Câtă independenţă este bună într-un cuplu?

O relaţie armonioasă între parteneri înseamnă colaborare şi decizii comune în majoritatea situaţiilor, dar, în acelaşi timp, presupune şi o doză firească de independenţă. Fără acest ingredient, viaţa de cuplu poate deveni stresantă.

Când ambii parteneri au personalităţi puternice şi, în acelaşi timp, au încredere unul în celălalt, vor considera firesc să ia unele decizii fără să-şi consulte perechea. În mod normal, acest comportament nu va strica echilibrul cuplului, fiindcă astfel de persoane consideră o asemenea atitudine un semn de încredere în sine.

Dar, în momentul în care doar unul dintre voi ajunge să ia toate deciziile care vă privesc, pot apărea probleme. Există riscul ca, luând toate deciziile importante să-ţi încurajezi partenerul să nu se implice în viaţa de cuplu. Mai devreme sau mai târziu, cel încărcat cu responsabilităţi va ceda presiunii şi îi va reproşa celuilalt lipsa de implicare.

Prietenii tăi pot fi doar ai tăi

Colegii de serviciu, foştii colegi de facultate sau de şcoală, prietenii din copilărie sunt persoane cu care preferi să te vezi fără să fii însoţit/ă. Pur şi simplu aveţi prea multe subiecte de discutat, suficient de străine şi de neinteresante chiar şi pentru un partener care îţi cunoaşte şi prietenii, şi colegii.

Orice partener ar trebui să tolereze acest tip de independenţă. Totuşi, dacă întâlnirile cu prietenii tăi sunt foarte dese şi ajungi să-ţi neglijezi relaţia înseamnă că undeva a apărut o problemă. De cele mai multe ori, acest comportament este un simptom al unui cuplu disfuncţional şi exprimă nevoia ta de a evita compania partenerului.

Dependenţa materială, riscantă

Este normal ca, în situaţiile de criză în care unul dintre voi, de exemplu, rămâne fără serviciu, să vă ajutaţi cu banii. Dar, pe termn lung, dependenţa financiară este o lamă cu două tăişuri.

Cel care aduce banii în casă se poate simţi folosit şi se poate comporta abuziv, în timp ce partenerul care nu are venituri poate accepta situaţii de compromis. Siguranţa financiară poate fi, în astfel de cazuri, garanţia independenţei şi colacul de salvare în cazul în care relaţia evoluează greşit.

Relaţiile sufocante sunt scurte

Un secret al relaţiilor durabile ţine şi de gradul de independenţă tolerat de parteneri. Gelozia, posesivitatea, nevoia de a şti în fiecare secundă unde este şi ce face partenerul deteriorează în timp relaţia de cuplu, fiindcă stresul pe care îl presupune nevoia de control este în detrimentul afecţiunii dintre voi.

În plus, în relaţiile sufocante, partenerii ajung să se izoleze de prieteni şi să reducă mult din interacţiunile sociale, ca să nu trezească suspiciuni partenerului.

Pe măsură ce compromisurile se adună, cel care face concesii ajunge să simtă că se sacrifică de dragul relaţiei. Iar nemulţumirile care se produc din acest motiv fragilizează cuplul.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut

Există cupluri pentru care a fi împreună înseamnă totul. Pentru aceşti parteneri, cu cât relaţia se sudează mai mult, cu atât dependenţa unuia faţă de celălalt creşte şi, în acest fel,  o posibilă despărţire naşte o ruptură care poate fi mai mult decât traumatică (de exemplu, pierderea unui partener duce la sinuciderea celuilalt).

Tot în aceste cupluri, partenerii ajung să se simtă depersonalizaţi în afara relaţiei. Asta îi poate face să simtă nevoia de separare pentru a-şi redobândi individualitatea. O anumită independenţă în cuplu dă fiecăruia un sentiment de încredere şi de egalitate în relaţie. O independenţă exagerată însă duce la pierderea nevoii de celălalt, relaţia devine inutilă şi se poate renunţa uşor la ea.

 Dovedit

Cuplurile cu parteneri independenţi au şi copii descurcăreţi.