se păreau înainte destul de clare nu aveau un fundament foarte serios. Sau, ca să fiu mai precis, am învăţat tot felul de lucruri noi, am „dezvăţat" la fel de multe (adică acelea care nu erau chiar cum credeam eu că sunt), aşa că, per ansambu, nu îmi dau seama dacă după criza asta făcutul lucrurilor altfel (asta se va întâmpla, cu siguranţă) îmi va aduce mai mult sau mai puţin succes în business.

M-am bucurat când am văzut că le merge prost unor impostori (în sensul cel mai larg al termenului), unii care ar fi meritat ceva mult mai rău decât atât, însă m-a întristat foarte tare să văd că mult mai mulţi suferă nu numai fără nicio vină, ci şi „suplimentar" şi inutil, din cauze care nu au nicio legătură cu criza. Pentru 2011 nu-mi doresc decât să văd o „redistribuire" mai echitabilă a suferinţelor...

Anul tinereţii. Anul revoluţiei (Liana Buzea Iniţiatoarea „Let's Do It, Romania!")

Anul acesta am generat şi am dat totul pentru ceva incredibil: o mişcare socială autentică. Atunci când am văzut filmuleţul scurt ce promova mişcarea „Let's Do It", a doua reacţie mi-a fost: „Oare cum s-ar putea face în România aşa ceva?" M-am aruncat în joc entuziasmată de mirajul organizării imposibile şi al dorinţei de a constata că lucrurile vor ieşi aşa cum le vedeam. Provocarea supremă. Am lucrat cu frenezie, am ţinut să fiu peste tot, să văd şi să simt cum se întâmplă. Şi aşa am făcut.

Lecţia pe care am învăţat‑o a fost una pe măsură: nu contează ce ştii, ci contează ce cred ceilalţi că ştii. În tot acest proiect au fost foarte mulţi oameni la fel de încrezători şi de flămânzi să reuşească. Tineri care au avut nevoie de sprijin, de îndrumare, de ajutor şi de soluţii. Unii de la ceilalţi. Asta contează!

Realizarea personală este că mi s-a îndeplinit curiozitatea. Însă realizarea echipei şi a ţării este dovada că putem face lucrurile mult aşteptate. Tot ce rămâne să facem este să ne alegem ce vrem să reuşim mai departe. Şi să o facem! Anul acesta, succesul a fost al tuturor. Lecţiile, însă, au rămas ale mele.

2010 - inovaţie şi magie (Cristiana Ionescu Fundraiser)

2010 este în primul rând anul în care am schimbat casa, locul de muncă, felul de a munci, modul de a-i privi pe cei din jur. Este anul în care am decis să mă întorc la rădăcinile mele, să mă mut din oraşul mâncător de timp şi suflete în casa bunicilor, în vatra satului unde am crescut de la şase luni, răsfăţată de ei. M-am întors cu gândul de a-i oferi fiului meu copilăria pe care o merită -aceea cu drumeţii pe bicicletă la pădure, aruncat cu pietre în baltă, tras cu arcul cu săgeţi, săniuş şi oameni de zăpadă în curte.

Am renunţat la mâncarea luată pe fugă de la magazinul din colţ pentru gătitul în aer liber, dulceaţa de gutui din livada mea, plăcinta cu mere la fel ca a bunicii, mustul din via noastră. Am trăit o clipă magică atunci când am mirosit pentru prima dată rufele strânse de pe sârma de uscat de afară. Am simţit copilăria alături. Şi aveam nevoie, căci 2010 este primul an în care trec prin viaţă alături de fiul meu fără mama mea.

Provocări pentru români

Am arătat că în criză românii sunt darnici şi donează, în cadrul primului maraton radio caritabil, SOS! Copilăria, realizat împreună cu Europa FM. S-au strâns 25.000 de prieteni ai copiilor dispuşi să investească fiecare 2 euro în salvarea viitorului lor. Am repetat experienţa de Sfântul Nicolae şi a ieşit fantastic, pentru că tot mai mulţi copii pot fi ascultaţi acum la Telefonul Copilului. Am vrut să schimb locul în care am stat 10 ani muncind pentru copiii deza­vantajaţi.

Am decis să inovez deschizând prima agenţie de atragere de fonduri din România, „Dreamcatchers". Mi-a fost drag anul acesta să aud foarte des în rândul tinerilor cuvântul „fundraising" - atragere de fonduri. Acum cinci ani nici măcar nu se ştia ce înseamnă asta.  Dar şi mai drag mi-a fost să ridic din nimic „Edulier", un proiect educativ prin care am încercat să aduc alături copiii din familiile bogate cu cei din familiile nevoiaşe, în satul meu din apropierea Bucureştiului. Am înţeles că poţi miza pe preot, pe dascăl, pe învăţătoare, pe asistentul social de la Primărie atunci când faci un proiect rural.

După şapte zile, am văzut proporţia magiei - toată iarba din curte era uscată, dar 70 de copii s-au bucurat şi au învăţat într-o vară în care,
altfel, cei înstăriţi ar fi stat închişi în casă, jucându-se cu jocurile electronice, cei nevoiaşi ar fi spart mingi pe izlaz. Ce am simţit m-a făcut să continuu şi să vreau să dezvolt acest proiect, pentru că este nevoie de el.

Social media, un fenomen de masă (Cristian Manafu  Blogger)

A fost un an bun pentru social media, care a confirmat creşterea interesului faţă de acest nou teritoriu al internetului. Celor care nu sunt familiarizaţi cu această idee le spun doar două cuvinte: bloguri, Facebook... Şi apoi faţa lor se luminează, fiind uşor lămuriţi. Da, blogurile şi Facebook ne-au influenţat prezenţa în social media anul acesta celor care suntem conectaţi în permanenţă la internet şi interac­ţionăm prin toate mijloacele: computere, laptopuri, telefoane mobile.
Anul 2010 a fost momentul diversificării ofertei în social media şi cu siguranţă poate fi numit şi „anul Facebook" în România. Reţeaua a început anul cu 500.000 de utilizatori români înregistraţi şi a depăşit, în decembrie, pragul de 2.000.000. Facebook este peste tot acum. La televizor, la radio, pe afişe şi în multe alte locuri. Ne-a captat atenţia şi timpul, aşa cum nu a reuşit niciun alt produs online până acum. Şi tinde să devină o adevărată identi­tate online.

O piaţă în creștere

Cu toată ascensiunea Facebook, în social media blogurile reprezintă în continuare destinaţia preferată atât pentru informare, cât şi pentru promovare, chiar dacă blogosfera nu a crescut aşa cum ne-am fi dorit. Dar audienţa pare mulţumită. Peste 3 milioane de români au declarat că au citit bloguri, iar comunitatea atrage în continuare figuri politice şi celebrităţi. Mai mult, companiile sunt foarte active în ceea ce priveşte campaniile de promovare în blogosferă, existând deja o serie de jucători importanţi pe această piaţă estimată la 500.000 de euro. O piaţă mică, dar în creştere, care nu a fost afectată de criză.

Companiile nu sunt interesate doar să îşi facă reclamă în social media. Vor să integreze cât mai mult instrumentele pe care acestea le oferă, asimilând informaţii în cadrul unor sesiuni de training sau diseminând în rândul angajaţilor bune practici prin politici de social media. Cele mai multe au început să îşi creeze o prezenţă pe Facebook, Twitter, YouTube şi să aibă un blog corporate, căutând să creeze ocazii pentru conversaţii cu clienţii. Sunt cazuri în care companiile oferă suport clienţilor prin social media sau vând produse şi servicii.

Social media nu mai sunt apanajul unei tagme de pasionaţi ai internetului, au devenit un fenomen de masă, milioane de români dedicându‑se zilnic socializării online. Anul viitor va fi şi mai interesant, pe măsură ce vom simţi mult mai mult efectele acestei noi revoluţii în comunicare.

Eşecurile ne ajută să ne schimbăm strategia

„Avem nevoie în permanenţă să ştim unde ne aflăm, către ce ne îndreptăm şi cât de departe suntem de punctul acela", explică psihologul Loredana Ionaşcu. De aceea, la fiecare început avem speranţe, planuri şi aşteptări. Ni se întâmplă în fiecare zi, mai mult sau mai puţin conştient. „Ne începem dimineaţa cu elan şi încheiem ziua făcând bilanţul", adaugă psihologul. La fel este de fiecare dată când începem şi terminăm ceva, un proiect, o relaţie, un an din viaţă. Inevitabil, analiza trecutului ne va duce cu gândul la încercările nereuşite şi frustrările eşecurilor. „Cu cât ne centrăm mai mult pe aspectele pe care nu le-am făcut sau pe care le-am fi putut face altfel, cu atât mai demotivaţi şi mai deprimaţi ne vom simţi", spune şi psihologul Bogdana Bursuc de la Mind Institute. „Bilanţul devine problematic şi contraproductiv atunci când rămânem prinşi în trecut, iar aste ne blochează să acţionăm în prezent."

Pentru că întotdeauna ne vor motiva reuşitele, nu eşecurile, psihologii ne recomandă să încercăm să ne concentrăm pe realizări, iar nereuşitele să le privim ca un „feedback" necesar pentru a putea schimba strategia şi pentru a merge mai departe. Performanţa noastră depinde de context şi de resurse în egală măsură sau poate chiar mai mult decât de capacităţile noastre, explică Bogdana Bursuc. „Ca urmare, este util să oprim autocritica şi să ne gândim cum putem gestiona mai eficient resursele şi contextul."