Dilema Saptămânii: Cu sau fără uniforme şcolare obligatorii?

Apropierea toamnei readuce în actualitate o dezbatere care naşte controverse: trebuie sau nu ca vestimentaţia să ateste apartenenţa la o unitate de învăţământ? Este uniforma şcolară o coerciţie inutilă, un tăvălug pentru discrepanţele sociale sau induce  mândria apartenenţei şi stimulează performanţa?

În fiecare an, potenţiala obligativitate a uniformei şcolare stârneşte numaidecât dispute aprinse. Aproape instinctual şi cu siguranţă firesc, elevii tind să se revolte, ca în faţa oricărei constrângeri a personalităţii pe care vârsta îi obligă să o respecte - în ciuda lecţiilor televizate în care dive şi burlaci îmbrăţişează povăţuitor dictonul „Be yourself!" (Fii tu însuţi).

Părinţii caută pretexte prin care să-şi convingă copiii de valoarea nepreţuită a imaginii elevului în uniformă, deşi cămaşa în carouri, sarafanul şi cordeluţa sunt relicve ale trecutului, poate regretat. Pe de altă parte, profesorii dovedesc că performanţele la învăţătură ar putea creşte remarcabil doar dacă variabila vestimentaţiei ar deveni o constantă monocromă.

Fie că, într-adevăr, îngrădesc personalitatea şcolarilor, că îi militarizează, ori că, pur şi simplu, reduc simţitor decalajele financiare vizibile, se pare că este dificil de separat o concluzie comună cu privire la uniformele şcolare, oricâte compromisuri ar face fiecare din cele trei grupuri. Astfel, deşi asemenea discuţii sunt mai vechi decât România de tranziţie, nimeni nu a impus încă ce fel de ţinută trebuie să poarte elevul din rândul patru, banca de la geam.

O cercetare făcută în urmă cu un an de Ministerul Educaţiei arată o majoritate covârşitoare, de 84%, a celor care pledează pentru reintroducerea uniformelor obligatorii. Cu toţii sunt însă adulţi. Un alt sondaj, efectuat de aceeaşi instituţie, indică un procent de 68%, în cazul celor care se împotrivesc uniformei. Respondenţii au însă sub 18 ani. Concesia aflată în metodologia ce reglementează modul în care unităţile de învăţământ previn şi combat violenţa în şcoli este următoarea: fiecare şcoală trebuie să aibă un element particular - o eşarfă, un ecuson sau o uniformă - care să fie purtat în permanenţă de elevi.

Chiar dacă, în aparenţă, problema pare a fi rezolvată, sunt inerente cazurile, precum cel al Colegiului Tehnologic „Grigore Cerchez", în care este sancţionată cu bani şi scăderea notelor absenţa uniformei. Un alt exemplu: În 2007, Inspectoratul Şcolar Vrancea îi obliga chiar şi pe dascălii din judeţ să poarte uniforme, cu semnul distinctiv al liceului în care predau.

Sailor Moon şi frumoasa uniformă

Trebuie să reamintim aici, pentru pasionaţii desenelor animate ce ţineau elevii ţintuiţi în faţa televizoarelor în anii '90, că părul blond şi cu dichis al binecunoscutei eroine Sailor Moon se aşternea delicat peste o frumoasă uniformă şcolară. Pe de altă parte, în urmă cu mai puţini ani, campaniile sociale atipice care ar fi trebuit să stimuleze cititul, în ritm de hip hop, demonstrau că, indiferent dacă „porţi bascheţi sau tocuri, tot vezi coborând din blocuri oameni trişti, mai puţin culţi, toţi în căutare de joburi".

„Sacoul liceului era pentru mine un obiect de mândrie"

Simona Săcălianu (18 ani), proaspăt absolventă a Colegiului Naţional „Costache Negruzzi" din Iaşi, consideră că uniforma şcolară nu ştirbeşte din personalitatea celui care o poartă şi, în niciun caz, nu omogenizează individualităţile într-o sală de clasă.

„Atmosfera în care creşti şi te dezvolţi îţi influenţează viitorul. Cred că într-un mediu formal ai mai multe şanse să fii pregătit pentru provocările care vor veni. Din cămaşă şi sacou poţi sări oricând în tenişi şi tricou şi te poţi simţi comod, însă invers, de cele mai multe ori, apare o stare de disconfort", susţine tânăra.

Pentru Simona, uniformele au fost printre elementele care au determinat-o să aleagă liceul, întrucât acestea reprezintă, pentru elevi, un semn distinctiv, care ţine de o tradiţie formată în 115 ani de existenţă şi pe care nici comunismul nu a reuşit să o înlăture (matricola specifică liceului a fost păstrată şi în acea perioadă). „Ştiu că pe mulţi dintre elevi îi inhibă uniforma dar, dacă îi întrebi de ce, majoritatea trimit la modă, originalitate şi comunism. Recunosc, eu nu am purtat mereu uniformă, dar am încercat să îmbin dorinţele mele vestimentare cu cerinţele şcolii. Astfel, m‑am ales cu o garderobă a cărei paletă cromatică se învârteşte în jurul nuanţelor de alb, negru, bleumarin şi albastru şi cu o impresionantă colecţie de cămăşi. Pentru mine, sacoul liceului era o husă a scaunului în timpul nopţii şi un obiect de mândrie în timpul zilei. Un alt detaliu care m-a făcut să mă gândesc de două ori la ideea de uniformă e veşnica atmosferă de plajă de la şcoală", explică Simona Săcălianu. 

" Din cămaşă şi sacou poţi sări oricând în tenişi şi tricou şi te poţi simţi comod, însă invers, de cele mai multe ori, apare o stare de disconfort."
Simona Săcălianu
absolventă de liceu

„Vor fi uniforme cu mesaje împotriva uniformelor"

Dan Dumitru Predescu (72) de ani este fost profesor de filosofie la mai multe licee din oraşul Craiova şi, în mod neobişnuit, susţine vehement că uniformele şcolare ar trebui eliminate din şcoli, întrucât le îngrădesc originalitatea elevilor.

De altfel, acesta demolează argumentul potrivit căruia diminuarea diferenţelor între copiii ce aparţin unor clase sociale diferite ar fi tot meritul uniformelor:

„Fiecare elev pe care părinţii nu l-au învăţat să fie reţinut în legătură cu posibilităţile lui materiale va găsi modalităţi diferite pentru a fi ostentativ în sala de clasa. De la bijuterii şi alte accesorii, până la un felul în care cheltuieşte banii de buzunar. Aceste discrepanţe sociale pot fi eliminate doar prin educaţia de acasă", susţine profesorul. De altfel, Dan Dumitru Predescu este de părere că standardele vestimentare impuse vor fi mereu încălcate de elevi, întrucât acestora le este greu să accepte să se supună unei reguli despre care cred că este absurdă.

„Veţi vedea, cu siguranţă, fuste strâmtate pentru a scoate, prematur, în evidenţă formele corpului, veţi mai vedea sacouri pe care sunt aplicate diverse mesaje sau însemne, haine imprimate şi altele. Este o ironie, dar nu este imposibil să vedem uniforme cu mesaje împotriva sacourilor. Tinerii ne uimesc mereu cu inventivitatea lor", consideră profesorul.

Dascălul craiovean nu crede că uniformele obligatorii vor putea fi vreodată reintroduse, întrucât mereu iniţiatorii unui astfel de proiect se vor confrunta cu valuri de proteste, atât din partea tinerilor, cât şi din partea părinţilor mai apropiaţi de părerile copiilor lor. „Problemele pe care ar încerca să le rezolve o măsură aberantă precum obligaţia unei uniforme sunt, de fapt, în responsabilitatea părinţilor", arată Dan Dumitru Predescu. 

"Problemele pe care ar încerca să le rezolve o măsură aberantă precum obligaţia unei uniforme sunt, de fapt, în responsabilitatea părinţilor."
Dan Dumitru Predescu
profesor