CARACTER TARE: Cum a învins „cititorul pe buze“ sistemul românesc

Deşi nu aude din naştere, Marius a luptat patru decenii pentru o viaţă normală. Se consideră un om împlinit şi vrea să îi încurajeze pe cei în situaţia lui. Marius Ignea „citeşte pe buze” de patru decenii.

A absolvit liceul, are 20 de ani de muncă, o soţie pe care o iubeşte şi o fiică de care este mândru. Viaţa lui Marius Ignea ar părea banală, dacă nu ar fi trăit-o într-o linişte apăsătoare. Bărbatul a fost diagnosticat, încă de la naştere, cu hipoacuzie severă congenitală. Formarea lui în a percepe lumea a început, astfel, de mic copil, perioadă în care părinţii l-au dus la un logoped, pentru a învăţa să citească pe buze, aptitudine de care se foloseşte şi astăzi.

Exemplu de urmat: zeci de premii la 13 ani

„Părinţii mei au ţinut foarte mult să urmez o formă de învăţământ normală. Abia la zece ani am primit primul aparat auditiv. Acesta mă ajută să aud zgomotele mai puternice, nu le pot însă şi distinge”, a spus Marius.

Lupta cu prejudecăţile

Bărbatul a mărturisit că a avut de suferit de mic. „Am avut noroc că părinţii mei s-au implicat foarte mult în activitatea mea şcolară. Stăteam în prima bancă, iar profesorii vorbeau cu faţa spre mine. Copiii, în schimb, nu m-au iertat. Au fost destule momente când m-am simţit prost, din cauza prejudecăţilor”, a mai spus acesta. După ce a absolvit liceul, Marius a intrat şi la facultate. „Am intrat la UPT, la Mecanică. Am studiat un an, după care m-am lăsat. Îmi era foarte greu, profesorii nu mai stăteau astfel încât să îi pot vedea. Eu pierdeam toate cursurile şi trebuia să mi le recuperez de la colegi”, a povestit bărbatul.

Marius recunoaşte că a fost, de nenumărate ori, nedreptăţit de angajatori. „Mergeam la interviu şi vedeam pe feţele lor că nu am nicio şansă să iau jobul. Mi s-a întâmplat să fiu disponibilizat de la o companie multinaţională, imediat după ce legea s-a modificat, asfel încât nu mai proteja persoanele cu handicap. Nici pe scara ierarhică nu am putut înainta, pentru că mi s-a spus că nu pot coordona alţi oameni, în condiţia mea”, a adăugat bărbatul.

Acum, Marius lucrează la o firmă de birotică şi spune că este foarte mândru de familia lui. „Am o căsnicie cu o femeie care mă acceptă aşa cum sunt. Mândria mea este fiica mea premiantă. Atât nevasta mea, cât şi fetiţa, au auzul perfect”, a încheiat Marius.

Îi ajută pe cei care sunt ca el

Pe lângă familie şi job, Marius se implică şi într-o serie de proiecte prin care încearcă să îi ajute pe cei care nu aud. El ia parte la proiecte de încurajare a părinţilor copiilor cu implant cohlear, pentru a-i orienta spre învăţământul de masă.