Soluţii eficiente în caz de incontinenţă urinară

Problemă stânjenitoare, pierderea involuntară de urină beneficiază de terapii moderne. De asemenea, adoptarea unor măsuri ce ţin de stilul de viaţă este de ajutor pentru a ţine sub control această afecţiune.

Incontinenţa urinară apare din cauza unor tulburări survenite la nivelul aparatului urinar.

Este o afecţiune întâlnită mai ales la femei, dar poate apărea şi la bărbaţi. Vorbim despre pierdere de urină tranzitorie, cauzată în principal de infecţiile urinare, unele medicamente sau de unele boli şi de­spre incontinenţă urinară cronică, dată de slăbirea muşchilor peretelui pelvian, accentuată de unele afecţiuni.

Exerciţii pentru forma uşoară

Pentru cazurile tranzitorii de pierdere involuntară de urină, sunt de mare ajutor exerciţiile care au rolul de a tonifia muşchii perineali, precum cele de tip Kegel. Un astfel de exerciţiu constă în contracţia muşchilor pelvieni în acelaşi mod în care se opreşte fluxul urinar în timpul micţiunii.

Se fac cicluri de exerciţii de cinci minute, în cadrul cărora muşchii trebuie contractaţi timp de patru secunde, după care aceştia se vor relaxa tot patru secunde. De asemenea, sunt recomandate absorbantele zilnice, care permit femeii cu această problemă să aibă o viaţă socială normală.

Când este necesară operaţia

Forma de tratament a incontinenţei urinare este stabilită de medicul urolog, în urma analizelor specifice. Deseori, se foloseşte combinarea metodelor nechirurgicale cu cele chirurgicale. În prezent sunt folosite tehnici minim invazive, precum aplicarea de benzi sintetice (bandelete) sub uretră.

Cu ajutorul acestor bandelete, se fixează uretra la nivelul pubisului, cu scopul de a menţine continenţa. Această operaţie se face sub anestezie locală sau regională şi durează în jur de 30 de minute, persoana în cauză trebuind să evite eforturile intense timp de două luni, pentru refacerea completă a zonei.

Specialistul nostru
Prof. dr. Petrişor Geavlete
medic primar urologie
Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. Ioan",
Bucureşti

Incontinenţa urinară poate fi cauzată de factori fiziologici, farmacologici, patologici sau psihologici. Tratamentul incontinenţei este complex şi trebuie adaptat tipului şi cauzelor acesteia. Au fost descrise patru categorii principale de incontinenţă. Incontinenţa de efort apare din cauza reducerii suportului uretrei prin slăbirea musculaturii pelviene sau lezării sfincterului uretral, în general secundară unor intervenţii chirurgicale.

Incontinenţa cu imperiozitate micţională este rezultatul unor contracţii necontrolate ale musculaturii peretelui vezical. Incontinenţa mixtă este o combinaţie a celor două tipuri, iar incontinenţa prin prea plin este o pseudoincontinenţă, secundară unor obstacole în evacuarea normală a urinei sau alterării contractilităţii musculaturii vezicale.

Efect

Incontinenţa urinară se poate instala după opt săptămâni de la naştere.