O durere de cot prea scumpă

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) are un buget de peste 18 milioane de euro, bani tocați anul acesta pentru salariile și nevoile profesionale ale celor 361 de ”angajați” ai instituției. Plătim cu milioane de euro un grup cu totul special de cetățeni.

Judecătorii judecătorilor și procurorilor sunt finanțați regește pentru a asigura curățarea sistemului de acei magistrați care sunt corupți, incompetenți, de rea-credință sau care alterează ideea  de Justiție din orice alt motiv.

Judecând după halul în care se prezintă Justiția în fața românilor nu poți trage altă concluzie decât că plătim prea mulți bani unor indivizi care nu au capacitatea, voința, educația și inteligența de a percepe importanța rolului lor pentru societate. Judecând după cât de urât miroase a corupție și incompetență în instante, e limpede că sistemul are nevoie de o vidanjare profesională și mai ales morală.

Magistrații din CSM și alaiul lor ”tehnico-administrativ” au, teoretic, scopul de a face aerul respirabil în sistemul judiciar. Rolul lor este însă vital în societate, pentru că Justiția reglează aproape orice conflict și trebuie să acționeze în spiritul legii.

În lipsa unui CSM eficient Justiția ajunge să deregleze întreaga societate, lucru care se întâmplă în România. Mulți nu pot să-și imagineze cât de departe merg efectele lipsei de competență a CSM. Ele se văd aproape la orice pas, chiar și pe stradă. Puțini dintre cei care sunt revoltați de ruinarea zonelor istorice știu că, de fapt, istoria ne sparge capul, la propriu, pe stradă pentru că aceste clădiri nu au proprietar cert și nu au proprietar, în multe cazuri, pentru că Justiția a avut alte interese decât să gestioneze drept și legal litigiile legate de retrocedări.

Vedem zeci de accidente mortale săptămânal, dar puțini înțelegem că ele sunt și un efect al faptului că, în mod constant, judecătorii au pedepsit cu suspendare șoferii criminali.

Lista exemplelor poate continua mult și bine. Pentru fiecare exemplu în parte există o vinovăție morală a Consiliului Superior al Magistraturii. Aveau pârghiile și puterea de a da semnale clare în sistem și de a corecta anomaliile. Din păcate pentru România, magistrații care s-au perindat prin CSM au acționat ca spălători de rufe murdare și nu au fost câini de pază ai sistemului și ai unor principii sfinte.

Fiecare a avut motive personale și profesionale ca să acționeze ignorând menirea CSM. Rezultatul este cel pe care îl vedem acum. România a pierdut sume uriașe în procese la CEDO pentru decizii anormale ale Justiției. S-au aflat zeci de cazuri de erori judiciare grave în sfera penalului și de aici au venit alte daune. În același timp, în plan opus, România a ajuns patria clanurilor interlope  și vinovații stau tot în birouri de procurori și judecători, fără să fie deranjați de CSM. Și aici pot continua exemplele într-o listă foarte lungă.

Sensibili la imaginea pe care o văd acum în oglindă, reprezentanții CSM se vor grăbi să transmită statistici cu procurorii și judecătorii anchetați și excluși din sistem. Ele sunt pentru naivii care nu cunosc sistemul. Cei care îl cunosc știu că e vorba numai de cazuri izolate și flagrante sau când s-a ajuns până la arestarea celor vizați. Cele mai multe anomalii pe care CSM le putea eradica au fost  trecute cu vederea cu cea mai crasă lipsă de respect față de societate și lege în general și față de victime în particular. 

Nu au nici măcar decența să se obosească să ofere răspunsuri formale redactate pe fiecare caz, în parte. Toate adresele în care spun victimelor că nu au dreptate, fără să se obosească să verifice ceva, sunt identic redactate, cu excepția datelor personale. Acest detaliu aparent minor reflectă, pentru un observator atent, starea  de spirit care domină CSM și explică de ce nu este curățată Justiția. În termmeni mai simpli și direcți: nu le pasă de asta. Și îi plătim cu milioane de euro ca să-i doară în cot.

Mălin Bot este jurnalist şi redactor-şef adevarul.ro

Citeşte alte opinii:

Ipocriții

Revoluţia care nu a mai avut loc

Nevoia de modele şi morală

Citeşte alte opinii ale jurnalistului Malin Bot pe platforma “ideilibere.ro“:

“Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta“