Libertatea în cuplu,un bun necesar

Într-o relaţie matură, partenerii trebuie să păstreze un echilibru între nevoia de apropiere de celălalt şi păstrarea propriei individualităţi. Atunci când între cei doi există încredere şi susţinere, acest lucru se întâmplă în mod natural.

Relaţiile în care unul dintre parteneri se „agaţă" de celălalt sunt nesigure, spun specialiştii. La modul ideal, fiecare dintre noi ar trebui să fim atât de împăcaţi cu noi înşine, atât de independenţi, încât alegerea partenerului să fie doar un mod de a ne face viaţa mai frumoasă.

De la stadiul de copil dependent, devenim adulţi independenţi, persoane care au capacitatea de a avea singure grijă de ele însele. Apoi adăugăm la această stare un nou tip de apartenenţă, sub forma unei relaţii sănătoase.

Căutăm un partener care să aibă propriile idei, propriile pasiuni şi propria viaţă. Un partener care ne alege pentru ceea ce suntem şi pentru felul în care se simte în prezenţa noastră. Şi trebuie să fim de acord că această persoană nu se poate transforma radical pentru a ne face pe plac.

Parteneri complici, stiluri diferite

Unii parteneri se aseamănă în multe privinţe şi împărtăşesc nu doar puncte de vedere, sentimente şi aspiraţii, ci şi preferinţe legate de stilul de viaţă. Alţii, deşi au lucruri în comun şi îşi doresc să fie împreună, sunt mai... diferiţi. De exemplu, se poate ca partenerului tău să nu-i placă prietenii tăi, să nu-ţi înţeleagă hobby-ul pe care cheltuieşti o sumă considerabilă sau să nu i se pară normal că îţi vizitezi părinţii atât de des.

Dacă există comunicare şi respect, poţi păstra aceste obiceiuri care îţi fac plăcere, în mod firesc, fără să creezi frustrări niciunuia dintre voi. Ai putea, de exemplu, să-ţi rezervi o după-amiază pe săptămână în care să ieşi singur/ă cu prietenii. Pentru că partenerul tău înţelege că persoana care eşti se datorează, în parte, şi acestor preferinţe, lucrurile nu ar trebui să ajungă la „ori ei, ori eu".

Când 1+1=11

Atunci când două persoane puternice decid să îşi unească vieţile, obţin rezultate mai bune decât dacă ar continua fiecare pe cont propriu. Iar în toată această ecuaţie, păstrarea individualităţii este posibilă şi chiar recomandată. Cu alte cuvinte, 1+1 nu va mai fi egal cu 2, ci 1+1=11, după cum spune psihologul american Mona Ackerman.

O relaţie sănătoasă este una în care cei doi se simt atât de împăcaţi şi de confortabil, încât „dependenţa" de celălalt devine un răsfăţ, o relaxare. Savurezi momentele în care partenerul tău face lucrurile la care este mai priceput decât tine şi eşti împăcat cu ideea că nu trebuie să faceţi chiar totul împreună. Dar nu uita că experienţele pe care le trăiţi în doi sunt cele care vor face relaţia să reziste.

Detalii sau  probleme?

Este mai important faptul că vă potriviţi în chestiuni care contează cu adevărat decât că lui îi place să se trezească târziu, iar ţie, devreme. Dacă el preferă să meargă la mare, iar tu, la munte, le puteţi avea pe amândouă, în weekenduri diferite. Negocierea poate face lucrurile posibile şi în alte zone ale relaţiei de cuplu. Fiecare lasă de la el ceva, dar nu trebuie să ţină evidenţa „favorurilor".

Când cei doi o văd în mod diferit

Fiecare cuplu are modul propriu de a gestiona nevoia de independenţă şi, de multe ori, partenerii trec firesc peste temeri, prin comunicare şi prin bunăvoinţă. Problemele apar atunci când cei doi văd subiectul „libertate în cuplu" în mod diferit. Ei trebuie să discute deschis despre nevoile lor, întrucât partenerul care face doar ceea ce îşi doreşte celălalt va deveni frustrat şi nefericit, mai devreme sau mai târziu.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut

Libertatea în cadrul cuplului diferă de cea obţinută în afara lui. Atunci când este vorba de libertate în cuplu, limita poate fi foarte flexibilă, pentru că este trăită împreună, şi atunci poate întări relaţia şi îmbunătăţi comunicarea. Partenerii au nevoie de această libertate pentru a-şi afirma personalitatea, pentru a crea o relaţie bazată pe încredere, şi nu pe dependenţă. În felul acesta, partenerii fac lucruri pentru ei, dar în interiorul cuplului.

Libertatea în afara cuplului înseamnă să nu mai ţii cont de partenerul tău şi să te porţi ca şi cum ai fi singur. La fel de rea ca dependenţa, detaşarea erodează relaţia, pentru că cei doi pierd legătura profundă dintre ei.

Ea poate fi reacţia unei restricţii sau frustrări pe care partenerul o simte în relaţie, cea mai obişnuită fiind nevoia de a-şi manifesta individualitatea sau frica de a nu se contopi în cuplu. Pe termen scurt, libertatea îi poate aşeza emoţiile şi rezolva tensiunile, însă pe termen lung, libertăţile de unul singur îndepărtează partenerii unul de celălalt şi slăbesc relaţia.

Armonie

Trebuie să conştientizăm că partenerul nu se poate transforma după bunul nostru plac.