Lozova, satul meşteşugarilor GALERIE FOTO
0După mai multe locuri pe care v-am îndemnat să le vizitaţi, vă invităm şi la Lozova - un sat cu gospodari care se pricep la toate: ţes prosoape, fac mărţişoare, cioplesc în lemn, modelează tablă.
Cartea de vizită a comunei cu 7.000 de locuitori, aşezată pe două coline, sunt sătenii harnici care au ştiut dintotdeauna să se descurce. Cu anii, au deprins diferite îndeletniciri, pe care fie le-au moştenit din bătrâni, fie le-au „furat" de la alţii.
Ludmila Cârpală (39 de ani) a devenit cunoscută datorită dibăciei sale. Femeia ţese prosoape şi feţe de masă unice. Şi, fără să exagerăm, vă asigurăm că o face cu o fineţe deosebită. Lucrează şi câte 16 ore pe zi ca să facă faţă comenzilor primite atât de la moldoveni, cât şi de la străini. Totuşi, cele mai întrebate sunt prosoapele pentru nunţi, preţul unei singure bucăţi pornind de la 800 de lei. „Ţes şi croşetez de zece ani, deşi am deprins îndeletnicirea încă din copilărie, de la mama mea. Pun accent pe calitate. Lucrez doar cu aţă naturală", spune Ludmila, fără a-şi ridica ochii de la pânza de pe stative.
CLICK AICI SĂ VEZI GALERIE FOTO!
„Cincița" și „Laba mâței"
Războiul de ţesut a ajuns în casa ei încă pe când învăţa la şcoală din întâmplare, de la o bătrână, şi a prins praf multă vreme. „După ce am absolvit Colegiul de Medicină, am muncit într-un spital de la Chişinău vreo patru ani. Pentru că nu mă mai descurcam cu salariul pe care îl aveam, am încercat să plec peste hotare. Nu mi-a reuşit, aşa că am început lucrez la comandă", povesteşte femeia.
A revenit la Lozova acum şase ani, pentru că „la oraş nu poţi face astfel de lucrări cu acelaşi spor". Azi nu se mai descurcă singură, aşa că şi-a luat în ajutor vreo zece femei. Totuşi, mama e cel mai mare sprijin. „Face horboţica cea mai calitativă şi îmi sugerează idei inedite", o laudă femeia pe Natalia Cârpală (68 de ani), care, modestă din fire, fuge de aparatul de fotografiat. Gospodina a fost vizitată de mulţi străini, care i-au admirat lucrările. Adevărat că nimeni însă nu a înţeles mai bine decât moldovenii ce înseamnă ţesătura „cinciţa" - cu o singură faţă, sau horboţica „înnodată", „pe sârmă" şi „laba mâţei".
Târâş şi cu lanterna prin Peştera Surprizelor
Grădina Domnului din inima Codrilor
GALERIE FOTO Locul unde cobori pentru a te înălţa
Mărțișoare ca la Lozova
La Lozova, femeile nu doar ţes sau croşetează, ci fac şi mărţişoare. Cel puţin 20 de familii se îndeletnicesc cu asta începând din toamnă şi până în primăvară. Raisa Jardan (51 de ani) este nouă pe piaţă - face mărţişoare de vreo patru ani. În fiecare sezon, foloseşte kilometri de aţă pentru vreo 4.000 - 5.000 de bucăţi. Nu e uşor, fiecare necesită timp şi migală. „Mă apuc de lucru cum termin de strâns roada. Mă ajută şi soţul, când e mai frig afară. Le vând la Chişinău, la Piaţa Centrală. Acolo este cerere", spune meşteriţa, aşezată la „biroul" său, care arată ca o minifabrică. Masa e plină cu de toate: începând cu ace şi terminând cu floricele de toate culorile. Gospodina se poate lăuda cu vreo 20 de modele. „Gusturile oamenilor sunt diferite, aşa că trebuie să le oferim lucrări cât mai diverse", explică ea.
Să nu credeţi că la Lozova doar femeile sunt harnice. Bărbaţii se pricep la dulgherit, la dogărit, la modelat tablă. Pe timpuri, mulţi împleteau şi lozie. Cât nu a căzut zăpada, îi găseşti însă mai rar pe acasă. Sunt prinşi cu ultimele lucrări în câmp. „De fapt, oamenii se orientează după ceea ce se cere pe piaţă, de aceea unele meşteşuguri sunt acum în vogă, dar mai târziu ar putea să dispară. Mă bucură faptul că sătenii sunt ingenioşi şi se descurcă, chiar dacă în ţară lucrurile nu merg foarte bine", afirmă Maria Ursachi, primăriţa din Lozova.
Se încarcă comentariile...
