Tunelul, lumina de la capăt şi alte elemente "specifice" morţii cerebrale, explicate de un cercetător

Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea din Kentucky, a studiat "experienţele aproape de moarte" (“Near Death Experiences”, pe scurt: NDE) pentru mai bine de 30 de ani.

Citiţi şi:

VIDEO La graniţa dintre viaţă şi moarte. Când devii conştient în vis

El explică elementele caracteristice unei astfel de experienţe, argumentele sale bazându-se, în principal, pe REM (Rapid Eye Movement), adică mişcarea rapidă a ochilor. Acest termen reprezintă acea fază a somnului în care se produc cele mai numeroase şi cele mai intense vise şi în timpul căreia persoana care doarme este într-o stare de paralizie, cu excepţia ochilor, a inimii şi a diafragmei, care controlează respiraţia.

Profesorul Nelson consideră că există persoane mai predispuse decât altele la o afecţiune numită "intruziune REM", ce constă în acea stare de paralizie specifică REM, dar în timp ce individul este treaz, deseori manifestându-se şi halucinaţiile.  Acest lucru plasează subiectul în ceea ce se numeşte "graniţă" a conştiinţei. "Mulţi oameni intră în această stare instabilă pentru doar câteva secunde sau câteva minute înainte de a intra în REM sau în starea de veghe", spune Nelson, citat de Daily Mail.

Profesorul are o explicaţie şi pentru cele mai comune elemente ale povestirilor celor ce au trecut prin NDE: călătoria printr-un tunel la capătul căruia se zăreşte o lumină sau vederea propriului corp de “undeva de sus”.

În studiul său, profesorul Nelson a constatat că simptomele din timpul experienţelor aproape de moarte se petrec şi în timpul leşinului sau în timpul atacurilor de cord.

Dar ceea ce au în comun majoritatea acestor episoade este întreruperea temporară a fluxului de sânge către creier. "În mod normal, 20 la sută din sângele pompat de inimă susţine creierul. Dacă fluxul de sânge este redus la o treime, creierul rămâne activ circa 10-20 de secunde, după care individul îşi pierde conştiinţa.

"O mare parte din ceea ce se întâmplă în creier în timpul NDE reprezintă o reacţie la fluxul scăzut de sânge. Chiar înainte de pierderea conştiinţei, ţesutul cel mai sensibil este retina, nu creierul.

"Când retina dă greş, se instalează întunericul, din exterior spre interior, ceea ce produce impresia de tunel.

Lumina de la capătul tunelului ar putea proveni din două surse diferite. Ar putea fi de la lumina ambientală - cum ar fi lumina de fundal dintr-o cameră de spital - sau poate fi vorba despre lumina generată de mişcarea rapidă a ochilor, cunoscută pentru activarea sistemului vizual.

Dar cei care s-au "întors din moarte" nu văd numai un tunel, ci se simt de parcă al călători prin unul.

Nelson explică: "Zona creierului asociată cu experienţe în afara corpului, adică regiunea temporoparietală, este poziţionată chiar lângă zona responsabilă de senzaţia de mişcare. În mod normal, această zonă se opreşte în timpul somnului REM, dar există cazuri în care acest proces nu funcţionează corect şi în timpul tranziţiei în REM creierul experimentează un sentiment de mişcare."

Au fost explicate viziunile, lumina şi tunelul, dar cum rămâne cu senzaţia de plutire deasupra propriului trup şi senzaţia de a fi mort?

Sentimentul de mortalitate se explică prin faptul că cei care dorm se află în stare de paralizie în timpul fazei REM, pentru a nu se răni în timpul viselor.

Pentru a explica senzaţia de plutire, profesorul Nelson face referire la o cercetare realizată de un neurolog din Elveţia, Olaf Blanke. Acesta a făcut o descoperire uimitoare în timp ce pregătea o femeie de 43 de ani pentru o intervenţie chirurgicală. Ea suferea de convulsii, motiv pentru care chirurgii îi aplicau impulsuri electrice către creier pentru a depista cauza problemei.

Dintr-o dată, femeia, care trebuia să fie conştientă pe durata procedurii, a spus că pluteşte deasupra corpului său. Curentul electric a fost oprit, iar ea s-a întors în trup.

În cele din urmă, sentimentul de fericire ar putea fi provocat de sistemul de recompensă al creierului. În momente de criză extremă, corpul eliberează substanţe care oferă un sentiment de relaxare şi bunăstare.