Şi cei mici au complexele lor!
0
Chiar dacă suntem tentaţi să credem că micuţii nu sunt preocupaţi decât de jucării şi de desene animate, lucrurile nu stau chiar aşa.
„Aragaz cu patru ochi" sau „gabarit depăşit", expresii care îi pot amuza pe adulţi, le pot tulbura celor mici copilăria. De aici şi până la apariţia complexelor nu mai este decât un pas.
Ca părinte, este foarte important să identifici orice schimbare de comportament care ar putea anunţa existenţa complexelor copilului şi, bineînţeles, să îl ajuţi să şi le depăşească.
Se simte respins de ceilalţi
Primele semne ale complexelor pot apărea în jurul vârstei de trei ani. Îţi poţi da seama de acest lucru dacă micuţul se izolează tot mai mult de ceilalţi. Pot dezvolta mai uşor complexe copiii ai căror părinţi nu au suficientă disponibilitate pentru a le arăta celor mici dovezi de afecţiune.
Dacă îşi afişează temerile de faţă cu copiii, părinţii le pot transmite acestora un sentiment de nesiguranţă, care va crea teren favorabil dezvoltării complexelor. Ca părinte, este bine să eviţi să-ţi descrii copilul cu formule de genul: „este timid, ca mine".
Înţelege-i suferinţa
Dacă-i minimizezi suferinţa spunându-i „nu-i nimic, o să treacă", micuţul se va simţi neînţeles. Nu încerca să-i treci sub tăcere supărările şi nu-i amplifica durerea interioară întărind, de pildă, comentariile răutăcioase ale colegilor. Ajută-l să-şi pună în valoare calităţile pe care cei din jur le vor descoperi cu timpul.
Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut
Atunci când suntem copii, modul în care interpretăm realitatea are un rol foarte important, pentru că, în funcţie de acest lucru, ne găsim ulterior locul în lume. De aceea, copilăria este esenţială atunci când vorbim de formarea complexelor de inferioritate.
Atunci când, ca părinte, vedem că micuţul nostru merge într-o astfel de direcţie, e bine să găsim modalităţi prin care să îi creăm un sentiment de siguranţă şi să îi dăm încrederea de care are nevoie.
Se încarcă comentariile...
