ARHIVELE COMUNISMULUI Condamnat că a „românizat“ basarabenii

Poza lui Grigore Celac, păstrată în dosarul personal de la fostul KGB

Dascălul rus Grigore Celac a fost trimis în gulag pentru activitatea sa profesională şi apartenenţa la partidele româneşti

Conform dosarului său personal, păstrat la depozitul special al fostului KGB de la Chişinău, actualmente Serviciul de Informaţii şi Securitate, Grigore Celac a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, între 1931-1933. Din 1933 până în 1938 a fost membru al Partidului Naţional Liberal, iar în anii 1938-1940, când în România a fost instaurată dictatura regală şi toate partidele, cu excepţia celui condus de Carol al II-lea, au fost interzise, a fost membru al Frontului Renaşterii Naţionale.

CONTINUATOR AL TRADIŢIEI FAMILIALE

Grigore Celac alege profesia de preot graţie dragostei pe care tatăl său, Ion Celac, o avea faţă de Biserică. După absolvirea seminarului teologic şi câţiva ani petrecuţi în calitate de dascăl în satul Seseni, judeţul Orhei, în septembrie 1914, se înrolează în armata rusă şi participă la Primul Război Mondial pe Frontul Român, ca alţi atâţia basarabeni din epocă.

„Marele război", cum era numit de contemporani, a schimbat radical viaţa a milioane de oameni, inclusiv a lui Grigore Celac. Deşi a îndeplinit funcţii clericale pe lângă corpul ofiţeresc, experienţa de pe front a fost dură, dar şi utilă. Odată cu revoluţia rusă din februarie 1917, când ţarul a fost forţat să abdice, prin ordinul lui Kerenski a fost disponibilizat din armată, ca şi toţi foştii dascăli din Rusia. Se prezintă la Chişinău la şeful Comisariatului Militar Judeţean, care îl repartizează în primul regiment moldovenesc, unde stă la evidenţă până în noiembrie 1917, şi după care este trimis la vatră.

Din 1921 se stabileşte cu traiul permanent în satul Fundul Galbenei, judeţul Chişinău. Ocuparea Basarabiei de către armatele lui Stalin, la 28 iunie 1940, îl găseşte în aceeaşi localitate, unde preda religia ortodoxă şi totodată era director de şcoală.

ARESTAT DE CĂTRE NKVD

Ocuparea Basarabiei schimbă radical viaţa basarabenilor. În vizorul autorităţilor sovietice comuniste de ocupaţie sunt liderii de opinie, oamenii cu autoritate, printre care preoţii şi învăţătorii. Grigore Celac este arestat în data de 13 iulie 1940, la două săptămâni de la trecerea Nistrului de către Armata Roşie. I se incriminează activitate antirevoluţionară în perioada interbelică, în calitatea sa de dascăl şi membru al Partidului Naţional Ţărănesc în anii 1931-1933, al Partidului Naţional Liberal între anii 1933-1938 şi apoi al Frontului Renaşterii Naţionale (1938-1940).

Deşi autorităţile sovietice încearcă să promoveze persoane marginalizate şi docile în organele locale de conducere, Celac este respectat de oamenii din Fundul Galbenei, care îl împuternicesc să-i reprezinte în sovietul sătesc. Acest lucru nu este pe placul autorităţilor sovietice, care cer excluderea lui din administraţia satului.

Citește și:

Violențe etnice la Tiraspol în anii '60

Inscripţiile pe pereţi, un alt fel de naţionalism

Adevărul despre „paradisul" comunist

A fost demis pentru că tolera „duşmanii poporului"

Basarabean trimis în lagăr de ruşi pentru versuri pro-româneşti: „Cu fraţii mei români la luptă să pornesc!"

Ocazia pentru arestarea lui Celac se iveşte atunci când în Fundul Galbenei are loc un atentat la viaţa a doi reprezentanţi obedienţi ai conducerii satului. Nu se ştie cine sunt autorii atentatului, dar comuniştii îl arestează pe teologul Celac ca unul dintre suspecţi. Câţiva martori depun depoziţii împotriva sa, însă autorităţile comuniste de ocupaţie se împotrivesc să demonstreze implicarea sa în ceea ce ei numesc „act terorist".

CONDAMNAREA LA GULAG

În ziua de 28 octombrie 1940, organele NKVD ale RSS Moldoveneşti stabilesc că nu există probe suficiente prin care ar reieşi că era implicat în atentatul asupra celor doi activişti din Fundul Galbenei. Se invocă însă activitatea sa de dinainte de 1940 şi se trage concluzia că este un „element duşmănos" puterii sovietice.

Apartenenţa sa la partide politice din România interbelică şi activitatea sa profesională care ar fi constat în „românizarea Basarabiei" echivalează pentru autorităţile sovietice „crima de stat" prevăzută de articolul 54-13 al Codului Penal al RSS Ucrainene. Circumstanţă agravantă pentru etichetarea lui Grigore Celac ca inamic al regimului comunist este şi faptul că are doi fraţi, care sunt preoţi, iar sora sa Xenia era căsătorită cu un ofiţer al Armatei Române care s-a evacuat peste Prut.

Cazul lui Grigore Celac este trimis spre judecare Consfătuirii Speciale (Osoboe Soveşcianie) din cadrul NKVD, o structură extrajudiciară ca şi troicile care se ocupau de condamnaţii politici. Potrivit sentinţei din data de 4 noiembrie 1940, Grigore Celac este condamnat la 5 ani de lagăr în Kazahstan. Dosarul său de la SIS se încheie aici şi nu ştim dacă acesta a supravieţuit. De regulă, dacă nu apar informaţii despre eliberarea din detenţie, înseamnă că persoanele în cauză au decedat în timpul ispăşirii pedepsei.

Sovieticii au lichidat elita locală

Cazul lui Grigore Celac ne aminteşte încă o dată despre soarta tragică a basarabenilor care a urmat ocupaţiei provinciei româneşti dintre Prut şi Nistru, în special a preoţilor şi profesorilor. Autorităţile sovietice comuniste şi-au propus încă din primele zile ale ocupaţiei să identifice şi să distrugă toate persoanele cu autoritate în rândul populaţiei. Fără lideri spirituali şi politici, un popor devine o gloată care este manipulată de regimul comunist după bunul său plac. Prin lichidarea acestor lideri de opinie, autorităţile sovietice au dezbinat societatea basarabeană, au semănat frica şi au declanşat mecanismul denunţurilor între fraţi şi surori, între copii şi părinţi, care a cunoscut apogeul în timpul deportărilor în masă din iunie 1941 şi iulie 1949.