Lidia Baciu: Îngerii salvatori vin cu ambulanţa extremă

Medicul Lidia Baciu (28 de ani) a înfiinţat împreună cu soţul ei un serviciu medical de urgenţă pentru accidentele din zone greu accesibile. Membrii noului serviciu de urgenţă de la Baia Mare sunt medici antrenaţi şi pentru descarcerări ori salvamont.

„Adevărul": Ce înseamnă, de fapt, EMA?

Lidia Baciu: Numele fundaţiei vine de la iniţialele Emergency Medical Assistance. Practic, prin această fundaţie, bazată pe voluntariat, desfăşurăm activităţi de asistenţă medicală şi umanitare în zone greu accesibile din Maramureş şi din întreaga ţară. La ora actuală, fundaţia are peste 50 de membri din toată România, alţi şapte voluntari din Belgia care ne vizitează anual şi ne ajută în diversele acţiuni întreprinse, precum şi alte câteva zeci de simpatizanţi - şi nu doar cadre medicale, ci oameni care-şi desfăşoară activitatea în cu totul alte domenii. Colaborările EMA se referă atât la organizaţii şi instituţii publice şi private din România, cât şi din străinătate.

Citiţi şi:

Florin Mihuţ, un om deasupra munţilor

Cum se raportează EMA la serviciile care acţionează, de regulă, în situaţii de urgenţă?

În niciun caz nu reprezentăm o concurenţă pentru nimeni! Suntem, dacă vreţi, o grupare complementară, care vine în ajutorul echipajelor SMURD şi de Ambulanţă, a jandarmilor, salvamontiştilor sau pompierilor, după caz.

De unde ideea înfiinţării unei astfel de fundaţii?

Ideea îi aparţine soţului meu. El a absolvit facultatea în 2003 şi, în timpul serviciului, s-a izbit de cazuri medicale ieşite oarecum din tipare. Au fost cazuri când din cauză că nu avea o maşină corespunzătoare a fost imposibil să ajungă până la locul unui accident sau la casa de unde venise apelul disperat de ajutor. Aşa a luat fiinţă EMA. În trei ani, am reuşit să participăm la peste 100 de intervenţii.

Lidia şi Emanuel Baciu au pus pe picioare EMA deoarece nu au putut să ajungă în câteva rânduri la persoanele accidentate, aflate în locuri greu accesibile  Foto: Arhivă personală

Ce intervenţii ţi-au rămas puternic întipărite în memorie?

Sunt multe. Îmi amintesc că am avut anul trecut un caz cutremurător chiar în Sighetu Marmaţiei. Mai multe persoane ne-au semnalat că există un bărbat cu probleme grave de sănătate, într-o sărăcie lucie şi în frig, într-o casă dărăpănată, pe un deal. Cum EMA se implică şi în acţiuni umanitare, nu am pregetat să pornim la drum.

Ce am găsit acolo a fost cumplit. Cu ajutorul voluntarilor şi al unor oameni de suflet, i-am dus omului provizii de mâncare şi de medicamente, i-am tăiat şi stivuit lemne, pentru a-l ajuta să treacă cu bine iarna. Alt exemplu ce-mi vine acum în minte este legat de o bătrânică din Rozavlea, cea pe care am descoperit-o cu o pensie de 3 lei, pe care am dus-o cu maşina la Baia Mare, la Cardiologie, pentru consultaţie. Săraca nu văzuse niciodată Baia Mare. Din păcate, există asemenea cazuri. Doar pentru că uneori ne prefacem că un caz disperat nu există nu înseamnă că acesta şi dispare. Problema rămâne în continuare, până la rezolvarea ei.

De ce ai ales Medicina de Urgenţă?

Asta ţine de firea omului. Pe mine m-au atras ineditul, senzaţia de satisfacţie imediată, ideea că poţi să aduci o schimbare în viaţa celor aflaţi în suferinţă. Mişcarea browniană de la UPU (Unitate de Primire Urgenţe) mă ţine mereu în priză, am nevoie de agitaţie.

E o meserie grea, în care vezi oameni murind...

Sunt zile de gardă când pierd şi trei oameni. Alteori, reuşim să-i salvăm pe toţi cei care ajung la Urgenţă. Totul este relativ. Până şi cu moartea ajungi să te obişnuieşti, atât timp cât ai sufletul împăcat că ai făcut tot ce era posibil pentru a salva un om. Nu pot însă să accept situaţiile în care mor copii.

Membrii fundaţiei sunt 50 de voluntari din toată ţara, care practică asistenţa medicală umanitară

Ce a adus nou EMA în acţiunile de salvare şi de acordare de prim ajutor?

Medicii care intervin în situaţii de urgenţă ajung, de regulă, la faţa locului deodată cu jandarmii, pompierii etc. Însă sunt nevoiţi să aştepte suportul oferit de cei abilitaţi să intervină în acţiunile de salvare, adică pompierii, jandarmii, salvamontiştii care trebuie să descarcereze, de exemplu, victimele. Practic, prin EMA, am forţat şi împins puţin limita. Cea dintre salvator şi un simplu medic de Urgenţă. Prin EMA, ne implicăm activ în salvarea celor aflaţi în pericol evident şi acordăm primul ajutor care poate fi, de multe ori, vital. Încet, am ajuns să avem o colaborare foarte bună cu serviciile publice, astfel încât participăm de multe ori alături de angajaţii acestor servicii la simulări şi intervenţii.

"Până şi cu moartea ajungi să te obişnuieşti, atât timp cât ai sufletul împăcat că ai făcut tot ce era posibil pentru a salva un om."
Lidia Baciu
specialist în medicină
de urgenţă

„Am învăţat să transportăm pe coardă pacienţii răniţi"

Lidia este specializată şi în Tehnica Speologiei Alpine

Ce înseamnă proiectul SMART?

SMART înseamnă Serviciul Mobil de Asistenţă, Recuperare şi Transport. Din câte ştiu, este primul proiect de acest gen din România, însă nici altundeva în lume nu am auzit să funcţioneze un astfel de serviciu, de ambulanţă extremă. Proiectul a fost depus pentru finanţare de la Uniunea Europeană, în decembrie. Este vorba de o maşină de teren căreia să i se aducă diverse îmbunătăţiri şi să ajungă în zonele cele mai greu accesibile din toată ţara. Facem şi cursuri, traininguri. Anul trecut am absolvit un curs la Oradea, prin care am obţinut un atestat TSA (Tehnica Speologiei Alpine). Am învăţat să ne deplasăm pe coardă, să transportăm astfel pacienţii răniţi.

Medicii se plâng de salariile mici şi de condiţiile precare în care muncesc în România. Pe tine te-a bătut gândul să pleci?

Sincer, da. Nu aş pleca definitiv din ţară, pentru că iubesc România, aici am familia, iar pentru mine suportul familiei este unul absolut vital în tot ceea ce fac. Însă da, recunosc că aş pleca pentru câteva luni sau câţiva ani, de pildă în Anglia, ca să câştig un salariu decent. Nu-i condamn pe cei care aleg să ia calea străinătăţii pentru a-şi clădi o viaţă mai bună. În definitiv, este ceva firesc ca un om să-şi dorească să se dezvolte, din toate punctele de vedere, aşadar şi profesional. Dar faptul că lucrez în continuare aici, că am planuri măreţe pentru anul 2011 în România demonstrează că nu am luat niciodată în calcul la modul serios opţiunea de a pleca „dincolo" definitiv.

Ce părere ai despre sistemul medical din România?

Din păcare, angajaţii din sistemul medical sunt mereu puşi pe ultimul loc. Sistemul nu avantajează pe nimeni. Din punctul de vedere al pacientului, nu e normal să fie nevoit să treacă strada de la spital la farmacie pentru a-şi cumpăra din propriii bani medicamente. Nici din punctul de vedere al medicului nu este firesc acest lucru. E o nevoie cronică de fonduri. Nu mă pricep la politică, nu mă pricep la management. Sunt doar un medic care vrea să facă ceea ce a studiat: să ajute oamenii aflaţi în suferinţă, să salveze vieţi. 

"Am depus un proiect european pentru o maşină de teren care să ajungă în zonele cel mai greu accesibile."