Un evreu român a fost învinuit de trădarea URSS

Saul Goldstein, revenit în 1940 în Basarabia din România, este arestat în 1945 de KGB pentru agitaţie antisovietică şi trimis în gulag.

La 7 iunie 1945, cetăţeanul sovietic Saul Goldstein este arestat de către KGB-ul de la Chişinău. I se incriminează fapte ce cad sub incidenţa articolului 52-10, punct 2, al Codului Penal al RSS Ucrainene, adică agitaţie antisovietică şi riscă ani grei de gulag. Care îi era vina? În cursul anchetei, se constată că era de naţionalitate evreu, cetăţean român, născut în 1906 la Bârlad, fost student al Institutului de Inginerie din Pisa, Italia. Vine în Basarabia în 1940, imediat după ocuparea provinciei de către Uniunea Sovietică.

A devenit o victimă a propagandei comuniste, crezând că în URSS va putea duce o viaţă mai bună. S-a decepţionat imediat, dar a ales să mai rămână, partidul explicându-i că dificultăţile sunt temporare. În iunie 1941, când s-a început războiul pe Frontul de Est, s-a evacuat în interiorul URSS. În 1944, când sovieticii reocupă Basarabia, revine la Chişinău. Este angajat în calitate de tehnician la comitetul de partid orăşenesc. Mama sa, Clara, sora Felicia şi fraţii Samuil şi David locuiesc în România. Comunică cu ei frecvent şi se gândeşte să revină în România, unde nivelul de viaţă e mult mai ridicat.

CU GÂNDUL LA ROMÂNIA

În Uniunea Sovietică, în schimb, traiul era foarte greu. Dincolo de retorica oficială care afirma că statul sovietic are grijă de poporul truditor, conducătorii erau acei care îşi împărţeau bunurile între ei şi trăiau bine mersi. Saul Goldstein îşi împărtăşeşte planurile colegilor şi prietenilor de serviciu. Este arestat de poliţia politică, fiind învinuit de agitaţie antisovietică şi defăimare a patriei. Foştii colegi de lucru, anchetaţi de NKVD, confirmă că le-a vorbit de mai multe ori despre intenţia de a se stabili permanent în România.

În cadrul interogatoriului, care durează câteva luni de zile, este întrebat insistent despre motivele care l-au determinat să ia o asemenea decizie. Autorităţile comuniste sunt alarmate şi nu pot înţelege cum e posibil aşa ceva, doar URSS era „unicul stat din lume în care puterea aparţinea poporului muncitor, unde drepturile tuturor naţionalităţilor sunt garantate"?! Fiind supus presiunilor şi, probabil, bătut, în arest, aşa cum se obişnuia în aceste cazuri, recunoaşte că a greşit parţial, deşi în realitate nu era aşa. Din procesul-verbal de la judecata înscenată aflăm alte detalii interesate despre Saul Goldstein.

ÎN AŞTEPTAREA RĂZBOIULUI SALVATOR

Printre ideile pe care le răspândea era şi faptul că spera la o schimbare a regimului sovietic după război. Un rol important în această schimbare urma să revină soldaţilor şi ofiţerilor Armatei Roşii. Cum îşi argumenta Goldstein punctul său de vedere? Dat fiind faptul că ostaşii sovietici au avut posibilitatea să vadă cu ochii proprii condiţiile de viaţă din ţările capitaliste din Europa, Austria şi Germania, aceştia nu vor permite perpetuarea stării de dinainte de război din Uniunea Sovietică.

La un moment dat însă, Goldstein nu mai credea în acest scenariu şi considera că va începe războiul între URSS, pe de-o parte, şi Anglia cu America, pe de altă parte, şi ca urmare Basarabia va trece la România, care va reintra în sfera de influenţă anglo-americană. Cu alte cuvinte, protagonistul nostru nu credea în şansele de reformare a regimului comunist sovietic şi dorea să revină în România. În acelaşi timp, salvarea populaţiei basarabene o vedea în desprinderea de Moscova şi revenirea la starea normală din perioada interbelică, atunci când Basarabia era parte a României.

Citește și:

Zece ani de gulag pentru un banc despre Stalin GALERIE FOTO

Basarabenii au fost înfometaţi, la ordinul partidului. Vezi GALERIA FOTO!

Cum colabora Securitatea din România cu KGB

Locurile unde călăii NKVD au masacrat mii de moldoveni. Peste 3.400 de basarabeni au fost împușcați

Un alt motiv care l-a determinat pe Saul Goldstein să ia decizia de a se întoarce în România era politica lingvistică a regimului sovietic în RSS Moldovenească. El mărturiseşte că atunci când a decis, în iulie 1940, să vină în URSS şi anume în Basarabia, credea că vine într-o provincie românească unde nu s-a schimbat nimic esenţial în ceea ce priveşte circulaţia limbii române. Ca să constate ulterior că venise într-o provincie rusească, unde româna era prigonită, iar cei care o vorbeau - discriminaţi. În şedinţa din 13 noiembrie 1945 de la Curtea Supremă de Justiţie a RSSM este condamnat la 10 de ani de lagăr de corecţie prin muncă, inclusiv cinci ani de privaţiune de drepturi civile, şi confiscarea averii. Ulterior, după ispăşirea termenului de detenţie, în martie 1955, în contextul destalinizării timide anunţate de urmaşii lui Iosif Visarionovici, trimite la KGB o interpelare prin care cere să fie reabilitat. Cererea îi este respinsă.

În iunie 1962, trimite o nouă scrisoare autorităţilor sovietice de la Chişinău, care stabilesc că „jalba lui Goldstein Saul Ghermanovici nu este întemeiată, întrucât a fost condamnat pe drept". A fost reabilitat abia după căderea URSS, la 18 mai 1992, printr-o decizie a Procuraturii Generale din Republica Moldova.

OSTATICI AI PROPAGANDEI

Cazul lui Saul Goldstein explică de ce unii evrei din România au ales să vină în Basarabia după ocupaţia sovietică din iunie 1940. Mulţi deveneau ostatici ai propagandei comuniste, dar nu ştiau realmente ce-i aşteaptă. În alt doilea rând, ei optau anume pentru RSSM, întrucât credeau că aici vor putea folosi nestingherit limba română. Mulţi evrei s-au dezamăgit de regimul sovietic încă din primele săptămâni ale ocupaţiei comuniste din 1940 şi regretau că au plecat din România. Aceeaşi percepţie se întăreşte şi după 1944-1945. Dar atunci când decid să revină în România, nu bănuiesc că astfel riscă să fie condamnaţi aspru de organele de represiune sovietică. Deşi după 1953 regimul sovietic a admis existenţa unor crime şi fărădelegi comise pe timpul lui Stalin, defăimarea URSS şi dorinţa de a pleca peste hotare - în România în acest caz - erau considerate în continuare, până la sfârşitul anilor '80, o crimă împotriva statului sovietic.