Un vaccin previne otitele copiilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O parte dintre infecţiile urechii la bebeluşi pot fi prevenite printr-un vaccin care îi apără pe cei mici de pneumococ, o bacterie ce cauzează pneumonii, meningite şi otite medii. 

Pneumococul (Streptococcus pneumo­niae) este agentul bacterian care provoacă cele mai frecvente infecţii severe în copilărie, riscul cel mai mare fiind întâlnit la copiii cu vârste sub doi ani. Infecţiile apar când acest streptococ infectează organe precum creierul sau plămânii copiilor.

Mai exact, pneumonia pneumococică (pneumonia acută) are o mortalitate de 10 până la 20 la sută în rândul copiilor până în doi ani. Pe de altă parte, pneumococul poate produce şi infecţii care nu ameninţă viaţa, dar care au impact major asupra calităţii vieţii bolnavului, printre care unele afecţiuni neurologice sau hipoacuzia.

Unele studii arată că otita medie cronică, dacă durează mai mult de trei luni, poate determina, în 70 la sută din cazuri, probleme de auz.

Pneumococul, ştiut din 1881

Pneumococul a fost izolat ca specie încă din 1881, când a fost demonstrată şi implicarea lui în apariţia pneumoniei. Tot atunci au început şi primele experimente pentru producerea unui vaccin. Iniţial au fost create vaccinuri corpusculare, adică vaccinuri care conţineau pneumococul mort.

Ulterior, s-a trecut la vaccinuri celulare, care conţineau pneu­mococi inactivi, iar acest tip de imunizare, experimentat pe minerii din Africa de Sud, s-a dovedit mai eficientă decât prima formulă de vaccin.  În 1900 s-a descoperit că există mai multe serotipuri de pneumococi şi că vaccinarea cu un anumit serotip nu protejează împotriva infecţiei cu alte serotipuri.

Pentru protecţia adulţilor, din anii '80

Primul vaccin polizaharidic capsular fracţionat (care acoperă 14 serotipuri de pneumococ), a intrat în uz în anul 1977, fiind urmat în scurt timp (1979) de introducerea vaccinurilor 23-valente, ce includ 23 de serotipuri a căror utilizare s-a extins după 1983. Acestea din urmă oferă o bună protecţie faţă de pneumonii, meningite, otite şi de alte afecţiuni produse de pneumococ, dar numai în cazul adulţilor.

De ­aceea, au rămas în uz pentru imunizarea adulţilor, chiar dacă prezintă câteva dezavantaje: nu măresc imunitatea la nivelul mucoaselor şi nu asigură imunitate pentru grupa de vârstă sub 2 ani, grupă cu risc major de infecţii pneumococice invazive.

La copii, formulă cu arie extinsă de acţiune

Cercetările au demonstrat că, prin conjugarea cu proteine a polizaharidelor capsulare, vaccinurile pneumococice pot deveni eficiente inclusiv la copii. Prin urmare, în anul 2000 a intrat în uz un vaccin de primă generaţie, destinat imunizării copiilor mici, cu vârste sub 5 ani, care protejează de şapte tulpini ale virusului pneumococic.

În anul 2009 a intrat pe piaţă un vaccin polizaharidic conjugat din a doua generaţie, destinat imunizării sugarilor şi copiilor până la vârsta de 2 ani, de data aceasta eficient împotriva a zece serotipuri de virus. În acest moment, şi pe piaţa din România există cele două vaccinuri, dar nu fac parte din schema obligatorie de imunizare.

Febra, un efect secundar

Vaccinarea antipneumococică se face intramuscular, prin injectare, iar efectele secundare sunt neglijabile în majoritatea cazurilor.

Totuşi, specialiştii avertizează că, în urma vaccinării, pot apărea reacţii de hipersensibilitate la locul injectării manifestate prin înroşire, durere şi întărire a zonei de la locul injecţiei,  febră moderată care poate dura 24 de ore, astenie, frisoane şi prin cefalee.

Specialistul nostru
Dr. Simin Aysel Florescu

medic infecţionist
Spitalul de Boli Infecţioase
şi Tropicale „Victor Babeş"


În multe ţări, vaccinul antipneumococic este cuprins în schema uzuală de imunizare, dar la noi în ţară este deocamdată opţional. El este indicat pe scară largă ca şi celelalte vaccinuri cu care suntem deja obişnuiţi, precum cel antipoliomielitic.

Contraindicaţiile sunt, de asemenea, cele obişnuite, şi anume alergii precedente la alte vaccinuri, hipersensibilitate la componentele vaccinului, inclusiv la excipienţi.

Schema de vaccinare este diferită în funcţie de vârsta copilului, şi anume cu trei doze la copiii între 2 şi 6 luni, două doze la copiii între 7 luni şi 2 ani şi o singură doză la copiii de peste 2 ani şi până în 5 ani.

Bine de ştiut

Rapelul vaccinurilor pneumococice se face, în general, o dată la 5 ani.

Sănătate



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite