Toamna se numără depresiile

Depresia poate fi numită maladia secolului al XXI-lea, deoarece este o boală din ce în ce mai frecvent diagnosticată. Acest lucru însă este explicabil în condițiile în care stresul a devenit o constantă în viaţa fiecăruia dintre noi.

Cuvântul depresie vine din latină şi se traduce prin tristeţe sau inhibiţie. Inevitabil, fiecare persoană se confruntă cu stări de tristețe, însă în cazul unui depresiv, acestea se transformă într-o povară.

Mai citeşte şi:

Cât de periculoasă este depresia

În multe cazuri, depresia se declanşează îndeosebi toamna, în lunile octombrie şi noiembrie, şi, de aceea, mai este numită şi depresie sezonieră.

Acest lucru este explicabil în condiţiile în care organismul este supus brusc la o serie de transformări. Astfel, faptul că ziua devine mai scurtă îşi pune amprenta negativ asupra stării de spirit. Prin urmare, scurtarea zilelor predispune la depresie. Specialiştii ne atenţionează să nu confundăm tristeţea cu stările de melancolie, frecvente la începutul toamnei şi, până la un punct, inofensive. Doar în zece la sută din cazuri acestea pot ascunde depresia.

Un rol deosebit de important în depistarea la timp a depresiei îl are anturajul, deoarece persoanele din jur pot observa mai uşor modificările de dispoziţie ale depresivului şi îl pot îndruma la medic. De aceea, mai ales în perioada care urmează imediat după concediu, este bine să ieşim mai mult în aer liber şi să ne relaxăm.

Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, există cel puțin zece simptome luate în considerare în diagnosticarea tulburării depresive. Printre acestea se numără stările de oboseală și de epuizare care devin tot mai greu de suportat, incapacitatea de a duce la îndeplinire sarcinile zilnice, din cauza lipsei de concentrare, tendinţa de izolare, sentimente nejustificate de culpabilizare excesivă. În plus, apar şi simptome fizice, precum dureri de cap, disconfort gastric sau toracic, dureri articulare şi indigestie. 

Risc de demenţă

Medicul poate ajuta la depistarea bolii prin trecerea în revistă a simptomelor

Persoanele depresive prezintă un risc cu 70 la sută mai mare decât restul de a dezvolta boala Alzheimer atunci când ajung la bătrâneţe, potrivit oamenilor de ştiinţă americani de la Universitatea de Medicină din Massachusetts. La începutul cercetării, 13 la sută din cei peste 900 de voluntari fuseseră diagnosticaţi cu depresie, iar după 17 ani, 22 la sută din voluntarii depresivi aveau boala Alzheimer.

Dintre voluntarii sănătoşi, doar 17 la sută dezvoltaseră această boală. „Inflamarea ţesutului cerebral, care apare atunci când o persoană este deprimată, ar putea contribui la instalarea demenţei", explică unul dintre cercetători.

Ca urmare, se recomandă prevenirea instalării depresiei prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos, bazat pe un consum crescut de fructe şi de legume şi pe multă mişcare.

Sprijinul moral, de ajutor

Persoanele apropiate (familia, prietenii, colegii de serviciu) din jurul depresivului joacă un rol deosebit de important, deoarece pot observa simptomele la timp și îl pot îndruma la medic. O persoană depresivă are nevoie de suport emoţional și de multă răbdare.

În primul rând, aceasta trebuie încurajată să vadă aspectele pozitive ale vieţii și nu trebuie lăsată să se izoleze. În acest sens, se recomandă practicarea unui hobby, plimbările prin parc sau citirea unor cărţi despre gândirea pozitivă (au efect revigorant şi dau o stare de bine).

În același timp, este important să i se sublinieze calităţile, mai ales că are o părere proastă despre propria persoană și o stimă de sine scăzută. Pentru a trece mai ușor peste această perioadă, depresivul trebuie încurajat să-și fixeze ţeluri tangibile și să-și împartă sarcinile dificile în unele mai mici. Totodată, nu trebuie să aibă așteptări prea mari de la viaţă, pentru a nu fi dezamăgit.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
preşedintele Societăţii
Române de Neurologie
Spitalul Universitar
de Urgenţă Bucureşti

Ceea ce determină depresia este, în esenţă, o perturbare a mecanismelor care, în mod normal, menţin echilibrul stărilor afective. Aceste mecanisme sunt extrem de complexe şi implică un număr mare de reţele neuronale de la nivelul scoarţei cerebrale (în particular de la nivelul lobului frontal, mai ales cel stâng, dar nu în exclusivitate ), de la nivelul „creierului limbic", precum şi de la nivelul a o serie de structuri profunde, subcorticale ale creierului ( ganglioni bazali, diencefal).

Între toate aceste formaţiuni există conexiuni extrem de complexe, formate din reţele neuronale în activitatea cărora sunt implicaţi mulţi neurotransmiţători. Multe dintre afecţiunile neurodegenerative, unele accidente vasculare cerebrale etc. produc leziuni structurale ale acestor circuite, ceea ce poate avea drept consecinţă şi apariţia depresiei. Este posibil ca printr-o serie de perturbări în metabolismul cerebral să apară tulburări în activitatea unor neurotransmiţători.

Efect

Riscul de depresie crește de două ori în cazul bolilor cronice. 

Ce chipuri poate lua boala

Depresivii nu se mai bucură de activităţi care le făceau plăcere, cum sunt plimbările în parc

Depresie ușoară sau moderată.

Diagnosticul se pune pe baza manifestării a cel puțin patru dintre simptomele agreate de Asociaţia Psihiatrilor din SUA. Episodul depresiv ușor apare atunci când există un dezinteres pentru lucrurile din jur, însoțit de stare de apatie și de o stare de tristețe fără un motiv. De asemenea, mai pot apărea tulburări de somn, pierderea stimei de sine, iar, în unele cazuri, gânduri suicidare. Aceste simptome trebuie să se manifeste cel puțin două săptămâni consecutiv.

Depresie severă.

Bolnavul nu mai manifestă interes pentru activitățile sociale și profesionale și se confruntă cu o scădere/creștere în greutate și cu diminuarea capacității de concentrare. În plus, are un sentiment de inutilitate și de culpabilitate excesivă, mergând chiar până la delir. De asemenea, se simte obosit și lipsit de energie și se gândește des la moarte. Diagnosticul de tulburare depresivă majoră se stabilește atunci când majoritatea manifestărilor devin un obstacol în desfășurarea activității zilnice.

Creşte riscul de diabet la bătrâneţe

Cercetătorii americani de la Universitatea din Northwestern au constatat că persoanele în vârstă care suferă de depresie au un risc mai ridicat de a face diabet în comparaţie cu cele sănătoase. Potrivit cercetătorilor, pe fondul depresiei, persoanele în vârstă nu se mai îngrijesc de sănătate, mai exact, acestea nu mai fac suficientă mişcare şi, prin urmare, devin supraponderale. Obezitatea se numără printre factorii de risc în apariţia diabetului. Datele statistice arată că, la nivel mondial, există peste 250 de milioane de diabetici.

Ce se întâmplă în organism

Cauza apariţiei depresiei nu a fost pe deplin elucidată, însă se consideră că este declanşată de o combinaţie de factori biologici, psihologici şi sociali. Acești factori se accentuează pe o anumită stare de vulnerabilitate de la nivelul creierului. Mai exact, la depresivi, serotonina (responsabilă de starea de fericire) se secretă în cantități mici. Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Texas, nivelul serotoninei este reglat de o substanță chimică numită proteina p11, care la persoanele predispuse la depresie se secretă în cantități mai mici decât la cele sănătoase.

Forma postpartum, greu de diagnosticat

Proaspetele mame care doresc să corespundă modelului de părinte perfect sunt predispuse la depresia postpartum, potrivit oamenilor de ştiinţă canadieni de la Universitatea „York". Această formă de depresie apare în primele zile după naştere, însă este dificil de diagnosticat, deoarece femeile care se confruntă cu ea susţin că se descurcă foarte bine cu îngrijirea copilului, deşi, în realitate, se simt depăşite de situaţie. Psihologii recomandă proaspetelor mame să aibă aşteptări realiste legate de experienţa maternităţii.

Problemele tiroidei, un risc

Nu doar neîmplinirile sau stresul sunt factori care declanşează apariţia depresiei, ci şi o serie de boli. De exemplu, slaba funcţionare a glandei tiroide este frecvent asociată cu depresia. Potrivit medicilor, atunci când avem un deficit de iod, glanda tiroidă produce mai puţini hormoni tiroidieni, iar acest lucru determină hipotiroidismul.

Persoanele care se confruntă cu această boală prezintă o stare generală de slăbiciune, somnolenţă şi sunt sensibile la frig.  De asemenea, predispuse la depresie sunt şi persoanele care urmează un tratament pe bază de corticoizi, hormoni sintetici care au rolul de a încetini procesele inflamatorii şi degenerative. De aceea, dacă suferi de reumatism, înainte de administrarea corticoizilor, întreabă medicul ce variante de tratament există.  

Glosar de termeni

Delir. Viziune alterată faţă de realitate. Se manifestă printr-un ansamblu de convingeri false, iraţionale, însă la care subiectul aderă ferm.

Demenţă. Afectarea facultăţilor psihice și alterarea progresivă a afectivităţii, dar și a activităţii unei persoane.

Halucinaţie. Percepţie falsă în lipsa unui obiect.

Recurenţă. Prezenţa a două sau a mai multor episoade majore depresive separate de cel puţin două luni în care simptomele au lipsit.
Remisie. Dispariţia simptomelor specifice bolii în urma terapiei.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut

Sinuciderea este ultima soluţie pentru o persoană deprimată. Atunci când începe să se gândească la suicid, există de obicei un comportament care să îi poată pune pe cei din jur în gardă, însă nu e întotdeauna o regulă. În viaţa de zi de zi, depresivul este o persoană deprimată, lipsită de putere, epuizată. Atunci când este vorba de planuri sau de discuţii despre viitor, depresivul evită să participe sau face remarci serioase privind inutilitatea lor. Când vorbeşte despre sinucidere, acesta se exprimă ca şi cum nimic nu mai are rost şi a acceptat acest lucru.

Este posibil ca gândurile de suicid să fie însoţite de planuri de suicid şi atunci discursul persoanei poate să cuprindă semnale că ştie cum să scape sau ştie că va scăpa curând de probleme. Tonul şi modalitatea de adresare pot fi lipsite de afectivitate şi de energie, apatice, iar în timpul unei discuţii nu se poate concentra. Există cazuri în care, depresivul mărturiseşte direct aceste gânduri dar asta mai ales când vrea să lupte împotriva lor şi nu ştie cum.

Viciu

Folosirea frecventă a internetului crește de trei ori riscul de depresie.

Cele mai bune metode de tratament

30 de minute de mişcare pe zi în aer liber ajută la atenuarea simptomelor depresiei

Tratamentul implică o combinație între terapia medicamentoasă și psihoterapie şi urmăreşte remisia simptomelor bolii. Tratamentul este eficient dacă după şase săptămâni de terapie medicamentoasă sau după opt săptămâni de psihoterapie se înregistrează o scădere a severității simptomelor cu 25-50 la sută.

1 Tratamentul  medicamentos implică o fază acută, în care depresivul primește medicamente timp de şase săptămâni. În cazul în care răspunsul la tratament este pozitiv (atenuare cu cel puțin 50% a simptomatologiei), se recomandă continuarea tratamentului alte șase săptămâni. În faza de continuare a tratamentului antidepresiv, se urmărește prevenirea reapariției simptomelor în mai puțin de șase luni.

2 Terapia cognitiv-comportamen­tală este cea mai utilizată metodă de tratament în tulburarea depresivă majoră. Prin intermediul acesteia, se urmărește identificarea elementelor legate de imaginea de sine negativă, evaluarea mediului ostil și de proiectarea negativă a viitorului. Depresivul este ajutat să identifice, să monitorizeze și să contracareze gândurile negativiste.

3 Auto-îngrijirea (self-help) se bazează tot pe tehnicile de terapie cognitiv-com­portamentală, dar este o variantă în care psihoterapeutul are un aport minim. Bolnavul se poate ajuta şi singur prin intermediul unor materiale, precum cărți specializate, documente pe suport electronic, audio sau video și programe interactive pe internet.

4 Consilierea oferă depresivului posibilitatea de a explora și de a-și clarifica problemele, precum și de a face față crizelor obișnuite. De asemenea, acesta este învățat cum să ia cele mai bune decizii și cum să-și îmbunătățească relațiile cu cei din jur. Terapia dă rezultate doar pe termen scurt, iar pe termen lung trebuie combinată cu alte terapii.

5 Terapia prin rezolvarea problemelor este o terapie structurată prin care depresivul este ajutat să identifice și să prioritizeze principalele probleme cu care se confruntă și să-și dezvolte aptitudinile necesare pentru a le face față. Această terapie se realizează într-o singură şedinţă ce durează trei ore și jumătate şi trebuie asociată cu medicaţia. 

Exerciţiile fizice previn recăderea

Studiile au arătat că exerciţiile fizice realizate de cel puţin trei ori pe săptămână, timp de o oră, previn apariţia unui nou episod de depresie. 156 de voluntari diagnosticaţi cu depresie majoră au fost împărţiţi în două grupuri.

Depresivii din primul grup au fost trataţi timp de patru luni doar cu un antidepresiv, iar cei din al doilea grup au intrat într-un program combinat, bazat pe medicamente și pe aerobic. La finalul  studiului, s-a observat că doar un număr mic dintre voluntarii din al doilea grup au avut o recădere după un an în comparaţie cu cei care au primit doar tratament medicamentos. Prin urmare, sportul poate ajuta la reuşita tratamentului.

Stilul de viaţă face diferenţa

Evitarea stresului este una dintre principalele schimbări pe care depresivul trebuie să le realizeze, deoarece stresul poate adânci depresia. În acest sens, se recomandă asocierea orelor de lucru cu relaxarea. Totodată, trebuie evitată supraaglomerarea agendei (neîndeplinirea sarcinilor poate deveni frustrantă) şi cel puţin şapte ore de somn, deoarece echilibrează nivelul neurotransmiţătorilor.

Alege alimente cu triptofan

Pentru a avea un tonus ridicat, se recomandă alimente care stimulează producerea serotoninei. Astfel, ar trebui să consumăm zilnic lactate, carne de pui, nuci, ouă şi soia, deoarece conţin triptofan (un aminoacid care ajută la producerea serotoninei).

De asemenea, pe lângă fructe şi legume (cinci porţii zilnic), persoanele cu un tonus scăzut ar trebui să consume de patru ori pe săptămână paste şi orez, deoarece conţin glucide, ce conferă imediat o stare de bine. Între mese, se recomandă banane, bogate în magneziu, un mineral indispensabil bunei funcţionări a sistemului nervos. De asemenea, înainte de culcare, este indicat un pahar cu lapte.

Sânzienele au efect liniştitor

Studii recente au arătat că terapia cu sânziene este benefică pentru persoanele depresive. Se recomandă câte două căni de infuzie zilnic, care se prepară din două linguriţe de plantă şi din 500 ml de apă fierbinte. Se acoperă vasul şi, după 15 minute de infuzare, ceaiul se bea călduţ. Pentru a obţine rezultate bune, o cură ar trebui să dureze 18 zile.

De asemenea, se poate prepara şi sirop de sânziene, din cinci linguri de flori şi un litru de apă. După 30 de minute de infuzare, ceaiul se strecoară şi se pune din nou la fiert, adăugându-se un kilogram de zahăr. Când siropul se îngroaşă, se adaugă sucul unei lămâi. După patru-cinci clocote, se ia de pe foc. Sânzienele au efect de calmant puternic.

Specialistul nostru
Dr. Radu Leon George
medic de familie,
competenţă în fiziokinetoterapie

La copii şi la adolescenţi, depresia este un semnal grav al unei perturbări de ordin psihic. La pubertate pot exista mari şanse ca nemulţumirile interioare să degenereze în depresie. În acest sens, nu poate fi incriminat neapărat un factor genetic (deşi unele studii au constatat existenţa unor perturbări transmise genetic ale aparatului de metabolizare a serotoninei), ci mai degrabă o constituţie psihică ereditară predispusă la această patologie, precum caracterul sensibil, introvertit.

Copiii timizi se pare că au o predispoziţie mai mare către depresie. Boala se poate manifesta sub forma anxietăţii, timidităţii excesive, izolării, lipsei de încredere, agresivităţii (deşi copilul este liniştit din fire), pierderii interesului pentru ceea ce îl pasiona, lipsei poftei de mâncare, dar şi prin manifestări psihosomatice de genul palpitaţiilor, senzaţiei de sufocare sau lipsei de energie, migrenelor etc.

Caracteristică

În general, primul episod de depresie survine între 20 și 30 de ani.