Scafandrii antrenaţi alături de luptătorii SIAS: „Găsim victimele mai mult pe pipăite“

De nouă luni execută misiuni de căutare sub apă şi spun că ce fac astăzi nu seamănă cu nicio altă misiune. „Apa e un mediu ostil“, au mereu în minte.

Au 34, 38 şi, respectiv, 44 de ani şi fac parte din primul echipaj de scafandri din structura ISU Olt, care acţionează din februarie 2017. Au avut, în nouă luni, nouă misiuni de salvare. Deşi se antrenează ore întregi, în fiecare zi, pentru misiuni de căutare sub apă, întotdeauna, când numără misiunile, spun „din păcate“. Şi-ar dori să nu fie cazul să se apeleze la ajutorul lor, pentru că, aproape întotdeauna, asta înseamnă că cineva şi-a pierdut viaţa. „Şansa victimei ar fi ca noi să fim pe mal“, spun scafandrii antrenaţi să recupereze victimele din adâncuri, care astăzi, după nouă luni de activitate, au povestit ce înseamnă munca de scafandru, cum le-a schimbat viaţa.

„Suntem la început şi, din păcate, am avut foarte multe intervenţii“

Plutonierul adjutant Sandu Barcan este veteranul echipajului. Are 44 ani, a făcut toată viaţa sport, înot şi fotbal, iubeşte apa, însă în cadrul ISU făcea muncă de birou. „Nu ştiu cum, parcă nu-mi găseam locul, eu sunt o fire activă“, spune scafandrul care în cele din urmă a trecut probele de selecţie şi a ajuns în echipa ISU Olt. Plutonierul major Emil Ungureanu, 38 ani,  făcea parte din echipa de căutare-salvare, iar plutonierul major Marius Costea avea, de asemenea, 10 ani de misiuni de stingere a incendiilor. Şi pentru ei, însă, schimbarea a fost majoră. „În cei 10 ani văzusem atâtea victime, însă niciodată sub apă“, a povestit Marius Costea. Primul cadavru recuperat a fost într-o misiune dificilă, executată la 15 metri adâncime. A fost vorba de un bărbat de 40 ani, înecat în barajul de la Slătioara.

„A fost nevoie să cerem planurile hidrocentralei, nu te poţi arunca pur şi simplu, trebuie să cunoşti terenul“, au spus scafandrii. De altfel, de la primirea apelului şi până la momentul la care încep căutările intervin o serie de alte etape. Se verifică echipamentul, membrii echipajului sunt evaluaţi medical, se face o mică şedinţă, se trec în revistă semnele şi semnalele etc. Când curenţii nu sunt foarte puternici, scafandrii coboară câte doi, ţin permanent legătura, se ţin de mână. Vizibilitatea, în zona în care acţionează cel mai des scafandrii olteni, este deosebit de redusă. De altfel, de cele mai multe ori „găsim victimele mai mult pe pipăite“, au spus aceştia. Când sunt curenţi puternici, scafandrii coboară câte unul, legaţi de saulă, astfel încât al doilea să poată interveni. Sunt pregătiţi pentru pericole de tot felul: sol mâlos, crengi, chiar trunchiuri de copac în apă, plase ale pescarilor etc. etc. Pe deasupra, sunt conştienţi că pot interveni defecţiuni ale aparatelor, că se pot prinde, astfel că la antrenamente simulează şi astfel de situaţii, în care vor dezbrăca echipamentul şi se vor ridica, urmând să-l recupereze ulterior.

O meserie care se face doar în echipă

Deşi presiunea la locul unde cineva s-a înecat pare mare, scafandrii spun că acesta e ultimul lucru la care se gândesc. „Sincer, eu nu aud nimic în jur, mă concentrez pe ce am de făcut. Grija noastră cea mai mare este să fim în siguranţă“, spune Marius Costea. Să fie în siguranţă amândoi. „Trebuie să fii tot timpul cu ochii pe coleg, i se poate face rău, poate nu are o zi bună, se pot întâmpla diverse lucruri“, spun scafandrii, menţionând că înainte de orice sunt foarte buni camarazi. Tot în funcţie de conduita ambilor membri care se scufundă se adoptă şi viteza de scufundare. „Totdeauna se va face cu viteza celui mai lent, în funcţie de cum se echilibrează acesta“, spun scafandrii. Echilibrarea înseamnă adaptarea organismului şi presupune şi tehnici învăţate la antrenament. Nici urcarea nu se face oricum, nu se parcurg mai mult de 12-15 metri pe minut, altfel pot să apară accidentele de scufundare.

Cele mai grele misiuni rămân cele din Dunăre şi din Marea Neagră, pentru că au avut căutări şi aici, chiar dacă nici în judeţele Olt, Dolj, Vâlcea, Teleorman unde au întreprins misiuni n-a fost uşor. „În Dunăre şi în mare sunt curenţi puternici, sunt alte probleme“, spun scafandrii. La misiunile executate pe litoralul Mării Negre au făcut chiar şi câteva filmări, cu speranţa că într-o zi vor avea ocazia să le facă publice, iar publicul larg să vadă cât de capricioasă este Marea Neagră şi la ce riscuri se expun chiar la câţiva metri de mal. „La începutul filmului vedeţi cât este de frumos, vizibilitate bună, dar lucrurile astea se pot schimba radical foarte rapid, ajungi să nu-ţi mai vezi colegul“, spun scafandrii. Totuşi, pe litoral au avut şi bucuria de a salva vieţi, persoane aflate în pericol de înec la care au ajuns la timp, pentru că se aflau în misiuni de patrulare. Acasă, probabilitatea de a se întâmpla acelaşi lucru e mică. „Nu înseamnă că dacă ajungem şi victima are nevoie de ajutor nu o facem, că aşteptăm să ajungă sub apă şi noi ne punem costumul, pentru că suntem pregătiţi şi pentru astfel de situaţii, atunci nu mai stai să-ţi pui costumul“, spun membrii echipajului. 

„Eu, oricum, mi-am spus că nu voi merge la mare fără înotătoare şi ochelari, poate să râdă oricine. Le voi avea tot timpul într-o geantă“, a spus locotenentul adjutant Sandru Barcan, revoltat de faptul că oamenii nu respectă regulile. „Din cele 40 de decese, 90% puteau fi evitate. Din păcate, nu există o legislaţie care să-i sacţioneze pentru nerespectarea avertizărilor salvamarilor“, a mai spus scafandrul.

„Suntem la început, vom fi şi mai buni“, spun membrii echipei, care au avut „ghinionul“, şi chiar subliniază că la final au concluzionat că e un avantaj, să se antreneze alături de luptători SIAS şi de scafandri ai MapN. Instructorii lor au efectuat misiuni de luptă în teatre de operaţii, aşa că le-au impus  „regim spartan“, după cum menţiona purtătorul de cuvânt al ISU Olt, plt. maj. Alin Băsăşteanu.

De la începutul lunii decembrie şi al doilea echipaj al ISU Olt va termina pregătirile şi va intra „în pâine“. Colegii îi aşteaptă cu nerăbdare, de nouă luni cei trei scafandri fiind în alertă permanentă. „Ei au asigurat totul, disponibili 24 de ore din 24“, asta însemnând că au plecat în acelaşi timp în concediu (pe perioada concediului lor misiunile fiind direcţionate către echipaje din alte judeţe, la fel cu scafandrii din olt au intervenit, la solicitarea altor inspectorate, în judeţele vecine), n-au avut voie să consume băuturi alcoolice nici în timpul liber, au avut grijă să fie odihniţi, astfel încât la evaluarea medicală să fie declaraţi apţi pentru intervenţie etc.