Special: În căutarea eroilor anticomunişti

Urmaşii ai 13 partizani ucişi de Securitatea din Cluj-Napoca vor afla, astăzi, dacă luptătorii au fost zidiţi într-unul dintre beciurile poliţiei politice. „Vânătorii de securişti“ încep căutările rămăşiţelor celor 13 luptători anticomunişti, despre care se presupune că ar fi zidiţi în Palatul Copiilor din Cluj-Napoca.

La 60 de ani de când despre 13 partizani arestaţi de Securitatea clujeană nu s-a mai ştiut nimic, urmaşii luptătorilor anticomunişti au şanse să afle adevărul. Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (CICCR), în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Cluj, va săpa astăzi în pereţii din subsolul clădirii fostei Securităţi, locul unde arheologii bănuiesc că partizanii ar fi fost zidiţi imediat după execuţie.

„Bomba secolului"

Ipoteza în urma căreia s-a dezvoltat această idee survine ca urmare a mai multor mărturii ale foştilor sau actualilor angajaţi ai Palatului Copiilor, dar şi a faptului că beciul fostei „Case a Pionierilor", unde îşi desfăşura activitatea Securitatea din Cluj-Napoca, era folosit ca loc de tortură şi interogatoriu. Arheologul clujean Gheorghe Petrov, unul dintre cei care se vor ocupa de căutări, susţine că şansele ca partizanii să fi fost zidiţi în subsolul imobilului aflat în chiar centrul Clujului sunt de 50%.

„E o acţiune inedită pentru România postcomunistă. Am făcut şi o sesizare penală în cazul morţii celor 13, tocmai pentru ca procurorii să continue cercetările, chiar dacă victimele nu s-ar afla în subsolul Casei Pionierilor. Trebuie găsiţi şi pedepsiţi vinovaţii pentru acele crime", spune Petrov. 

Arheologul mai arată că a găsit şi persoane care se oferă să repare întreaga construcţie în eventualitatea în care partizanii nu sunt găsiţi în zidărie. Totuşi, reprezentanţii CICCR cred că nu vor da greş.

„Există mai multe indicii care să ne ducă la ideea că acesta e locul unde au fost zidiţi partizanii. În acest subsol erau camerele de tortură, unde partizanii erau biciuiţi şi electrocutaţi în apă. Pur şi simplu nu-şi are rostul acea cameră betonată de 8 pe 3,5 metri. Nimeni nu ridică o astfel de fundaţie", a adăugat Petrov, care propune ca, în cazul în care partizanii sunt găsiţi, în acel loc să fie deschis un muzeu.

Rudele aşteaptă săpăturile

Din lista celor 13 luptători anticomunişti, aflaţi în subordinea fostului maior Nicolaie Dabija şi a lui Alexandru Maxim, făcea parte şi Alexandra Pop, originară din comuna Bistra, judeţul Alba.

Femeia a fost arestată în urma unei descinderi a Securităţii din Cluj la cazemata în care se ascundea, a fost condamnată la muncă silnică pe viaţă, însă în următorul an, la 2 aprilie 1950, a fost ucisă. Moartea sa nu a fost comunicată niciodată familiei. Sofia Balea, sora vitregă a luptătoarei anticomuniste, îşi mai aminteşte cum securiştii au intrat în curtea casei şi i-au distrus viaţa.

„Aveam 14 ani când a fost arestată Alexandra. Ea avea atunci 22 de ani şi terminase facultatea la Cluj. A intrat în vorbă cu alţi partizani şi a aderat la grupul lor. Eu nu ştiam nimic, însă tata era cel care le ducea de mâncare", a povestit femeia, acum în vârstă de 75 de ani.

În martie 1949, în Bistra au ajuns mai mulţi ofiţeri ai Securităţii din Cluj. „L-au prins pe un partizan căruia i-au spus că, dacă le va indica locul în care se ascund camarazii lui, îl lasă în viaţă. El a spus locul, însă l-a dat puţin greşit pentru ca oamenii din cazemată să nu fie luaţi prin surprindere. La Muntele Groşi au avut loc lupte în urma cărora au fost ucişi cinci oameni, şi securişti, şi partizani. Sora mea i-a îngrijit", şi-a mai amintit Sofia Balea.

Atunci, mai mulţi luptători au fost arestaţi, nu însă şi liderul Nicolae Dabija, care a reuşit să fugă. După ce au coborât din munţi, securiştii au descins la locuinţele celor despre care existau indicii că i-ar fi susţinut pe partizani.

„Au venit acasă cu maşinile şi pistoalele şi i-au arestat pe tata şi mama. La proces, tata a primit 10 ani de muncă silnică, averea ne-a fost confiscată şi am fost trimişi în Bărăgan. Sora mea a primit pedeapsa de muncă silnică pe viaţă, iar mai mulţi partizani au fost condamnaţi la moarte. Pe ea nu au ucis-o pentru că i-a îngrijit şi pe securiştii răniţi", a mai spus femeia.

O singură scrisoare

Lotul celor 13 (click pe foto pentru mărire)

Sofia Balea mai povesteşte că Alexandra Pop a fost închisă la Mislea, iar ulterior a fost transferată la Cluj-Napoca. Din închisoare a primit o singură scrisoare, după care nu a mai ştiut nimic de ea.

„După revoluţie am aflat că a fost împuşcată, însă nimeni nu ne-a spus unde şi când. Nu am fost niciodată despăgubiţi. Din cauza lor (securiştilor - n.r.), am fost batjocora tuturor din sat. Nu aveam niciun drept. Nu ne angaja nimeni. După ce ne-am întors din Bărăgan, am găsit casa plină de şobolani, locuită de un miliţian. Aveam dreptul numai la 600 de grame de pâine pe zi, toată familia, formată din nouă oameni", a mai spus bătrâna.

Sofia Balea crede în ipoteza conform căreia 13 partitzani ar fi zidiţi într-una din camerele aflate la subsolul Palatului Copiilor din Cluj: „Ce nu s-a putut? La ei nu conta viaţa unui om!".

"E o acţiune inedită pentru România postcomunistă. Am făcut şi o sesizare penală în cazul morţii celor 13, tocmai pentru ca procurorii să continue cercetările."
Gheorghe Petrov
CICCR

"Au venit acasă cu maşinile şi pistoalele şi i-au arestat pe tata şi pe mama. La proces, tata a primit 10 ani de muncă silnică şi averea ne-a fost confiscată."
Sofia Balea
sora Alexandrei Pop

Ucişi pe rând

Potrivit istoricului Gheorghe Petrov, cei 13 partizani au fost ucişi în două serii. „Securitatea era stat în stat", povesteşte el. "Chiar dacă existau sentinţe ale Tribunalului Militar Sibiu la muncă silnică, şeful Securităţii Poporului, Gheorghe Pintilie, a scris deasupra condamnărilor ca toţi cei 13 să beneficieze de un regim mai aspru de detenţie, ceea ce însemna lichidarea lor.

Au fost aduşi la penitenciarul Tribunalului Militar Cluj, iar de aici, la sediul Securităţii, unde au fost ucişi. Pe 2 aprilie 1950 au fost împuşcaţi şapte, iar pe 5 - alţi şase partizani", a relatat istoricul. Cercetările de astăzi vor fi efectuate şi de procurori ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, dar şi de criminalişti din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Cluj.

Galda, comuna anticomunistă

Un partizan din Galda de Jos, arestat şi ucis de Securitate, era Emil Dalea: un bărbat de 1,90 metri, harnic şi voinic, după cum şi-l aminteşte fiul său, Silviu. Emil avea mai multe rude înrolate ca partizani, motiv pentru care periodic le ducea mâncare în munţi.

„Aveam cinci ani, însă ştiu că a plecat în sat, iar a doua zi a fost adus acasă de mai mulţi bărbaţi care au efectuat o percheziţie. Era tăiat la picioare şi abia mergea. Au găsit acasă o puşcă şi mai multe cartuşe, însă cine nu avea puşcă atunci? Mama nu ştia nimic din ceea ce făcea tata. A fost arestat, a primit 20 de ani de muncă silnică şi nu l-am mai văzut niciodată", povesteşte urmaşul partizanului.

Pentru familie a urmat calvarul. Mama nu a mai fost primită la lucru nicăieri, iar copiii nu aveau dreptul la şcoală tocmai pentru faptul că tatăl a fost partizan.

„Ne ajuta fratele mamei, că altfel muream de foame. Mama a trăit până în 1987 şi nu s-a mai căsătorit, întrucât mai credea că tata e viu. În '72 am primit o informare că a murit de plămâni la Cluj. Acum, dacă îl găsesc acolo, vrem să-l aducem acasă, pentru a-l îngropa creştineşte", mai spune Silviu Dalea.

Trei dintre cei 13 partizani căutaţi astăzi sunt din Galda de Jos. Citeşte aici mărturia fiicei lui Florian Picoş, fostul primar al localităţii, şi el arestat în acelaşi caz.

"Mama a trăit până în 1987 şi nu s-a mai căsătorit întrucât mai credea că tata e viu. În '72 am primit o informare că a murit de plămâni la Cluj. Acum, dacă îl găsesc acolo, vrem să-l aducem acasă pentru a-l îngropa creştineşte."
Silviu Dalea
fiu de partizan