Bărbaţii în criză caută senzaţii tari

Irascibili, aflaţi în căutarea unor lucruri care să le umple senzaţia de gol din viaţă, mulţi domni de vârstă mijlocie traversează o etapă pe care se încăpăţânează să o nege.  Se tem că îmbătrânesc, că nu le mai ajunge timpul să-şi trăiască viaţa, devin anxioşi şi puşi pe fapte mari. Riscă să cadă în ridicol.

„Simt nevoia să schimb ceva la mine!", spune Dan, în vârstă de 42 de ani, pe faţa căruia se citeşte o stare de nemulţumire. N-ar putea să spună ce anume îl deranjează, deşi mărturiseşte că în ultima vreme a tot încercat să-şi dea seama ce-l indispune. „Parcă se întâmplă ceva cu mine", afirmă el. Şi insistă că nu sunt de vină nici canicula, nici aglomeraţia, nici cele patru săptămâni care-l despart de mult aşteptatul concediu de odihnă şi nici recesiunea. Să fie vorba de criza vârstei mijlocii?

„Astea-s basme! Nu trec eu prin astfel de crize", răspunde bărbatul, deranjat vizibil de întrebare. Continuând discuţia într-o notă mai destinsă, Dan ajunge să admită că i-au venit câteva idei care, crede el, ar putea să-l remonteze. Să-şi facă un tatuaj, de pildă. Sau să-şi cumpere câteva inele, bărbăteşti desigur, care să-i schimbe puţin aspectul.

Citiţi şi: Femeile nu-şi doresc bărbaţi-copii

Spre deosebire de Dan, Claudiu, care are aproape 50 de ani, recunoaşte că trece printr-o perioadă „cam ciudată", dar nu e foarte receptiv la ideea de „criză a vârstei mijlocii". „Uneori mă surprind pe mine însumi cu o atitudine de adolescent", spune Claudiu. „Vreau să încerc tot soiul de lucruri noi, încep să mă gândesc să practic sporturi nautice, deşi până acum n-am avut de-a face cu aşa ceva. La urma urmei, o viaţă ai. Trebuie să trăieşti", continuă el.

Fuga de cotidian

S-a săturat de rutina zilnică, vrea altceva de la viaţă. „Nu cred că tot ce zboară se mănâncă. Asta să fie clar! Sunt, totuşi, un om matur", insistă Claudiu, care recunoaşte, în acelaşi timp, că-i mai zboară gândul la „cai verzi pe pereţi". Regretă că n-a trecut prin destule aventuri, se gândeşte dacă ar putea „recupera" cumva. Iniţiativele lui de a pleca în vacanţă cu cortul, fără o destinaţie anume, sau de a încerca tot soiul de sporturi nautice în concediu, la mare, nu prea sunt pe placul soţiei, care, după cum spune el, îl cataloghează drept „imatur".

„Nu vreau maşini scumpe, nu alerg după tinerele, deşi recunosc că mai întorc capul, dar vreau să ştiu că mi-am trăit viaţa. Cât mai am din ea. Doar n-o să fac schi nautic la 70 de ani. Mai am puţin timp la dispoziţie", spune el.

Test de rezistenţă

Potrivit unui studiu prezentat la începutul acestei luni, făcut pe 2.000 de bărbaţi cu vârste între 35 şi 55 de ani, cei care trec prin criza vârstei mijlocii sunt atraşi de sporturi extreme precum căţăratul pe munţi sau de activităţi menite să le testeze rezistenţa fizică precum maratoanele. Bărbaţii care traversează această criză par să nu mai fie interesaţi de femei sau de maşinile de viteză.

Mai bine de jumătate dintre subiecţi spun că se implică în astfel de activităţi pentru a mai scăpa de kilogramele în plus, dar 10% au tăria să admită că fac asta din cauză că trec prin criza vârstei mijlocii, notează presa din Marea Britanie, care a prezentat rezultatele cercetării. Sunt şi unii care afirmă că se implică pur şi simplu în acţiuni de acest gen organizate în scopuri umanitare. Cei care participă la astfel de evenimente se antrenează intens înainte - în medie, cam trei săptămâni pentru fiecare acţiune de această natură.

De unde vine această atitudine? „Sportul extrem îi ajută să demonstreze şi să-şi demonstreze cât de puternici şi de rezistenţi sunt", explică psihologul Elisabeta Ilie. În plus, „senzaţiile tari şi depăşirea limitelor creează neurochimic o stare de exuberanţă care hrăneşte şi alte «canale» de neîmplinire interioară", spune şi psihologul Lena Rusti. „Astfel, prin sporturi extreme, ei îşi pot consuma dorinţa de a trăi intens", adaugă aceasta.

Vârsta critică

În mod tradiţional, un bărbat în vârstă de 35 de ani era considerat la jumătatea vieţii. În momentul de faţă, se consideră, la nivel general, că speranţa de viaţă pentru un bărbat este de 80 de ani, astfel că perioada de criză începe în jurul vârstei de 40 de ani.

În căutarea tinereţii

Deşi este un subiect controversat, psihologii cad de acord asupra unui fapt: criza izbucneşte în momentul în care oamenii constată că îmbătrânesc. Dacă femeile vor să se simtă din nou frumoase şi iubite, bărbaţii încep să se întrebe ce au făcut cu viaţa lor şi simt nevoia să compenseze.

Prima parte a vieţii de adult constă în construirea unei cariere, în alcătuirea unei familii, în chestiuni
care ţin de convenţiile sociale pe care societatea le impune tacit fiecăruia, notează site-ul midlife-men.com.

În a doua parte a vieţii, atenţia se concentrează pe evoluţia spirituală. Numai că între aceste două etape există o perioadă de tranziţie, care riscă să-l arunce pe fiecare individ în criză, diferenţele dintre sexe fiind relativ puternice şi la acest capitol.

Principalul scop: redefinirea vieţii

„Criza se instalează atunci când, în mod firesc, ar trebui să trecem la etapa următoare de dezvoltare şi nu suntem suficient de maturi pentru a înţelege asta", spune psihologul Elisabeta Ilie.

Totodată, potrivit unei cercetări publicate în „New England Journal of Medicine", bărbatul de vârstă mijlocie suferă şi din pricina scăderii nivelului de hormoni, în special de testosteron, care generează disfuncţii sexuale. Totuşi, numai 3% din populaţia masculină prezintă astfel de simptome fizice. Problemele sunt date de simptomele de ordin psihologic (tristeţe, anxietate, senzaţie de oboseală), care nu au însă legătură directă cu dezechilibrul hormonal.

Experţii în comportament uman spun că unul dintre lucrurile pe care bărbaţii care traversează această perioadă îl au de făcut constă în găsirea răspunsului la întrebarea pe care şi-o pun tot mai des în sinea lor - „Care e scopul vieţii mele?" Până să stabilească exact
care sunt valorile în care vor să creadă începând din acel punct şi ce statut social îşi doresc de fapt, bărbaţii trec prin perioade de anxietate fără să-şi dea seama care e cauza.

Un termen care a făcut carieră

Termenul de „criză a vârstei mijlocii" a fost introdus în 1965 de către psihologul canadian Elliot Jacques. A fost folosit în societatea occidentală pentru a descrie perioada dramatică prin care indivizii treceau pe la mijlocul vieţii (în jurul vârstei de 35 de ani).

Oamenii intraţi în această criză tind să-şi pună la îndoială calităţile, conştienţi de faptul că tinereţea lor este pe sfârşite. Ca urmare, fiecare încearcă să aducă propriei vieţi o serie de modificări care pot viza cariera, viaţa amoroasă sau chiar aspectul fizic.

Când riscă să ajungă penibili?

Mulţi adulţi de vârstă mijlocie trec prin perioade stresante sau chiar de depresie. Psihologii spun că această criză apare şi că trebuie să fim conştienţi că oricui i se poate întâmpla. Problemele reale se ivesc atunci când comportamentul de care dă dovadă o persoană care traversează această etapă nu este agreat deloc de cei din jur. „Când atitudinea şi reacţiile unui bărbat de vârstă mijlocie nu sunt în concordanţă cu rolul, statutul şi vârsta lui, se impune un strop de autoanaliză", susţine Elisabeta Ilie. În caz contrar, ridicolul pândeşte
după colţ.

„Limitele sunt depăşite atunci când toate vechile valori sunt negate, când nu-şi mai asumă responsabilitatea pentru contextul social în care sunt (familie, copii), justificându-se prin faptul că timpul trece şi ei vor să se bucure de viaţă", explică Lena Rusti. „Ieşirea din criză se întrevede în momentul în care bărbatul conştientizează scopul şi cauzele comportamentului său, atipic vârstei, dar şi când începe să accepte etapa în care se află", adaugă Elisabeta Ilie.

Specialiştii în comportament uman explică faptul că „dacă ne împotrivim vieţii, etapelor ei fireşti, avem de-a face cu o criză. Este mai uşor, mai frumos şi mai constructiv să acceptăm fiecare vârstă şi s-o valorificăm, să fim conştienţi de farmecul ei".

„Această perioadă poate fi traversată mai uşor dacă viaţa ta se bazează pe valori profunde, nu superficiale", conchide psihologul Lena Rusti.

Cum îi văd femeile

Bărbaţii care trec prin criza vârstei mijlocii încep să fie văzuţi altfel şi de femeile din jurul lor. „Femeia care are aceeaşi vârstă cu bărbatul intrat în criză, soţia acestuia, de pildă, se aşteaptă ca el să se comporte conform vârstei. Nu-l va privi cu ochi buni în momentul în care acesta se poartă ca un adolescent", explică psihologul Elisabeta Ilie.

„Pe de altă parte, multe femei sunt în căutare de protecţie. De aceea, nevoia bărbaţilor de afirmare a masculinităţii poate fi apreciată de cele care se simt vulnerabile. Aşa apar şi cupluri, uneori chiar reuşite, formate dintr-o tânără şi un domn ceva mai în vârstă", spune psihologul Lena Rusti.