VIDEO Tânăr solist rock: Nu se poate trăi DIN muzică, dar se poate trăi extraordinar PRIN muzică!

Vlad Dulea este vocea, Eugen Dodoni are în sarcină chitara, Laszlo Kemenes se ocupă de bass, Marius Chiran nu lasă clapele, iar percuţia e atuu pentru Ştefan Babaca, pe scurt formează trupa Atelier. Cuvintele lor de ordine sunt: blues, folk & rock'n'roll. La prima participare la un festival concurs de rock, au câştigat locul al III-lea şi premiul de popularitate, iar asta le-a confirmat faptul că se află pe drumul cel bun.

Solistul trupei, Vlad Dulea mărturiseşte că deocamdată pasiunea lor pentru muzică nu le aduce bani, că i-ar plăcea ca trupa să devină, la un moment dat, măcar independentă financiar, însă acum "ca orice hobby, costă mult mai mult decât scoate".

Mai citeşte şi:

Nicu Covaci: Preţul cel mai scump plătit a fost uciderea mamei mele
VIDEO Vasile Şeicaru: Nu mai pot merge nici măcar în vizită în State, pentru că sunt "folk singer performer"
VIDEO Maria Gheorghiu: În folk nu poţi să minţi. Aici nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback

Adevărul: Istoria trupei începe cu...

Vlad Dulea: Istoria trupei începe probabil prin 1995 undeva în Liceul Lazăr când l-am cunoscut pe Ștefan de la tobe. Cu el am înființat atunci trupa de rock alternativ Wipeout. Cu formaţia respectivă cântam în perioada liceului cel mai des la baluri de boboci sau de absolvire.

Proiectul Atelier a început efectiv în mai 2008 când Ștefan mi-a propus să ne reunim pentru a înființa o trupă de live pentru piesele lui Eugen Cristea, ceea ce am și făcut alături de Cornel Andrei la chitară bass (care făcuse parte și din trupa Wipeout) și Marius la clape.

Între timp componența trupei a trecut prin diferite schimbări până a ajuns la forma actuala care este, de departe, cea mai închegată. N-aş vrea să fiu înţeles greșit, au trecut prin trupă oameni extraordinari, muzicieni, profesioniști, dar acum există și acea energie specială de care e nevoie pentru ca o trupă să transmită mai mult decât niște sunete.

Cine a fost catalizatorul?

Aș spune așa, catalizatorul înființării trupei a fost Eugen Cristea, dar Ștefan este cel care, împreună cu Alin Andreescu de la DDS Sound & Lights, susține moral și logistic acest proiect.

Dacă ar fi să îţi caracterizezi colegii de trupă, cum ar suna această caracterizare pentru ficecare în parte?

Când mă gândesc cât suntem de diferiți îmi dau seama cât de norocoși suntem că ne înțelegem și completăm reciproc. Ștefan (tobe) este un tip impulsiv dar plin de energie pozitivă. Pe de altă parte, Laszlo (bass), cel care completează partea ritmică e trupei, este un tip extrem de calm și disciplinat. Marius (clape) este imaginea muzicianului desăvârșit, absolvent de conservator, trăiește numai din muzică. Dodoni (chitară) este extrem de serios și creativ, nu trăiește din muzică dar trăiește doar pentru muzică. El, de fapt, se face „vinovat" de compoziţiile pop-rock ale trupei.

Colegii tăi ar fi de-acord cu această descriere?

Cred că da, dar dacă i-aș întreba direct ar fi prea modești să recunoască.

Cu ce artişti ţi-ar plăcea să cântaţi pe aceeşi scenă?

Din România mi-ar plăcea să cântăm cu Holograf, Iris sau A.G.Weinberger, iar din artiștii străini probabil Roger Waters, Eric Clapton, Billy Ray Cyrus...

S-a împlinit până acum vreunul din aceste vise?

Încă nu, dar simt că suntem pe drumul bun. Unii din membrii trupei au fost implicați în trecut și în alte proiecte muzicale de succes și au apucat să cânte în concerte mari alături de artiști consacrați. Eu, personal, sunt mândru de faptul că am cântat în mai multe rânduri pe aceeași scenă cu mari artiști folk precum Mircea Vintilă sau Mircea Baniciu.

Voi sunteţi o trupă axată pe rock, cu toate acestea aţi acompaniat mai mulţi artişti folk. De ce?

Compozițiile lui Eugen Cristea sunt în majoritate folk. Cântate cu instrumentele noastre ele se duc ușor la limita folkului undeva înspre pop-rock. Practic, proiectul Atelier așa a început, cu muzica lui Eugen Cristea.

Pe Maria Gheorghiu am cunoscut-o în timpul unor festivaluri de folk și ne-a atras muzica ei, diferită de ceea ce cântam cu Eugen. Am încercat să vedem cum sună și am avut succes. A fost o perioadă în care aveam concerte alternativ în cluburi, când cu Eugen când cu Maria. Probabil cel mai frumos moment din perioada respectivă a fost participarea în recital la festivalul de folk Om Bun alături de Maria Gheorghiu.

Ca să ne întoarcem un pic la rock, ar trebui să îl vedeți pe Eugen Cristea în concertele pe care le susținem în cluburile bucureștene. Ar trebui să îl auziți cântând rockul acela vechi, curat, așezat. Este cu totul altceva decât îl știți din festivalurile folk.

Rămânem la rock. Recent aţi câştigat un premiu valoros. Despre ce premiu este vorba?

Este vorba despre locul III şi premiul pentru cea mai populară trupă la festivalul-concurs Rock Maraton organizat la Ciolpani de Marea Împrieteneala Muzicală în cadrul celui mai mare spectacol moto al anului, XCountry.

La festival am participat în formula standard a trupei, fără Eugen Cristea, cu mine vocal, Dodoni la chitară, Laszlo la chitară bass, Marius la clape și Ștefan la tobe.

Aceasta este formula în care cântăm coveruri pop-rock și rock'n'roll, dar mai ales compoziţiile proprii ale trupei. Dodoni este chitaristul fostei trupe Interzis cu care a scos două albume. Odată cu venirea lui şi a lui Laszlo în trupă, ne-am consolidat sound-ul rock și am preluat şi o parte importantă din repertoriul trupei Interzis. Tot Dodoni este cel care scrie în continuare și noile piese pentru Atelier cu care am participat şi la concursul de la Ciolpani.

Este acest premiu cea mai mare realizare marca Atelier de până acum?

Este mai degrabă o recunoaștere. Putem să o numim și realizare, dar cred că cea mai mare realizare a trupei este faptul că suntem împreună și că am reușit să creem un lucru frumos și special, în condițiile în care facem acest lucru din pasiune, fiecare dintre noi având o altă ocupație de bază.

De la muzică, propun să trecem la mersul pe bicicletă. Cum împleteşti aceste două pasiuni?

Mersul pe bicicletă în sine nu este o pasiune. Este un lucru care îmi place, dar absolut normal și firesc. În schimb am pus foarte multă pasiune în ultimii ani în promovarea ciclismului urban, să îi spunem „casual" - de acasă la birou, la şcoală, la cumpărături etc.

Îţi spuneam că fiecare dintre noi are o altă ocupaţie de bază. Eu, pentru că am o firmă de dezvoltare web şi activez de peste 10 ani în mediul online am depus toate eforturile pentru a promova ciclismul urban în această zonă. Prin urmare am iniţiat mai multe proiecte online pe această temă, dintre care, cele mai importante sunt două proiecte non-profit: bloguri.biciclete.net şi letsbikeit.ro.

bloguri.biciclete.net e un fel de revista presei în care sunt monitorizate toate articolele despre ciclism din România

letsbikeit.ro este un proiect prin care încercăm să implicăm bicicliștii în „Let's Do It, Romania" - cel mai mare proiect ecologist din România prin care o mână de oameni sufletişti împreună cu zeci de mii de voluntari, organizaţii non-profit, mass-media, guvern şi alţii şi-au propus ca într-o singură zi, respectiv 25 septembrie 2010, să cureţe toată ţara de gunoaie.

Drept urmare, m-am bucurat foarte mult să participăm la Gala Folk fără vârstă, organizată anul acesta pe 5 iunie, exact de Ziua Mediului. Noi am avut două momente în spectacol, unul în care băieţii au cântat cu Eugen Cristea și spre final, un moment să-i zicem „unplugged" în care am încercat să cântăm câteva din piesele noastre rock fără tobe, fără bass şi fără efecte de chitară. Doar voce, chitări acustice şi pian.

Revenim la prima ta pasiune. Se poate trăi din muzică?

Se poate trăi extraordinar PRIN muzică! Dar pentru că ştiu că nu asta m-ai întrebat, am să îţi răspund că se poate trăi din muzică, dar depinde de genul de muzică şi de modul în care te raportezi la ea ca sursă financiară.

La noi nu este cazul, ne câştigăm banii din alte părţi, dar asta nu înseamnă că nu mi-ar plăcea ca trupa Atelier să devină la un moment dat, măcar independentă financiar. Momentan, ca orice hobby, costă mult mai mult decât scoate.

Ce te face să mergi mai departe?

Noi ne raportăm foarte mult la plăcerea de a cânta impreună, la energia care se simte in timpul cântărilor, la interacţiunea cu publicul. Este extraordinar să poţi face aşa ceva doar din plăcere. Să nu fi nevoit să te raportezi la altceva, să cânţi decât pentru tine şi pentru public.

Care a fost cel mai frumos moment al vostru, ca trupă, de până acum?

Mi-e greu să aleg un singur moment. Pe de-o parte a fost participarea la Rock Maraton unde ne-am simţit extraordinar de bine pe scenă şi unde noi (şi nu numai) am simţit că am fost cei mai buni.

Apoi îmi aduc aminte cu plăcere de concertul prin care aniversam un an de trupă. A fost un concert maraton, în aer liber, unde am cântat în faţa prietenilor mai mult de 6 ore de pe o scenă amplasată în remorca unui tir.

Şi nu în ultimul rând deplasarea cu trupa în Ucraina, la Cernăuţi. Pe lângă onoarea deosebită de a reprezenta România la Zilele Culturii Româneşti din Ucraina, pe lângă primire, cele trei zile din deplasarea respectivă au însemnat probabil, cel mai frumos team-building pentru trupă de până acum.