Prostituatele din Constanţa, o moştenire scandaloasă primită de România

Dintre cele 15 capitole ale regulamentului pentru Administraţiunea interioară a comunei urbane Kustenge (n.r - denumirea oraşului Constanţa în perioada dominaţiei otomane), două capitole au vizat reglementarea prostituţiei, în 1879.

Potrivit Regulamentului, "case de prostituţiune nu se deschideau în vecinatatea bisericilor şi a şcoalelor, în vecinatatea imediată a grădinilor publice, în hoteluri (pentru călători), birturi, cârciumi", informează Historia.

De asemenea, era "poprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele deschise; perdelele ferestrelor din casele unde locuiesc femeile publice vor fi lăsate în jos totdeauna", "poprit" fiind şi "de a se preumbla pe strade îmbracate într-un mod indecent sau a face zgomot prin casele lor cu bărbaţii ce frecventeză asemenea localuri".

În anul 1923, "Marea Noastra", un ziar local, nota că din 1919, s-au înscris la Serviciul Moravuri al Constanţei, peste 600 prostituate, dar şi "artiste de cabaret.

Oficial, Legea sanitară din anul 1930 a interzis casele de prostituţie şi orice stabilimente sau bordeluri unde se practica prostituţia. Legea a permis femeilor să se prostitueze pe cont propriu, cu condiţia să fie sănătoase.

Citiţi în Historia detalii despre "cea mai veche meserie"

CITIŢI ŞI:
Prostituţia, aşa cum era pe vremea felinarelor roşii

Marketing de Centură: Ca să nu-şi piardă clienţii, prostituatele dau jos TVA-ul