POVEŞTI DE CHIŞINĂU Vezi istoria de după gratiile Izolatorului de Urmărire Penală din Capitală. GALERII FOTO!
0Chiar dacă nu este vorba despre o casă boierească, un palat sau vreo biserică, această construcţie veche de două secole reprezintă unul dintre vestigiile arhitecturale din centrul Capitalei. La începutul secolului al XIX-lea, condamnaţii din Chişinău erau duşi în mai multe camere de detenţie împrăştiate prin oraş.
În 1812, pe locul actualului izolator a fost ridicată o puşcărie mică, din lemn. 22 de ani mai târziu, în 1834, arhitectul italian G. Torricelli a fost tocmit de autorităţile vremii să proiecteze un penitenciar. Planul a fost parafat abia în 1844 de către arhitectul basarabean Osip Gaschii. De la bun început, izolatorul situat pe strada Bernardazzi a avut o bisericuţă şi trei turnuri.
„La intrarea în penitenciar era un fel de biserică, unde veneau deţinuţii care doreau să-şi facă ultima spovedanie înainte de execuţie. Apoi au fost construite şi restul clădirilor", ne spune Ion Vârtosu, şeful Serviciului Educativ din cadrul Izolatorului de Urmărire Penală nr. 13 din Capitală. În prezent, din vechiul penitenciar au rămas în picioare doar turnurile gardienilor, a căror arhitectură a fost păstrată intactă, şi locul de plimbare pentru deţinuţi.
CUM ERAU TORTURAŢI DISIDENŢII
În perioada sovietică, în acest izolator au ajuns aproape toţi suspecţii cercetaţi în stare de detenţie. Apoi erau trimişi în penitenciarele din Rusia şi din Ucraina. Una dintre problemele de lungă durată a vechiului izolator din Chişinău a constat în suprapopularea celulelor. „Pe atunci nu erau drepturile omului şi, din câte ştiu eu, deţinuţii dormeau în trei schimburi. O tură dormea, în timp ce colegii de celulă se plimbau prin cameră", mai spune responsabilul cu educaţia deţinuţilor.
Click aici să vezi prima GALERIE FOTO!
În perioada sovietică, un caz aparte era reprezentat de disidenţii din spatele gratiilor de oţel. Orice părere proprie era sancţionată chiar şi cu câte 15 zile de carceră: o cuşcă de cel mult trei metri pătraţi, fără acces la lumină naturală, în care singura piesă de mobilier consta într-un scaun de fier, sudat de podea.
Nefericiţii ajunşi într-un astfel de loc, situat la subsolul actualului izolator, petreceau două săptămâni de infern: stăteau într-o beznă totală, obligaţi să-şi facă nevoie fiziologice în acelaşi loc, fără să aibă acces la toaletă.
Citește și:
POVEȘTI DE CHIȘINĂU Lux și decadență la hotel „Suisse". Vezi GALERIILE FOTO!
Click aici să vezi cea de-a doua GALERIE FOTO!
Pentru că nu vedeau lumina zilei, încarceraţii pierdeau repede noţiunea timpului. Erau treziţi la ore aleatorii cu duşuri reci, hrana era inconsistentă şi deveneau astfel subiecţi perfecţi pentru tehnicile de spălare a creierelor, implementate de torţionarii sovietici.
„Atunci deţinuţii erau mai puţin informaţi. Făceau ce li se spunea. O perioadă mai neplăcută a fost prin anii '90, când puşcăriaşii nu primeau o hrană corespunzătoare. Astăzi e mult mai bine decât înainte. Au acces la informaţii, au o bibliotecă şi servesc mâncare bună", mărturiseşte Maria Ivanova, de 72 de ani, care de 51 de ani este spălătoreasă în Izolatorul din strada Bernardazzi.
A fost prins după un an de la evadarea din izolator
Un singur caz de evadare i-a pus pe jar pe gardienii centrului de detenţie. În 2005, un deţinut care a fost condamnat pentru omor deosebit de grav a reuşit să fugă. Pentru buna purtare în prima parte a detenţiei, el fusese desemnat să lucreze în serviciul de deservire al penitenciarului. Aici a reuşit să memoreze amenajarea închisorii. Ulterior, a dat jos tencuiala de sub gratiile celulei, a îndepărtat trei cotileţi şi s-a făcut nevăzut.
Click aici să vezi cea de-a treia GALERIE FOTO!
A fost prins un an mai târziu, iar acum e închis pe viaţă, la Rezina. Tot la Izolatorul de Urmărire Penală din Chişinău a fost închis şi eroul sovietic Grigore Kotovski, pentru atacuri banditeşti asupra băncilor şi proprietăţilor moşiereşti în anii 1918-1920. Celula în care şi-a ispăşit pedeapsa comunistul poartă numărul 6 şi se află la capătul unui hol de la subsolul închisorii din strada Bernardazzi.
Mai multe drepturi pentru deţinuţi
Astăzi, în Izolatorul de Urmărire Penală din centrul Capitalei regimul de detenţie este, la fel ca înainte, unul foarte strict. Fiecare celulă are ferestre cu gratii duble, iar deţinuţii se află sub supraveghere permanentă. În acest moment, numărul lor este de 924, peste capacitatea totală de 700 de locuri, cât a fost alocată în acest an de către mai-marii de la Ministerul Justiţiei.
Click aici să vezi cea de-a patra GALERIE FOTO!
Printre beneficiile de care au parte sunt, standard, un pat, o masă, lenjerie de pat şi asistenţă medicală. Cei care vor însă mai mult, pot să-şi instaleze în celulă un televizor, contra cost. Au curent electric doar după apusul soarelui, iar de-a lungul zilei au posibilitatea de a se consulta cu avocaţii care-i reprezintă şi de a lua legătura cu membrii mai multor organizaţii neguvernamentale.
„Acum dacă e nevoie ca un deţinut să fie trimis la carceră pentru o încălcare, îl ducem într-o celulă goală, cu toate utilităţile de care are nevoie. Pedeapsa înseamnă că nu poate primi vizite şi nici pachete de la rude", susţine Ion Vârtosu, şeful Serviciului Educativ.
MENIU DE PUŞCĂRIE
În privinţa meselor zilnice, totul este asigurat de patru deţinuţi care au grijă de bucătăria internă, unde au acces doar cei mai merituoşi dintre „clienţii" locului.
„Într-o singură zi, consumăm 240 kg de cartofi, 250 kg de varză şi 120 kg de carne, pentru toţi deţinuţii de aici.
Aparent pare mult, dar în opt oameni curăţăm varza şi cartofii în cel mult două ore", ne spune „bucătarul-şef" Vasile, un tânăr de 29 de ani din raionul Călăraşi, care îşi ispăşeşte la Chişinău cei şase ani de arest pentru abuz în serviciu.
Se încarcă comentariile...
