Clasamentul joburilor mereu vacante

Chiar dacă e criză, şomerii indemnizaţi nu se înghesuie să ocupe locurile de muncă disponibile dacă sunt prost remunerate. Salariile mici fac mult mai atractivă indemnizaţia de şomaj. Joburile în confecţii sunt cele mai ocolite, întrucât sunt temporare şi retribuite cu 600 de lei brut.  

La nivel naţional, agenţiile de ocupare afişează săptămâna aceasta aproape 11.000 de joburi vacante.

Mai citeşte şi:

Firmele primesc 300 de lei pentru fiecare ucenic

Criza mondială a distrus 30 de milioane de locuri de muncă, avertizează şeful FMI

Societățile arădene caută confecționeri de cablaje auto și muncitori necalificați

Din acestea, doar 551 de locuri sunt pentru persoane cu studii superioare, iar celelalte sunt pentru cei cu studii medii sau profesionale.  Majoritatea sunt posturi prost plătite şi nesigure, în industria confecţiilor, şi sunt reportate de la o lună la alta fără să se găsească doritori.

În general, spune Elena Mateescu, director executiv la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Argeş, aceste joburi sunt remunerate cu salariul minim pe economie, 600 de lei, şi tichete de masă.

„Lipseşte motivaţia financiară, mai ales că se lucrează şi câte 10 sau 12 ore pe zi, pentru a termina la timp comenzile. Ştiu, pe surse, că oamenii nu sunt plătiţi conform timpului lucrat", spune Mateescu. Mai mult, în momentul în care s-a onorat comanda, firma face din nou restructurări, până la următorul mare contract, când anunţă iar la AJOFM-uri că face angajări.

Salariile foarte mici oferite în perioada de criză fac mult mai atrăgătoare indemnizaţia de şomaj. Din această cauză, când o persoană a avut salariu rezonabil (în jur de 2.000 de lei net) şi a muncit peste 10 ani, este mult mai rentabil să stea acasă cu indemnizaţie de şomer (75% din leafă), decât să se angajeze într-un job sub nivelul său şi remunerat cu minimul pe economie, explică Elena Mateescu.

„De obicei, aceste persoane vin în ultima lună de plată sau se înscriu în căutare de muncă după ce pierd indemnizaţia. Cointeresarea lor dispare, desigur", afirmă Mateescu. În astfel de situaţii, şomerul preferă să nu facă nimic şi să ia cel puţin 750 de lei net, decât să muncească pentru 600 de lei brut.  

70.000 de Hunedoreni muncesc în străinătate

În judeţul Hunedoara, indemnizaţia medie de şomaj este 530 de lei, ceea ce înseamnă puţin peste salariul minim net pe economie. La nivelul acestui judeţ, de exemplu, situaţia s-a mai stabilizat, spune directorul Vasile Iorgovan Velichi, şeful Agenţiei Judeţene de Ocupare, dar înainte era chiar greu să angajezi pe anumite posturi:

„Aici au fost muncitori bine plătiţi, siderurgişti şi mineri. Obişnuiţi să câştige peste 2.000 de lei net lunar, pentru ei a fost greu să accepte locuri de muncă plătite cu 700 sau 1.000 de lei brut, la drumuri sau în altă parte". Acum, oamenii au înţeles că altă soluţie nu există, rezervele s-au terminat, iar ei nu au o calificare care să le permită banii de altădată. În ultimul timp, susţine Vasile Iorgovan Velichi, lucrurile s-au mai schimbat.

Oamenii au început să se înghesuie pe locurile pe care nu le-ar fi acceptat altădată. De exemplu, în judeţ există câteva firme de cablaje auto care au făcut mai multe angajări pe posturi prost plătite, comparativ cu munca depusă. Se poate câştiga un salariu între 1.100 şi 1.500 de lei brut, plus tichete de masă, în funcţie de norme. Dar, atrage atenţia directorul Velichi, „aceste norme sunt extrem de ridicate". 

Mulţi au preferat să plece în străinătate, decât să accepte salariile oferite de angajatorii locali. Din cei 218.000 de locuitori care reprezintă populaţia activă a judeţului, aproximativ 70.000 au plecat să muncească în străinătate.

Situaţia diferă de la judeţ la judeţ. În Mehedinţi, Vaslui şi Botoşani, zone sărace şi cu şomaj mare, se găsesc mai mulţi doritori pentru joburile oferite de AJOFM. În Capitală, Cluj sau Braşov e mai greu să se ocupe locurile plătite cu salariul minim pe economie.

Posturile pentru calificaţi se ocupă greu

Joburile pentru meseriaşi se ocupă cel mai greu, chiar dacă printre cei care-şi caută un loc de muncă se află suficienţi oameni cu respectiva calificare. Cei care fac angajări în perioada de criză sunt companii puternice, de multe ori străine, care supravieţuiesc pe piaţa internaţională.

„Am trimis la angajatori persoane cu mulţi ani de experienţă, dar care au primit calificativul de necorespunzător. Au picat proba practică, deoarece firmele au standarde foarte ridicate. Sudorii şi strungarii trebuie să cunoască şi desen tehnic, de exemplu. Li se dă o schiţă şi ei trebuie să execute lucrarea. Şomerii respectivi erau învăţaţi să li se arate piesa şi să li se ordone «Sudează asta!»", explică directorul executiv de la AJOFM  Argeş.

Şomeri de lungă durată

Din cauza ofertei foarte scăzute, şansele de angajare ale persoanelor cu studii limitate sunt practic inexistente, motiv pentru care cresc rândurile şomerilor de lungă durată, care stau acasă de mai mult de şase luni. În judeţul Arad, de exemplu, din numărul total al celor rămaşi fără job (11.903 de persoane), aproape 3.000 sunt şomeri de lungă durată (25%).

Este vorba de 400 de tineri până în 24 de ani şi de 2.600 de persoane peste 25 de ani. Aproximativ 2.000 au ieşit din perioada de plată, adică au mai mult de un an de când caută un job. „Majoritatea şomerilor de lungă durată din judeţul Arad provin din medii defavorizate, iar cauza principală a faptului că nu-şi găsesc un loc de muncă este lipsa sau insuficienţa studiilor", a declarat Mihaela Jude, inspector asistent la AJOFM Arad.

Cursurile de calificare, insuficiente

Pentru luna noiembrie sunt anunţate 69 de programe de formare profesională, în care vor fi cuprinse aproape 1.500 de persoane, în condiţiile în care numărul şomerilor înregistraţi în România la sfârşitul lunii septembrie era de 670.000. Pentru mai multe cursuri de reconversie nu sunt bani.

Judeţul Hunedoara, de exemplu, virează la bugetul de stat, din contribuţiile salariaţilor, aproximativ un milion de lei pe lună. Cheltuielile agenţiei de şomaj sunt însă de 10 ori mai mari, adică de 10 milioane de lei. Diferenţa este preluată de la bugetul naţional, adică din sumele virate de alte judeţe, cu o economie mai dezvoltată.

Elena Mateescu, director executiv la AJOFM Argeş, spune că unele specializări necesită cursuri cu durată mai lungă, aşa cum este cazul calificării de îngrijitor de bătrâni la domiciliu. În cazul altora, este imposibil de rezolvat problema practicii. Este relativ simplu să califici nişte şomeri în domeniul culinar, fiindcă eşecurile practice nu costă mult:

„Dacă a greşit o clătită nu e dezastru", explică Mateescu. Pe „calificările vechi", însă, precum cea de sudor, strungar şi altele, „este greu să găseşti angajatori gata să-şi asume rebuturile". Statul nu le oferă nimic, în contrapartidă, firmelor respective, astfel încât puţine vor accepta să-şi complice ritmul de producţie cu nişte ucenici.

"În confecţii lipseşte motivaţia financiară, mai ales că se lucrează şi câte 10 sau 12 ore pe zi, pentru a termina la timp comenzile."
Elena Mateescu
director AJOFM Argeş

„Nu mă descurc doar cu 600 de lei"

Fostul mecanic de locomotivă nu acceptă mai puţin de 900 de lei net

Valentin Vâscan a lucrat timp de 10 ani ca mecanic de locomotivă în mină. În momentul închiderii exploatării miniere, singurul loc de muncă pe care l-a găsit a fost ca agent de pază.

„Am lucrat şapte ani ca agent de pază. Saltul de la manetele locomotivei la această nouă ocupaţie a fost dificil", a explicat bărbatul. De aproape un an a rămas din nou şomer. Indemnizaţia pe care o primeşte e de 580 de lei pe lună. Spune că e gata să facă orice muncă, dacă angajatorul îi asigură un salariu minim de 900 de lei net.

Bărbatul spune că nu e dispus  să lucreze pe 600 de lei brut. „Pentru calificarea mea nu există posturi. Majoritatea firmelor oferă de lucru pentru necalificaţi cu un salariu de 600 de lei brut pe lună. Aş face şi munca asta, dar cu banii oferiţi nu mă pot descurca", afirmă Valentin Vâscan. Nicoleta Tudor

„Vreau un salariu de 1.000 de lei"

Deşi are probleme cu banii, Maricica nu ar lucra ca şi confecţioneră

Maricica Ursu, 40 de ani, a lucrat timp de 20 de ani la o fabrică de mobilă şi de aproape un an îşi caută zadarnic un job.  „Sunt disperată! Caut orice de muncă, fiindcă trebuie să-mi ţin cei trei copii la şcoală", oftează femeia. În fiecare lună, ea primeşte 520 de lei ajutor de şomaj. La aceşti bani se adaugă şi salariul soţului.

Muncitor în construcţii, bărbatul reuşeşte să aducă acasă cel mult 800 de lei în fiecare lună. „În urmă cu un an, soţul meu câştiga mai mult, circa 1.000 de lei. Acum, criza a lovit şi firma unde este angajat şi e plătit mai prost. Cum să ne descurcăm, cinci oameni, cu 1.300 de lei pe lună?", se plânge femeia.

Cu toate că o duce greu, odată la trei luni, femeia nu ar fi dispusă să lucreze ca şi confecţioneră. „Aşa nu vreau. Vreau un salariu de peste 1.000 de lei pe lună pentru că am ceva vechime. În plus, am făcut un curs de recalificare ca bucătăreasă".  Gabriela Toma

Cele mai multe locuri de muncă disponibile prin agenţiile locale