VIDEO Marina Drăghici, scenografa care „a făcut-o urâtă“ pe Mariah Carey

La Hollywood şi pe Broadway a lucrat pentru Robin Williams, Glenn Close, Isabella Rosellini, Lenny Kravitz şi Mariah Carey. În interviul realizat cu ajutorul Institutului Cultural Român din New York, scenografa povesteşte cum şi-a construit o carieră în „Lumea nouă“.

„Adevărul": Din ştirile de pe agenţii, românii aflau, în martie, după decernarea premiilor Oscar, că „românca Marina Drăghici a transformat-o pe Mariah Carey într-o asistentă socială neatrăgătoare, pentru filmul «Precious»". Cine sunteţi, de fapt?

Mai citeşte şi:

VIDEO Muzica favorită a românilor

Marina Drăghici: Marina Drăghici, stabilită în SUA din 1984. Creez costume şi decoruri pentru teatru, dans, operă, televiziune şi film.  

În ce împrejurări aţi părăsit România, cum v-aţi adaptat la amestecul de culturi care este America?

Am emigrat „la mama" care primise azil politic la sfârşitul anilor '70. În timpul călătoriei Bucureşti-New York, prima ieşire din ţară, mi-am pus o dorinţă: să reuşesc, să am o carieră scenografică în ţara nou-adoptată şi total necunoscută. În vremurile comuniste nu exista fluiditatea schimbului de informaţii care există astăzi. Când eram în Bucureşti nu exista internet sau persoane care puteau fi consultate ca să afli ce posibilităţi ai avea peste hotare sau să afli cam cum ai putea să te descurci. Când am plecat din România eram într-o „întunecime" totală.    

Ce suport moral aţi avut?

Pe mama, care m-a ajutat mult din puţinul pe care îl avea, şi dorinţa puternică de a realiza ceva în meseria pe care o alesesem din liceu.

V-aţi înscris la Universitatea Yale unde aţi obţinut, în 1988, diploma de Master of Fine Arts in Design. Cum caracterizaţi perioada în care aţi studiat la Yale?

Perioada de studiu de la Yale a fost foarte intensă. La fiecare două săptămâni aveam o temă nouă, de obicei o  piesă de teatru pentru care făceam schiţe, macheta de studiu, macheta finală, schiţe de  costume şi o prezentare verbală a conceptului teatral. Nu era timp pentru a aştepta inspiraţia. Spre surprinderea mea, era posibil să găsesc soluţii interesante în timp scurt. În afară de cursurile de bază, aveam săptămânal „work assignements" la cele două teatre profesioniste din cadrul facultăţii (instalam lumini, pictam decoruri, spălam costume,etc). În cei trei ani de studiu am asimilat un portret complet al meseriei de scenograf, incluzând felul în care teatrul funcţionează în SUA.

Presa americană v-a numit „un vrăjitor sub bagheta căruia actorii devin personaje". Cum vă definiţi în raport cu munca dumneavoastră?

Indiferent la ce tip de proiect lucrez, îmi imaginez cum mi-ar plăcea să fie costumele, decorul. Îmi imaginez că sunt spectator. Bineînţeles că peisajul vizual este conceptualizat în urma dialogului cu regizorul producţiei. Pentru costume asimilez orice idee vine din afară, atâta vreme cât menţin conceptul regizoral.

Aţi lucrat cu Robin Williams, Glenn Close, Isabella Rosellini, Lenny Kravitz şi Mariah Carey. Este diferită munca alături de nume mari din showbizz faţă de situaţia lucrului cu actori mai puţin cunoscuţi?

Nu este nicio diferenţă. Meseria de scenograf este colaborativă. Trebuie să te adaptezi la situaţii diverse şi neaşteptate. Trebuie să găseşti un echilibru între flexibilitate şi menţinerea ideilor fundamentale.

Vă imaginaţi care ar fi fost cariera Marinei Drăghici dacă rămânea în România?

Cine poate şti???

Să lucrezi pentru un spectacol pe Broadway este ca şi cum...

...Este ca şi o piesă de teatru x 10 sau o operă. Este ca Enciclopedia Britanica.

"În timpul călătoriei Bucureşti-New York, prima ieşire din ţară, mi-am pus o dorinţă: să reuşesc, să am o carieră scenografică în ţara nou- adoptată şi total necunoscută."

Colaborare „prestigioasă" la musicalul „Fela"

Marina Drăghici a fost recompensată cu premiile Lortel şi Tony pentru scenografia musicalului „Fela" al coregrafului american Bill T. Jones. Spectacolul a avut premiera off Broadway în 2008, la Teatrul 37Arts. Street artiştii români IRLO, OMAR şi Nuclear Fairy au realizat, în scenografia gândită de Marina Drăghici, execuţia decorului pictat, care reconstituie spaţiul celebrelor concerte ale lui Fela Kuti.

Succesul spectacolului a condus la mutarea lui pe Broadway, în 2009, la Teatrul Eugene O'Neill, unde scenografia a preluat elementele pictate  şi le-a adaptat unui spaţiu amplu.

„Este o colaborare extrem de prestigioasă pentru România şi obţinerea premiului Tony anul acesta de către Marina Drăghici confirmă o carieră profesională excepţională a artistei de origine română", a declarat Corina Şuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York.

„Pe ce stradă ai locuit?"

Aţi colaborat cu Andrei Şerban (la spectacolele de la Opera Naţională din Paris şi din New York)  şi cu Liviu Ciulei. În aceste alegeri a contat faptul că aveaţi un trecut comun - România?

Desigur. Am avut o întâlnire de curând cu un regizor american care m-a întrebat unde m-am născut. Cu regizorii români întrebarea era: „Pe ce stradă ai locuit?".

Ce vă inspiră? Pentru spectacolul „Fela" la ce surse aţi făcut apel?

În primul rând, am studiat documentarele şi cărţile despre Fela (Fela Kuti, creatorul afro-beat-ului, n.r.) . După care, nenumărate cărţi despre ceremoniile şi arta africană. Despre anii '70. Despre arta curentă, de exemplu Yinka Shonibare.  

Cât din spiritul Marinei Drăghici este românesc şi cât american?

 Experienţa mea profesională nu s-a întâmplat în România ci în SUA. M-am format sub etica de lucru anglo-saxonă, deşi mai am ceva românisme... Nu mi-ar displăcea să locuiesc în alte părţi ale lumii, de fapt am stat în Franţa perioade extinse de timp atunci când lucram la diverse opere. Pentru că vorbesc engleza cu accent, sunt mereu întrebată de unde vin. România sună foarte exotic aici!

 Aţi primit propuneri să colaboraţi la vreun spectacol în România?

Nu am primit! Nu cunosc foarte bine peisajul teatral românesc, dar sunt la curent cu filmele care au venit din România. Va fi interesant de urmărit ce va urma după perioada neo-realistă. Am mulţi prieteni americani care sunt fascinaţi de filmul românesc. Bineînţeles, mă număr printre ei!

Unde locuiţi, ce medii freventaţi în afară de cele profesionale?

Locuiesc la New York, lângă Columbia University. Sunt vecină cu Andrei Şerban. Locuiesc cu soţul meu, care este american, şi cu fiul meu, Nicholas, care a împlinit 13 ani. Viaţa de aici este la fel ca peste tot, doar poate că lucrăm mai mult...