ARHIVELE COMUNISMULUI Cum colabora Securitatea din România cu KGB (II)

Cunoscutele cazuri Şoltoianu şi Usatiuc-Graur-Ghimpu au fost iniţiate de poliţia politică sovietică în urma unor „scrisori tovărăşeşti" venite de la Bucureşti. În anii 1970, basarabenii apelau la autoritățile române ale vremii după ajutor, dar au fost trădaţi. Cooperarea" dintre Securitatea din România şi KGB, de fapt, subordonarea până la evacuarea trupelor sovietice în anul 1958, se poate oarecum explica, nu şi a

Cu toate acestea, ambele securităţi au parafrazat lozinca bolşevică „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!" în „Securişti de pe ambele maluri ale Prutului, uniţi-vă!", muncind din greu la realizarea ei, adică la combaterea „elementelor naţionaliste din Basarabia". În unele cazuri poliţia politică din România a făcut chiar exces de zel. Or, cele mai răsunătoare denunţuri ale naţionaliştilor basarabeni de către securitatea românească sunt cele din anii 1969 şi 1970.

DENUNŢAŢI DE AMBASADA ROMÂNIEI DE LA MOSCOVA

Câţiva moldovenii aflaţi la studii sau la muncă în capitala URSS frecventau ambasada României. Întrucât Prutul se traversa din ce în cei mai dificil, mergeau la ambasadă ca la ai lor. În discuţiile cu diplomaţii români basarabenii le încredinţau informaţii importante despre situaţia din RSS Moldovenească, precum rusificarea etc. Nici nu le putea trece prin minte că erau turnaţi KGB-ului de chiar cei cărora le destăinuiau frământările şi care erau obligaţi, ca fraţii, să-i ajute şi susţină. Un prim demers vine în adresa KGB-ului în anul 1969.

Astfel, tovarăşul Ion Stănescu, preşedintele Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România, din propria iniţiativă, expediază o scrisoare, la 5 februarie 1969, în adresa colegului său sovietic Iurie Vladimirovici Andropov, preşedintele KGB. În ea se aduce la cunoştinţă lui Andropov despre „comportamentul" neadecvat al unor cetăţeni sovietici, basarabeni de origine, care vizitând ambasada română „şi-au permis expuneri şi reflecţii" despre care a considerat necesar să-l informeze.

Securistul principal al României invocă numele lui Mircea Druc, care la acea vreme studia la doctorat la Universitatea din Moscova, şi Alexandru Şoltoianu, colaborator al Secţiei externe la Comitetul Teleradio din Moscova.

„S-AU EXPRIMAT DUŞMĂNOS FAŢĂ DE URSS"

Stănescu scria lui Andropov că persoanele respective „s-au exprimat tendenţios şi duşmănos asupra politicii interne şi externe a URSS". În scrisoare sunt invocate alte două nume I.A. Colesnicov şi Serghei Alexeenco, care au fost turnate pentru aceleaşi viziuni.

Click pe imagini să vezi scrisorile lui Ion Stănescu, șeful Securității române, adresate lui Iurie Andropov!

„Diplomaţii români au dat dovada de reţinere în raport cu persoanele sovietice enumerate, iar Ambasada RSR din Moscova a informat despre aceasta MAI al URSS cu rugămintea să anunţe despre aceste ieşiri organele respective competente", conchidea Stănescu. Denunţul, preciza şeful securităţii româneşti, se baza pe înţelegerile „dintre organele de securitate ale statelor noastre privind informarea asupra oricăror activităţi prin care se aduce atingere relaţiilor de bună vecinătate dintre statele noastre".

SCRISOAREA A PICAT LA TIMP

În contextul „luptei cu naţionalismul moldovenesc" o astfel de scrisoare a picat la timp, iar maşina diabolică de reprimare a URSS s-a pus în funcţiune. Alexandru Şoltoianu mai întâi este concediat de la serviciu, rămânând mult timp pe drumuri, apoi, la 13 ianuarie 1972, „pentru propagandă şi activitate antisovietică" şi fondarea mişcării clandestine „Renaşterea Naţională a Moldovei" a fost arestat.

După interogarea a peste 20 de martori, confiscarea a circa 5.000 de pagini cu caracter naţionalist, înserate într-un dosar de şase volume, acesta a fost condamnat, la 4 august 1972, la şase ani privaţiune de libertate în lagăr cu regim sever şi cinci ani deportare.

Vezi scrisoarea Preşedintelui Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România Ion Stănescu adresată lui Iurie Andropov, Preşedintele KGB, prin care denunţă grupul de la Moscova (traducere neoficială)

Şi Frontul Patriotic, turnat de Ion Stănescu

Frontul Naţional Patriotic (FNP), fondat de Gheorghe Ghimpu, Alexandru Usatiuc şi Valeriu Graur la sfârşitul anilor '70 ai secolul trecut, ar fi prins rădăcini adânci în RSS Moldovenească şi ar fi contribuit la Mişcarea de Eliberare Naţională dacă n-ar fi fost turnat de securitatea românească.

Dorind să combată acţiunile de rusificare a moldovenilor dintre Prut şi Nistru, fondatorii Frontului îşi propuneau, deopotrivă cu multe alte acţiuni, eliberarea Basarabiei de sub jugul URSS şi unirea cu România. Pentru a-şi aduce la îndeplinire obiectivele a fost elaborată o strategie, iar una dintre măsuri fiind informarea conducerii României despre existenţa acestei mişcări naţionaliste clandestine în Basarabia, cu ajutorul căreia sperau să realizeze unele obiective.

Foto: Gheorghe Ghimpu şi-a continuat lupta şi în primul Parlament/ Tudor Iovu

În acest scop, Alexandru Usatiuc, s-a deplasat în România în vara anului 1970 pentru a solicita o audienţă lui Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul fiind ocupat, Usatiuc îi lasă acestuia, la 12 iunie, o scrisoare la Consiliul de Stat al R.S. România în care sunt enumerate mai multe propuneri privind îmbunătăţirea stării românismului din fosta provincie Basarabia. Nici nu apucaseră Usatiuc se revină la Chişinău căci, la 30 iunie 1970, scrisoarea era deja la Moscova.

Astfel, acelaşi tovarăş Ion Stănescu, Preşedintele Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România, într-o scrisoare adresată colegului sovietic Iurie Vladimirovici Andropov, şeful KGB, explică acestuia contextul primirii crisorii lui Usatiuc şi conţinutul ei.

SCRISOAREA TRIMISĂ LUI CEAUŞESCU AJUNGE LA KGB

Îl informează în detaliu despre autorul scrisorii, conchizând că în ea „se vorbeşte despre activitatea unor elemente din RSS Moldovenească îndreptate împotriva statului sovietic". Considerând că scrisoarea „prezintă interes pentru organele de securitate sovietice", securistul numărul unu de la Bucureşti o expediază lui Andropov, asigurându-l, evident, cu salutări tovărăşeşti.

Odată cu primirea acestei scrisori membrii FNP au fost urmăriţi, fixându-se toate acţiunile şi mişcările lor, locurile de întâlnire şi alte eventualelor probe. După aproape un an şi jumătate de acumulări de informaţii şi probe, se procedează la arestări. Alexandru Usatiuc este reţinut la 13 decembrie 1971, Gheorghe Ghimpu la 7 ianuarie 1972, iar Valeriu Graur la 10 martie 1972. O echipă de anchetatori ai KGB-ului moldovenesc instrumentează cazul, iar dosarul penal cu nr. 6648 însumează 11 volume, plus alte două de probe.

Aşa cum era de aşteptat, judecătoria Supremă a RSS Moldoveneşti condamnă „pentru agitaţie şi propagandă antisovietică" membrii fondatori ai Frontului Naţional Patriotic la ani grei de închisoare: Alexandru Usatiuc - şapte ani, Gheorghe Ghimpu - şase ani, Valeriu Graur - patru ani.

Vezi scrisoarea Preşedintelui Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România Ion Stănescu adresată lui Iurie Andropov, Preşedintele KGB, prin care denunţă Frontul Naţional Patriotic (traducere neoficială).

ÎN LOC DE P.S.

Prin condamnarea acestor patrioţi Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia n-a fost înăbuşită. În RSS Moldovenească s-au înregistrat numeroase atitudini patriotice faţă de limba română, adevărata istorie a Basarabiei, locul ei în spaţiul romanesc etc. Câteva zeci de persoane au fost invitate la KGB pentru „profilaxie", altele au fost judecate sau trimise la balamuc. S-au înregistrat numeroase demiteri din funcţie pentru idei naţionaliste.

La finele deceniului al optulea, contextul politic a făcut posibil un nou avânt a Mişcării de Eliberare Naţională. Printre cei care au fost în primele rânduri au fost şi eroii de mai sus. În 2010 toţi au fost decoraţi cu distincţia supremă Ordinul Republicii, Alexandru Usatiuc şi Gheorghe Ghimpu post-mortem.